Prin zăpadă sau viața cu un copil de 3 ani
26 Ian 2012 2 comentarii
in Diverse Etichete:cu copiii prin zapada, iarna pe ulita, viata cu un copil de 3 ani
by Anku
Venim înotând de la grădi. După 24 de ore de nins fără oprire calendarele alea cu peisaje ireale de apar în lunile decembrie, ianuarie, februarie îs fix patina. Patine, zici? N-ar fi rele. După aproape o oră de drum ajungem acas’. Adultul cu picioarele ude. Se propune schimbarea picioarele cu altele noi nouțe și calduțe după care promit să mă reaventurez în zăpadă. Mă descalț, șterg balta, iau șosete curate. Ce a urmat sunt pagini de roman. Sună telefonu’. În juma’ de minut de conversație copilu’ decide să se dezbrace și el. (Bine, poate o fi ud). După o pereche de ghete, 3 pantaloni, 2 perechi de șosete, o geacă, un pulover și un fular decidem că nu e ud. Încă nu-l îmbrăcăm la loc pentru că parcă ar mânca ceva. Cel puțin așa susține. Îi dăm să mănînce. Căutam mănușile personale. Le găsim. Nu le mai găsim pe ale copilului. Sună iar telefonul. Copilul vrea apă. Îi dăm. Constatăm că apa curge lin spre frigider. Luăm repede șervețele, dar nu ratăm o baltă în care dăm ca ăia din proverb. La telefon auzim o întrebare, copilul ne întreabă și el vreo 5 lucruri. Nu mai știm cu cine vorbim, ce făceam. După un efort de memorie constatăm că putem bifa la amnezie și partea aia cu identitatea. Închidem telefonul că oricum nu eram coerenți. Căutăm salopeta de iarnă. I-o prezentăm cât mai atractiv copilului. Ca de obicei copilul își exprimă aversiunea luând-o la fugă. Îl prindem (manevra placare) și îi explicăm răbdători. După juma’ de oră îl convingem. După încă o juma’ de oră reușim să-l și îmbrăcăm cu ea. Îndesăm cu greu în ea maieu, bluză de corp, pulover. Luăm geaca, mănușile, căciula. Copilu’ propune să luăm și vreo 3 mașinuțe, o pungă cu alune și o sticlă cu apă. Le luăm. Îmbrăcăm copilul. Iar îi căutăm mănușile. Mai căutăm mașina zburată sub dulap. Presimțind pericolul lăudăm salopeta. Copilul pare resemnat că trebuie să o poarte. Căutăm cheile. Nu le găsim. Transpirăm. Găsim cheile. Deschidem larg ușa și respirăm ușurați. 3 secunde. Că după aia se aude:
“MAMI, FAC PIȘU!”
Liniște
26 Ian 2012 Lasă un comentariu
in Diverse Etichete:dimineata de iarna, prima ninsoare
by Laura
Cînd e zăpadă dimineața e altfel de li ni ște.
Îmbrăcatul copiilor – primul – pentru ieșirea dimineții e mai liniștit. Curățatul mașinii – primul – e mai liniștit. Hackerii dorm puțin mai mult.
This slideshow requires JavaScript.
Ceva
18 Ian 2012 2 comentarii
in Diverse Etichete:individualism, sinceritate
by Laura
Pînã la urmã întîmplãrile şi efectele lor, reale sau exagerate doar fiindcã vrem noi sã ne agãţãm de ceva, la finalul zilei, atunci cînd te izbeşte ideea cã eşti absolvit
(cã aşa simţi tu cã trebuie sã fii, absolvit de undeva din exterior, fiindcã e ciudat sã recunoşti cã nu mai ai de unde şi e aiurea “sã laşi pe mîine” cã tu trebuia sã faci azi)
de la a mai face ceva
(hrãnit copilul, plãtit facturi, certat cu colegii, ascultat/ sfãtuit prietenii, sunat rudele, postat ceva pe Facebook, trimis un mail, cãutat ceva cadou pentru o obligaţie, completat ceva act, rãbufnit pe partenerul/-a de viaţã, reparat ceva în casã,comentat pe bloguri, cãutat ceva pe net, programat la ceva doctor, discutat rivuluţii naţio- sau internaţionale, socotit rate, descãrcat ceva de pe o sursã freeware, cocoloşit pe cineva, luat în calcul ţigara electronicã, fãcut planuri de lecţie, comandat ceva pe net, spãlat vase/haine, citit cîteva pagini dintr-o carte tipãritã, identificat felul de gãtit mîine, amintit despre ceva ce trebuia bifat acum 2 zile)
ar fi fain sã se topeascã în aşa ceva:
Sau în aşa ceva:
Sau în aşa ceva:
Numa` sã fie ceva autentic!
Fãrã titlu
12 Ian 2012 8 comentarii
in De la lume adunate, Diverse, Patetisme Etichete:ce inseamna a fi roman?, Raed Arafat, SMURD
by Laura
“Este cel mai bun român pe care îl cunosc”. Zice un clujean, în Piaţa Unirii, în 11.01.2012. Despre Raed Arafat. Şi mã întristez. Nu cã nu ar fi Raed Arafat un om valoros pe care îl apreciez şi admir. Ci fiindcã n-am de ales decît sã-i dau dreptate clujeanului. Nu-i cunosc pe toţi românii valoroşi, sau, mai bine spus, toţi românii pe care-i cunosc eu personal sunt valoroşi, într-un fel sau altul, dar într-un cerc mult mai restrîns.
Aş vrea sã fim mîndri de cei mai buni români de etnie românã, atîta tot.
Inceput
11 Ian 2012 4 comentarii
in Diverse Etichete:aniversare, istorii, scrisori
By Laura
Nu stiu daca hapt la aceeasi ora, dar indubitabil exact acum doi ani ne-am postat primul articol, cu emotie in virf de degete, cu sclipiri scolaresti in ochi si cu dat din picioare ca ce fain o sa fie si cu multe strategii cam vagi, dar frumoase, fiindca faceam din noua ceva impreuna, ceva al gastii noastre de-altadata care se reunea sfidind distantele geografice si rutele zilnice diferite – cumva o faceam din nou lata. Si iaca se facura doi anisori! La multi ani fetele! Hai sa fie inca un morman de “scrisori” care sa ne aminteasca mereu de vremea Aceea!
Revenind din illo tempore, povestile despre vacanta asta au sa contina detalii despre: cum am dus cu Lutu DVD playerul la reparat si cum domnul sef de atelier il surclasa detasat pe the soup Nazi -ul seinfeldian, cum am admirat transformarile cromatice la supa de varza rosie si cum am sustinut drepturile clientului vizavi de o domnuca ce s-a eschivat de la inlocuirea unei genti rupta la a doua purtare. Dar toate astea mai incolo, acum va las cu imagini dintr-o calatorie intr-o iarna nehotarita cu lumini improprii si aer primavaratec si mici astenii tomnatice.
Crăciunul copilăriei mele
21 Dec 2011 8 comentarii
in Patetisme Etichete:colindat, iarna în Ardeal, obiceiuri de Crăciun, prăjituri de Crăciun
by Anku
Înainte de Crăciunul copilăriei mele vedeta nu era nici Moșul, nici bradul sau cadourile, ci zăpada. Pândeam zăpada de prin 1 decembrie (și știam sigur că e 1 decembrie pentru că la TV se dădea același film propagandistic cu Silviu Stănculescu orb pe care îl văzusem și în 1 decembrie din anii trecuți) când ocroteam cu nespusă grijă fiecare petec de gheață pe care îl poleiam obsedant cu cizmele aproape rupte de atâta derdeluș. Iubeam zăpada pentru că era sursă inepuizabilă de inventat jocuri: dat cu sania, bulgărit, construit oameni de zăpada sau cazemate din spatele cărora ne bulgăream în echipe cu gâlceavă formate. Intram în casă doar să ne uscăm mănușile (de șosete nu îndrăzneam să zicem de frică să nu fim arestați în casă) și părinții își făceau cruce de fericire că au reușit să ne prindă câteva minute ca să ne poate îndesa variceva mâncare pe gât. Uneori aveam țurțuri în păr și nu ne mai simtem nici mâinile, nici picioarele, dar nu aveam muci și ne întâlneam cu o răceală o dată la câțiva ani.
Abia rezolvată operațiunea zăpada puteam să așteptăm Crăcinul. Iar nu pentru Moș, ci pentru mersul la colindat. Prin toamnă organizam găștile intitulate pompos “de mers la colindat”. Eu făcem echipă cu vecina mea, Simina, după ce grupul de fete de pe stradă se destrămase datorită unor ireconciliabile opinii legate de traseu și repertoriu în care se strecuraseră niște acuzații rușioase de falsat. Luam casele de pe stradă la rând și abia așteptam să ajungem la ultima unde tanti Măriuța ne trata cu prăjituri și suc (prăjituri ca prăjituri că eram sătule de lins cratițele, da sucul era ceva ce prindeam rar). Peste toate astea tanti Măriuța ne dădea câte o monedă de 5 lei când tariful tacit aprobat era de 1 leu de la vecinii fără copii și 3 lei de la cei cu. Era un fel de întrajutorare de genul „eu îi dau copilului tău, tu îi dai copilului meu” care, nu știu cum, vecinilor de lângă gardul nostru deținători de 11 bucăți copii (don’t ask!) le era ceva mai rentabilă. Abia după ce rezolvam toată strada intram în casă unde sigur venise Moș Crăciun, dar parcă nu mai conta. Obrajii ne ardeau de frig și de emoția colindatului. Toată noaptea se auzeau colinde la fiecare casă. Seara târziu începeau să vină grupuri, grupuri de rude și prieteni de-ai părinților și, deja dormind, îi auzeam în vis și zâmbeam știind că mai urmează zile în care ne vom colinda alți prieteni și rude, că vom merge în vizită să vedem alți brăduți și să schimbăm pentru câteva ore jucăriile cu cele ale prietenilor. Într-un singur an colindele se auziseră ceva mai slab vreo oră cât la televizor se dădea Dallas-ul doar pentru a le auzi și mai puternic parcă pentru a-i aminti lui JR că o fi având el petrol, piscină și mașini, da nu mergea la colindat.
Erau anii 80, zăpada nu reușea să se murdărească de la cele 5 mașini care treceau pe strada micului oraș și rămânea așa imaculată, parcă așteptându-ne pe noi copiii până în primăvară când deja ne cam săturasem de ea. Lumea nici nu concepea să nu meargă la colindat și corurile pe care le auzeam erau chiar dumnezeiești, dar nu mai știu dacă pe atunci oamenii mergeau la colindat pentru că așa simțeau sau pentru că nu era nimic la televizor.
Băiețelul cu cei mai frumoși ochi din lume
10 Dec 2011 Lasă un comentariu
in Diverse
E frumos, așa-i? Și are niște ochi superbi!! Îl cheamă Bibi, zâmbește molipsitor și încă nu a împlinit 2 ani.
Dar e bolnav. Și are nevoie de-un transplant. Pentru transplant are nevoie de bani. Pentru bani are nevoie de noi. Ba cu-un SMS, ba cu-un telefon, ba cu o cumpărătură, ba cu spunerea mai departe. Și un gând bun merge dacă nu avem bani de donat și nici timp de povestit la alții. Dar telefonul și SMS-ul funcționează doar de azi până în 16 decembrie la ora 24. Ce ziceti, ne mobilizăm?
SMS 2 euro/sms – 848
Prin Romtelecom:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Some like Newsome… sau Do (not) Ban Jazz
05 Dec 2011 Lasă un comentariu
in Amu ascultam Etichete:Catalin Milea, Cristian Soleanu, Eric Revis, Gabriel Cupsa, Gabriel Gyarmati, Joe Bowie, Lucian Ban, Mircea Neamtu, Nasheet Waits, Romanian-American Jazz Suite, Sam Newsome, Stefan Dobrican
Îi o mare chestie! Lucian Ban & Sam Newsome și Romanian-American Jazz Orchestra. Detalii ulterior că acuma sîntem pe grabe.
Gata, deja îi ulterior, ne-am dat jos de pe grabe, începem povestea. Coproducţie TVR2 şi Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Cicã este odatã ca niciodatã domnucu ãsta nãscut la Teaca şi mutat la 7 ani în Cluj, iar la 30 mai încolo, la New York. Zice cã îi, printre altele, şi nominalizat drept ãl mai bun muzician european de jazz. De 2 ori. În 2010 o lansat un proiect unic ce remodeleazã muzica lui Enescu prin prisma jazzului modern: Enescu Re-Imagined îl cheamã pe proiect şi acuma e în turneu internaţional . Pe domnuc îl cheamã Lucian Ban. Şi împreunã cu bunul lui prieten Sam Newsome – unul dintre ãi mai cei saxofonişti – o fãcut ei o treabã foarte mişto care treabã se cheamã Orchestra de Jazz Româno- Americanã. Ce credea lumea din domeniu (în 2008) despre asta, aici.
Ce credem noi în 2011, dupã ce îi vedem a doua oarã, e cã o sã-i vedem şi a treia şi a patra şi a en-a oarã. Cã ne-o plãcut şi suita compusã de domnul Newsome (Sam Someone, cum o citit Luţu privind invers prin foaier în pliantul unei doamne melomane) şi prelucrarea lui Lucian Ban dupã un cîntec maghiar de dragoste împletit cu o colindã şi finalul apoteotic cu jazzuirea Fecioreştii de pe Mureş a lui Dumitru Fãrcaş – mai cunoscutã sub emblema de “genericu’ de la Tezaur Folcloric”. O fost şi din alea cã îţi venea sã ţopãi şi se mişcau picioarele singure pe sub scaune şi de-alea cã “oare n-o greşit Joe Bowie suflatu în trombon, da cum naiba sã-ţi şi dai seama??” şi uimire “pfoai ce tare îi ui’ ce relaxeu îi deşi îi în costum” şi zîmbet cald şi emoţie şi imagini fulgurante de bar cu penumbrã şi fum şi alte vremuri şi cadenţã militarã (aici Luţu o fost ultra-în-cîntat) per total eu una m-am simţit tare ocoşã (mîndrã, dacã nu cunoaşteţi termenul regional anterior) cã îs româncã şi cã mi-am scuturat lenea de smoalã de duminica seara, na, sîc!
PS: Cred cã nu era musai voie de pozat, dar dacã mi se cere, predau pozele Teatrului Maghiar şi orchestrei de jazz româno-americane, sau îi tãguiesc pe toţi pe ce site de socializare vor ei.
This slideshow requires JavaScript.
Ce-ti doresc eu tie, romanule
01 Dec 2011 2 comentarii
in Amu privim
You must be the change you wish to see in the world (Mahatma Gandhi)
Sa nu facem totusi urari alor nostri in alte limbi: fii tu insuti/ insati schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.
La multe schimbari, Romanie!
Comentarii recente