Daily Archives: ianuarie 31, 2010

Hollywood Holden

by Anku

Cred că ați aflat că a murit Salinger. De prin anii ’80 se retrăsese departe de lume să-și savureze liniștit mizantropia.  Auzisem de el cam anul trecut când îl hărțuiau cei de la Hollywood (deși ajunsese la un asemenea grad de izolare că și salutul vecinilor i se părea hărțuire) să le vândă drepturile de ecranizare a celebrului  „De veghe în lanul de secară”. Binențeles ca Salinger refuzase, ba îl mai și dăduse  în judecată pe nu știu ce scriitor care scrisese o continuare a romanului.  Acum au rămas de veghe moștenitorii. Și parcă văd că la anu’ pe vremea asta o să avem și filmul. Cu Leonardo DiCaprio în rolul lui Holden (asta în cazul în care nu îl reeșapează cinematografia americană pe Macauley Caulkin). Și eroul va fi doar puțin tulburat, dar îi va trece repede când va face vreo faptă glorioasă care îi va schimba radical existența. Și va rămâne veci pururi cu frumoasa, deșteapta și ceamaipopulara școlii din care NU va fi dat afară. Și va trece peste moartea fratelui și va fi cel mai adaptat dintre adaptații societății. Aaaaaaa… și nu va mai bea. Așa poate o bere când ajunge acasă de la serviciul perfect și numa’ dacă bugetul filmului va avea nevoie de vreo sponsorizare. Și  în nici un caz nu va mai fuma. No way! Ați observat că în filmele americane nu prea au voie eroii să fumeze? Să se drogheze, da! Dar fumatul,….fumatul e mai rău ca plăgile Egiptului și Apocalipsa la un loc. Și va fi un film de succes. Poate va lua și Oscarul pentru coloana sonoră. Și-l vom vedea și noi peste câțiva ani într-o duminică seara pe acasă tv.

„De veghe în lanul de secară” a fost printre cărțile de suflet ale adolescenței mele. Cred ca am fost norocoasă că am citit-o la momentul potrivit. Pentru că după aceea la fiecare recitire nu am mai găsit ce mă bulversase la 15 ani. Dar l-am iubit pe Holden așa cum am iubit în lecturile mele viitoare fiecare personaj rebel și neadaptat, fiecare căutare de sine și fiecare cădere în eșec. Și l-am aflat din nou pe Holden acum vreo 2 ani pe scenă jucat de câțiva adolescenți. Și am înțeles ca el va rămâne mereu în lumea adolescenței, că poate Salinger a murit, dar Holden nu va îmbătrâni niciodată.

Nu trebuie să spui niciodată nimănui nimic. Cum spui, cum începe să ți se facă dor de toți.”

Dar eu v-am spus pentru că îi datoram asta lui Holden. Și acum mi s-a făcut dor de el…

Publicitate

%d blogeri au apreciat: