Prin zăpadă sau viața cu un copil de 3 ani
26 Ian 2012 17 comentarii
in Diverse Etichete:cu copiii prin zapada, iarna pe ulita, viata cu un copil de 3 ani
by Anku
Venim înotând de la grădi. După 24 de ore de nins fără oprire calendarele alea cu peisaje ireale de apar în lunile decembrie, ianuarie, februarie îs fix patina. Patine, zici? N-ar fi rele. După aproape o oră de drum ajungem acas’. Adultul cu picioarele ude. Se propune schimbarea picioarele cu altele noi nouțe și calduțe după care promit să mă reaventurez în zăpadă. Mă descalț, șterg balta, iau șosete curate. Ce a urmat sunt pagini de roman. Sună telefonu’. În juma’ de minut de conversație copilu’ decide să se dezbrace și el. (Bine, poate o fi ud). După o pereche de ghete, 3 pantaloni, 2 perechi de șosete, o geacă, un pulover și un fular decidem că nu e ud. Încă nu-l îmbrăcăm la loc pentru că parcă ar mânca ceva. Cel puțin așa susține. Îi dăm să mănînce. Căutam mănușile personale. Le găsim. Nu le mai găsim pe ale copilului. Sună iar telefonul. Copilul vrea apă. Îi dăm. Constatăm că apa curge lin spre frigider. Luăm repede șervețele, dar nu ratăm o baltă în care dăm ca ăia din proverb. La telefon auzim o întrebare, copilul ne întreabă și el vreo 5 lucruri. Nu mai știm cu cine vorbim, ce făceam. După un efort de memorie constatăm că putem bifa la amnezie și partea aia cu identitatea. Închidem telefonul că oricum nu eram coerenți. Căutăm salopeta de iarnă. I-o prezentăm cât mai atractiv copilului. Ca de obicei copilul își exprimă aversiunea luând-o la fugă. Îl prindem (manevra placare) și îi explicăm răbdători. După juma’ de oră îl convingem. După încă o juma’ de oră reușim să-l și îmbrăcăm cu ea. Îndesăm cu greu în ea maieu, bluză de corp, pulover. Luăm geaca, mănușile, căciula. Copilu’ propune să luăm și vreo 3 mașinuțe, o pungă cu alune și o sticlă cu apă. Le luăm. Îmbrăcăm copilul. Iar îi căutăm mănușile. Mai căutăm mașina zburată sub dulap. Presimțind pericolul lăudăm salopeta. Copilul pare resemnat că trebuie să o poarte. Căutăm cheile. Nu le găsim. Transpirăm. Găsim cheile. Deschidem larg ușa și respirăm ușurați. 3 secunde. Că după aia se aude:
“MAMI, FAC PIȘU!”

Ian 26, 2012 @ 20:28:51
Acu’, noi astia de 3 ani avem o relatie speciala cu jucariile noastre, e normal sa le luam si pe ele cu noi la plimbare. Pe urma avem intrebari si dorinte si nevoi, suntem doar un pic mai lenti – pentru ca gandim mai profund. Pe urma, de ce trebuie sa purtam rahaturile alea inconfortabile pe care voi le numiti salopete si care ne preseaza neplacut inghinalul. De-aia ni se face de pipi. Agitatilor!!
Ian 27, 2012 @ 17:24:19
Chiar că suntem agitați noi ăștia mari…
(moarte salopetelor!!!)
Ian 28, 2012 @ 10:35:02
Absolut amuzant, privit de-afară, de după uşă! Acolo, în mijlocul bălţii, nu cred c-a mai fost aşa!
Ian 28, 2012 @ 16:59:25
Apăi în mijlocul bălții nici nu mai știam cine sunt. După aia a devenit hilar. Nervos-hilar, da măcar era de râs.
Ian 28, 2012 @ 20:26:34
iarna-iarna! nu tu aia, nici ailalta! dar si cand e sa iei cu tine 3-4 masinute si-o salopeta, ti-e mai greu la evacuare!
dar peste ani, e ceva de re-amintit!
Ian 29, 2012 @ 15:06:20
Pe bune că aș lua și un tren, numa’ să nu mai aud de salopete
)
Ian 28, 2012 @ 21:25:04
Spun si eu ca-n reclama aia la medicamente de raceala si gripa: “Stiu cum e…” Inmultit cu 2, chiar… Dar, cu riscul sa te enervez, parca ma simt bine sa rad de altii cand ii vad aproape la fel de exploatati d.p.d.v. al sistemului nervos. Asa-i cu micii teroristi.
)
Ian 29, 2012 @ 15:07:53
Păi râzi, dragă, că e de râs, da mai povestește și tu să râdem și noi!
)
(subliminal încercam să te conving să scrii
Ian 29, 2012 @ 02:18:42
adunat salopeta undeva intre picioarele copilului, ca sa nu atarne pe jos sau in wc. ridicat copilul in brate, suspendat deasupra wc-ului. copilul urla ca in pozitia aia il dor picioarele. siroaie de transpiratie iti curg pe tample si pe ceafa. copilul te anunta ca nu mai face pipi.
Ian 29, 2012 @ 15:11:13
Blo, te superi dacă râd?? (parcă vă și văd contorsionate în cabină…și finalul…finalul e demențial!)
Mie îmi plăcea iarna (de fapt îmi place fiecare anotimp la timpul lui) da acu de când cu tonele de haine parcă începe să mă enerveze puțin. Puțin cam prea mult.
Ian 29, 2012 @ 13:03:20
Adevar zic voua, din cite am impresia pipi-ul e doar virful icebergului…
Ian 29, 2012 @ 15:12:49
Adevăr grăit-ai! Numa un “aisberg” mai lipsea din peisaj! (no problem, io m-am scufundat și fără el)
Ian 31, 2012 @ 16:59:39
pai cum sa nu razi? ca si mie imi vine sa rad
)
Feb 22, 2012 @ 12:09:41
io tot citeam, citeam si asteptam momentul cu pisu.. Asa ca, pt noi astia cu copii de 3 ani, e poveste cu final deloc surprinzator.
Dar fain.
Feb 22, 2012 @ 23:43:07
Feb 23, 2012 @ 14:02:09
Uuuuf, tu, io tot n-am reușit să văd filmu ăla că tot se întâmpla câte un eveniment când vroiam io să-l văd…
Feb 23, 2012 @ 14:03:13
Grați, așa-i???
(bine ai venit si pe aici)