N-am visat cu Avataru’

by Laura

A fost frumos, în momentul ăla. Ochilor mei le-a plăcut ce-au văzut, culorile, formele, mişcarea plutindă ca prin vis a seminţelor de Ar… stai că poate nu l–a văzut toată lumea, să nu anticipez şi să stric surpriza.

Încerc să scriu despre film şi îmi amintesc cu claritate o singură treabă: cum scotea cuţitul din teacă tipa albastră (hai că pe ea sigur aţi văzut-o în trailer) şi făcea “chhhhhhhhrrrr” cînd se apropia careva de bărba-su căzut la pãmînt. Şi mi-o mai plăcut de ea că îi era frică, mai şi recunoştea asta, şi că îşi exprima durerea. Urlînd. Extratereştri complet atipici! A, şi mi-o mai plăcut că băiatu bun era pe bune în scaun cu rotile – nici din ăştia n-am mai prea văzut. Nu putea în schimb lipsi mama alienşilor, Sigourney – a fost acolo. În ailaltă extremă. Încerca să îi înţeleagă/ protejeze, fiindcă ea a fost cea care şi-a dat seama că nu metalu’ ăla (americăneşte) denumit “unobtainablo” sau aşa ceva era adevărata bogăţie a planetei, ci comunicarea cu marele flux de energie a naturii la care extratereştrii (ăia albaştri – respirau normal – oamenii erau ăia de respirau greu) se conectau prin… da’ nu zic, cã iar stric surpriza.

Academic vorbind, deci da, merită văzut,fără discuţie. Subliniez “văzut”. Cumva, de la un punct încolo (după ce am prins ideea conflictului), nu am făcut altceva decît să văd filmul ăsta. Şi am ţinut-o aşa pînă la final – l-am văzut, nu l-am trăit. Oricum era clar că binele cîştigă, iubirea învinge, natura e mai puternică decît omul/ metalul/ armele (a se vedea pentru completări poemu’ ăla cu “Tot ce mişcă-n ţara asta, rîul, ramul, mi-e prieten numai mie iară ţie duşman-ţi este/ Duşmănit vei fi de toate făr’ a prinde chiar de veste”), comuniunea extraterestru – natură (a se vedea poemu’ cu “Şi la avatarirea mea/ A căzut o stea”), bonus filosofic omul care alege să îşi nege rasa şi să îşi transpună spiritul în avatar – pe bază de îndrăgosteală, doar nu aţi crezut că…

În concluzie am visat în noaptea de dupã vizionare cu Dira – fosta mea dirigintă – şi cu două găşti de prieteni de facturi diferite care mă chemau fiecare la băute.

Anunțuri

4 responses to “N-am visat cu Avataru’

  • mamba

    pacat. ca n-ai visat cu el, zic. faina evadare din realitate, indeed. si in vis, eheeei, acolo poti face ce vrei tu. si muschii tai, of course. (ca sa nu uitam de unde venim si ce ne mai asteapta). mult succes fetele!

  • Moniku

    Admirabila alaturarea erudita intre film cu extraterestrii, eminescianism, literatura populara- vezi citatele si fragmente de autobiografie -vezi finalul. Daca nu erau ghilimele puteam vorbi de intertextualitate dar oricum,noi am depasit deja postmodernismul.
    La modul cel mai serios,admirabila diferentierea dintre a vedea si a trai un film…admirabila initiativa…
    Pupici admirabilelor administratore.:)

  • 3fmi

    […] timp Laura a încercat ceva şi musafiri inenarabili au scris despre chestii absconse (aşa-i că ne avem şi noi cu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: