Liceu, alogen al tinereţii mele

by Laura

Ca orice elev eminent de liceu, în clasa a XII-a e ca ochiu’ (adică limpede, dacă nu cunoşteaţi sintagma) că trebuie să îţi conservi cît mai mult energiile pentru bacalaureat. Ai obligaţia morală şi civică să profiţi de orice ocazie – şi chiar să creezi ocaziile – de a lipsi de la orele de curs normale. Sub impulsul acestei axiome am acceptat să particip în anul al doisprezecelea de şcoală la un concurs între clase. Concurs de geografie, organizat de studenţii de la Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii orădene. “Doamna profesoară, ştiţi… ăăă… vă rog… ne scuzaţi azi de la muzică/ educaţie/ chimie? Că trebuie cu Steli şi Alex să învăţăm că ne-o luat dom’ profesor de geografie… ştiţi, cu concursu… studenţii… Universitatea… şi eu dau Bacu’ din geogra’…” – totdeauna dau bine chestiunile astea extracuriculare, aşa că efectul scontat a fost obţinut în mod repetat cam o săptămînă.

Vine ziua concursului. Decor: clasa a XII-a A (a noastră). Personaje: studentele de la geogra’ preocupate de aspectul logistic (cronometre, cartonaşe, liste), profu’ de geogra’ preocupat de studente disciplină, 4 bucăţi elevi XII B dintre care 3 în concurs şi 1 galerie, 29 bucăţi elevi XII A dintre care 2 + eu concurează, restul se foiesc, şoptesc, pîsîie, sîsîie, foşnesc toate manualele şi enciclopediile de geografie găsibile în biblioteca şcolii, pasează bileţele, vociferează pe principiul “HaideAujoscuBeu”, rînjesc la studentele vag alarmate.

Începe. Întrebările curg, răspunsul trebuie scris în decurs de 3 minute pe cartonaşe. Transpiraţiile curg, colegii şoptesc de prin bănci ce se pricep, profu’ sugerează răspunsuri, ăla din B joacă avioane cu o colegă de-a nostră, studentele se agită vis-à-vis de lipsa completă şi făţişă de sportivitate, echipa clasei XII A (eu cu Steli şi cu Alex) jubilează şi vede deja laurii şi podiumul şi excursia cu studenţii. Şi atunci cade, grea ca un pai pe umerii unui somalez ţinut la carceră, Întrebarea! Se lasă o linişte şi mai grea, aproape post-atomică. Îngheţăm. Clasa nu mai suflă. Profu’ tratează ceva cu una dintre studente. De afară se aud nişte păsărele naive şi a X-a de sport la educaţie fizică – sărituri la groapa cu nisip. Pe jos cade o foaie dar nimeni nu are energia să o ridice. Studenta şatenă repetă întrebarea, cadenţat, ca o sentinţă, şi adaugă cu un ton care se vrea încurajator dar frizează bucuria răutăcioasă a celui care se răzbună: “Haideţi, nu e greu! Gîndiţi-vă la un academician, geograf şi geopolitician român care…” şi nu mai aud restul, mă uit cu disperare la Steli care îmi face pe muţeşte “E din partea de materie a lui Alex!!” şi ne uităm amîndouă la Alex “Haide, aminteşte-ţi!!!!” şi în momentul ăla profu’ rînjeşte şi hăhăie încîntat (de rezultatul tratativelor) “Hai mă că este şi judeţ cu numele ăla ce vă tot mocăiţi!” şi toată clasa începe să dea foi repede repede la lista cu judeţele României şi să urle din amintiri “Satu Mare! Brătescu-Voineşti! Raionul Ocniţa” … 30 de secunde… studentele încearcă să ţină situaţia sub control, dar brusc realizăm că există un calm în aer, că ei, colegii noştri ŞTIU, şi încearcă să ne arate prin semne!! “Steli uită-te un pic la Silviu de ce dracu îşi indică dinţii??” “Aştia îsi bat joc!” … 20 de secunde… şi în momentul în care îmi pică fisa şi îmi tremură pixul în mînă scriind “Mehedinţi” Alex se ridică brusc de lîngă noi, toate se derulează cu încetinitorul ca în filme cînd se deschid cerurile şi apare raza sau cînd tocilaru clasei bagă în ultima secundă coş de la 3 puncte, Alex emite din virful buzelor privind undeva prin tavan “Ştiu…! (10 secunde… oftat general de satisfacţie ) DINŢESCU!”

Anunțuri

13 responses to “Liceu, alogen al tinereţii mele

  • Andutza

    😀 😀 Pana sa termin articolul, am tras cu ochiul la final si am citit DINTESCU. Si chiar ma intrebam unde mama lu’ proces verbal e asta?? !!? ? 😀 Super tare!!

  • Moniku

    Din seria „Viata bate filmul de-i clantanesc dintii”.
    Sau din seria: „Laura, Botosaniul e judet????”

    • 3fmi

      by Laura
      Dar ce serie luuungă Monikule!!!! Uitasem de asta!
      (Pentru cititorii cu filiaţii în zona geografică respectivă – ATÎT eram de aşi în geografia patriei acu ceva vreme, pe cînd exista vechiul Music Pub … )

  • Moniku

    Dar nu putem spune ca nu eram deschise la….perfectionari,sa zicem. Din seria „omul cat traieste se perfectioneaza”. Si oricum, Botosaniul exista iar mie nu mi-a placut veci geografia. Inca nu am cunoscut niciun reprezentant al judetului Dintescu dar daca voi cunoaste va voi tine la curent.

    • 3fmi

      by Laura
      … dragă eu sînt de părere că reprezentantu de dar nu se caută la Dinţescu! Şi clar, geografia îi nasoală! Am şi luat notă mică la bac la geogra mama lor de zone viticole, io ce să fac dacă beau mai mult bere decît vin??!

  • 3fmi

    by Anku ….ohooooo daca incepem cu amintirile din liceeeeeeu….o sa dureze mult (ce or avea, draga, profii astia de geografie din liceu ca si al meu era inima zburdalnica?); si inca nu am ajuns la cele din facultate….si ca veni vorba: in incultura noastra n-am scris azi nimic de Eminescu….of, of
    in alta ordine de idei blogu asta incepe sa semene cu o afacere de familie

    • 3fmi

      by Laura

      Las` draga sa dureze! Ca asa ne place! Cind dureaza!
      Cred ca profii de geogra sint alesi dintr-un lot special….
      Eminescu… sa ne judece!
      Daaaa, family business in stil mafiot. Sau Dallas, cu petroale?

  • Gonga

    Draga doamna Laura, da hameiu’, hameiu unde creste, ca mie mi se pare ca direct in sticla de bere. No, ma lamuresti? Si sper ca nu ai 100 de kile si burta, ca cei mai multi inotatori in bere.
    Pe de alta parte, lasa geografia, bine ca vezi limba romana si nu te dor minutzele dupa ce o vorbesti/scrii.
    P.S. M-am adresat cu „doamna” pentru ca pe 30 nu prea mai sunt domnisoare, chiar daca Grigorescu e un cartier linistit, poate chiar prea cuminte. Ca sa o citez pe Anku, „Sar’na!”

    • 3fmi

      by Laura

      Hameiul creste dupa cum urmeaza: „Cele mai mari producătoare de hamei sunt, în prezent, Cehia, Germania, Danemarca şi SUA. În România, primele culturi de hamei în sistem grădinăresc încep să apară din secolul XIV în Transilvania şi din secolul XV în Moldova şi Ţara Românească. În prezent creşte spontan în lungul apelor curgătoare, păduri, zăvoaie, tufărişuri, de la câmpie până la altitudinea de 1.000 metri. Culturi mai întinse se găsesc în plantaţii special amenajate din zonele Orăştie, Cluj, Sighişoara, unde se valorifică conurile pentru industria berii.” (nu va va veni a crede care e sursa acestei informatii!)
      Ba am exact 101 kile si tricou cu „Nu e bebe, e bere”.
      Subversiva aia cu „doamna/ domnisoara/ 30” – call me Ishmael daca altfel nu iti vine pe virfu dejtului.

  • Citind inainte. Cu bucurie « 3fmi

    […] din punctul asta mi-a scanteiat ideea vinovatului strain de mine (alogen, vorba Laurei). Si vorba bancului (vedeti cum tot folosesc vorbele altora?? vedeti cum nu is in stare?!! despre […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: