Uitare
12 Mai 2012 2 comentarii
in Amu privim, Din ocazii în ocazii Etichete:amintirea palida a muntilor
Nu e uitarea aia bună, odihnitoare, care te descarcă, e una mică, dar care se propagă în cercuri din ce în ce mai largi, nu un joc secund, mai pur, ci un gremlin care îţi ronţăie timpul şi te face să tresari şi să dramatizezi.
Deocamdată doar o poză cu zgomot de imagine pe care am uitat s-o urc: Făgăraşii la ieşirea din Sibiu, acum două săptămîni.
Cu ocazia
13 Apr 2012 4 comentarii
in Diverse Etichete:ceapa verde, cozonaci, oua rosii, ridichi, sunca, urari de Paste
Neștiind extrem de bine
Ce sărbătoare se ține
(Am văzut noi la TV
Că mulți nu prea știu de ce -
Că-i la modă să nu știi
În media de vrei să fii)
De-o fi Iepure dulcic
Plin de cadouri și mic
De-o fi mai amarul drum
al Golgotei, noi de-acum
vă urăm numai de bine,
vă stropim cu chestii fine
ca să fiți din nou copii!
Cu drag, les 3fmi
Cum reacționăm în situații critice: gătitul ”de pe net”
11 Apr 2012 2 comentarii
in Amu gătim, Diverse Etichete:razboiul sexelor, retete de pe net
De-a parcul
26 Mar 2012 4 comentarii
in Diverse Etichete:in parc duminica la soare
by Laura
Prima duminică de zăcut de-alenea la soare.
N-are legătură, dar o hiperbună prietenă a mea m-a semuit weekendul ăsta cu Jerome K. Jerome (la scris). Duminica asta am fost doar an idle fellow. Doamne ce mă enervează părinţii care îşi gătesc copilul “de duminică” şi apoi urlă la micuţenie, o smucesc şi-o scutură rapid şi cu un soi de scuzare-faţă-de-public cînd cade / se trînteşte/ găseşte tot soiul de chestiuni megainteresante pe jos*! Sesizăm cu Luţu o pasiune indestructibilă (nici răcnetul parental n-o opreşte) de a fugări porumbeii, mereu degeaba, dar cu atît mai mişto. Şi mai fac ăştia micii o treabă aşa de cinstită de mai mai că aş implementa-o şi eu: deci cînd zăresc altă micuţenie similară îs una-două, aşa cum pot ei, cărîndu-l pe pampersilă, mai împiedicîndu-se, dar cu mare viteză înfiinţaţi la ailaltă micuţenie, şi pac, îi şi ating faţa, ce politeţuri, ce introduceri! Direct, faţa.
This slideshow requires JavaScript.
* Pe jos este acel loc terifiant unde se adună organizat toţi microbii, toate bacteriile, toate microorganismele purtătoare de boli terifiante, toate excrementele de la toate animalele, în genere toţi factorii de natură organică, anorganică sau paraorganică al căror unic scop în natură este să îmbolnăvească copchiii, cu ţelul complotat de a da bătăi de cap părinţilor şi aşa extrem de traumatizaţi de murdărirea hainelor scumpe. În opoziţie, de exemplu, cu aerul sau cu apa, medii pure care nu conţin ameninţările de mai sus.
Truda
12 Mar 2012 5 comentarii
in Amu citim Etichete:blog, blogspot vs. wordpress, online
by Anku
Măcar o dată pe lună încep o călătorie anevoioasă dar mare dătătătoare de satifacții. Mai întâi îmi aleg cu gijă ținta: atât de multe oferte, atât de multe, interesante, tentante, ofertante plus alte -ante și atâta neputință din partea mea… După ce cu durere în suflet tai în carne vie în timp ce aud strigăte disperate „pick me!”, „pick me!” încep urcușul anevoios: mă zbat, transpir, disper. Dar nu mă las. Și tocmai pe când sunt acolo, aproape de final totul se prăbușește într-o clipă. Ar fi fost prea frumos îmi spun și îmi șterg o lacrimă repede repede să nu-mi înțeleagă nimeni neputința. Dar nu mă las. O iau de la capăt cu mai multă îndârjire @#$%^&*, mă zbat, transpir, disper. Și ajung ACOLO. La ceea ce eu cred că e finalul, încununarea muncii mele. Dar nu e. Că mai sunt mulți pași, parcă din ce în ce mai grei în ultimul timp. Uneori drumul pe care îl știam prea bine se schimbă peste noapte și mă trezesc întrebându-mă speriată „Ce fac eu aici?” „Pe unde o iau acum?” „Parcă data trecută era altfel…” Și chiar în momentul în care declar că nu mai pot și zic iar @#$%^&* și-mi vine să las totul baltă vine peste mine finalul și reușita pentru care mă chinuisem vreo 2 ore. Atunci știu că am învins: am reușit să postez un comentariu pe blogspot!
P.S. Incredibil, dar adevărat acest text nu e o reclamă pentru wordpress…
L’Âme-stram-gram
08 Mar 2012 Scrie un comentariu
in Amu citim
Eu mă văd prin lume mai off-side, în sensul ăla în care nu-mi prea ajunge realitatea sau, mai bine zis suspectez realul de tot soiul de alunecări lăturalnice de inexplicabil, ca niște panglici care-și schimbă culoarea. Sau poate am citit prea mult cînd eram mică, că de bolnavă sigur am fost!
Nu că ar fi prea important, e doar o ramă la tabloul în care mă dau în vînt după realismul magic și se mai ivește din cînd în cînd cîte-un volum care mă scufundă din nou în pulsarul ăla.
Titlul postării e de-al lui Mylene Farmer.
La Mulți ani tuturor farmazoanelor, adică tuturor femeilor!
Comentarii recente