Monthly Archives: martie 2010

Serviti?

by Anku

Daca cineva doreste sa ma enerveze va constata ca nu e greu deloc, ba as putea spune ca enervarea mea e cea mai la indemana activitate. Daca vrea, in schimb, sa ma ucida incet-incet atunci nu trebuie decat sa-si uite “pe-urile” de acuzativ si sa mentioneze termeni precum servici si salar. Am servici si salaru’ care il iau e mic-mic e un exemplu la scrierea caruia mi-am ucis cu buna stiinta cativa neuroni si mi-am explodat un vas de sange pe ochiu’ drept, ala cu care vad cel  mai bine. Sau vedeam… Cand chestiile astea sunt comise de jurnalisti “de top” pe la televiziuni, radio si alte mijloace mass-media* imi vine pur si simplu sa-i scot din televizor si sa le indes cateva pe-uri in gura sa-si faca stoc. Asa ca atunci cand citesc un articol precum cel al domnului Andrei Plesu (da, e un domn!) in “Adevarul” pur si simplu ma unge pe suflet. Dar dupa numai o zi, in acelasi ziar,  jurnalistul (da, din pacate e jurnalist!) Mihai Bacalu ne spune cum “Boc s-a oprit întâi la părinţi, în satul Răchiţele, unde a servit masa, circa o jumătate de oră.” Acum una din doua: sau Mihai Bacalu nu-si citeste propriul ziar, nu l-a citit veci pe  domnul Plesu si inca vreo cativa autori esentiali sau intelegem noi gresit si Boc intr-adevar a scos nu doar coasa in satul parintesc, ci si furculita, cutitul, tava si sucitorul servind masa. Daca a 2-a varianta este corecta as vrea sa-l atentionez pe domnul prim ministru, acest om nu mare de statu, dar degraba varsatoriu de taxe** ca micile afaceri precum „chelneritul” se supun impozitului forfetar asa ca sper ca a castigat mai mult in jumatatea de ora de munca in folosul familiei decat impozitul aferent.

* pleonasm intentionat

** am parafrazat un text care apare in manualul de limba romana, clasa a 6-a, aparut la Editura Didactica si Pedagogica – asta ca sa nu ne mai intrebam de ce vorbim limba romana dupa ureche

Publicitate

Stingem lumina

Azi stingem lumina! Scoatem din priza televizor, calculator, laptop, radio, cuptor cu microunde, storcator, prajitor, aspirator, uscator, masina de spalat, eventual frigider (daca nu va sperie consecintele) si alte chestii care functioneaza pe baza de priza. Stam asa o ora, intre 8 jumatate si 9 jumatate seara. Radem de aia de la Electrica ca macar o data pe an ne batem noi joc de ei!


Am fost la Real. Nu ma mai duc!

by Moniku

Avand in vedere ca in Sibiu sunt doar cateva supermarketuri, majoritatea cu preturi mari, ma duc si eu, ca omul la cumparaturi acum cateva saptamani (da, Laura, mi-a fost lene sa scriu mai devreme). Si unde sa ma duc? Pai ca sibianul, la Real ca de, a fost primul supermarket si a prins foarte multi clienti care i-au ramas fideli pana in ziua de azi.

Si, ca un om normal ce sunt -fara comentarii, va rog 🙂 – am observat urmatoarele anormalitati:

In fata supermarketului Real un ditamai bannerul cu reclama la Carrefour care e la vreo 50 de metri distanta. Mi se pare correct sa-ti faci reclama in fata magazinului concurent! Bravo lor! Din pacate am intrat totusi in Real.

Intentionand sa-mi cumpar niscaiva mezeluri – nu multe, din lipsa de finante – ma postez in mijlocul magazinului, unde se afla o zona in forma de cerc, cu vitrine frigorifice in care troneaza diverse mezeluri, branzeturi si masline care s-au dovedit, in adevaratul sens al expresiei -“ hard to get.” In cercul cu pricina, doua vanzatoare, doua tanti intre doua varste, exasperate de nesimtirea clientilor de a dori sa cumpere cate ceva exact de acolo si de inimaginabilul tupeu de a le cere sa-i serveasca. Indurand cu stoicism privirile dusmanoso-agresivo-ucigase (vorba lui AM) ale lucratoarelor comerciale (ca asa li se spune mai nou), ma asez cuminte la vitrina cu mezeluri langa un domn, singurul client din zona la momentul respectiv. Imi facusem eu calculul ca va fi servit rapid si apoi ma va intreba si pe mine cineva de care parizer doresc…sau ceva de genul.

Constat cu surprindere ca, ori domnul respectiv se uita la mine urat peste umarul sau maiesuos, ori privirile vanzatoarelor se reflectau in ochii sai dandu-mi fiori pe sira spinarii. Incerc sa nu ma pierd cu firea, ba schitez si un zambet…Domnul, pastrandu-si expresia fetei ma intreaba:

–        Vreti sa cumparati?

–        Da, indraznesc eu, timid. (ca doar nu m-oi fi indragostit de privirea de gheata a vanzatoarelor sau de vreo ruda dodoloata de salam).

–        Hmm..imi zice domnul, cu dispret. Pai trebuie sa va luati bon de ordine.

–        Ce sa-mi iau???!!! Cum bon de ordine? Pentru ce? Da’ ce-s la Primarie sau la Cartea Funciara? Glumiti? Pai suntem doar noi doi!

Nu, din pacate nu glumea. Se pare ca acesta este noul mod de servire la supermarketul Real. Trebuie sa-ti iei bon de ordine (nu fiti impertinenti, ce daca vreti sa cumparati doar 30 de grame de masline?!), apoi stai cumintel in fata vitrinelor frigorifice cu bonul in mana pana cand, pe afisaj (care nu e intotdeauna in dreptul tau) vezi numarul tau norocos. Daca nu, poate ai noroc si auzi strigatul vanzatoarei- Cine are nr. 69, va roooog?- apoi raspunzi tare, sa te auda ca tu esti ala, tu ai numarul, tu urmezi, ceri 30 de grame de masline, le iei si pleci odata ca femeile sunt epuizate dupa o zi de munca.

Fiind ora 8-9 seara cand s-au intamplat cele de mai sus, mi s-a parut in prima faza straniu, apoi normal faptul ca eu luasem numarul saptezeci si ceva. Pai cum sa ai mai multi clienti in asemenea conditii? Azi- maine ne vor cere sa cumparam pe cartela.

Si, ca sa inchei, sa va mai spun si ca am avut neobrazarea sa mai vreau sa cumpar niste dovlecei si pentru ca mai ramasesera trei bucati care erau stricati m-am dus sa intreb daca nu cumva mai au si altii si urmeaza sa-i aduca. Si unde sa intreb eu treaba asta? La tanti care manevra cantarul- stiti ca exista o tanti care cantareste chestiile pe care le cumpara oamenii (sunt curioasa ce-i scrie pe cartea de munca). Nu am aflat daca mai sunt dovlecei, dar am aflat urmatoarele: cat e ea de obosita, ce mult lucreaza si pe ce salariu de mizerie, cat de nesimtiti sunt angajatorii si cum ea nu mai poate in aceste conditii.

Acestea fiind zise va doresc cumparaturi…fara egal.

P.S. In bunatatea inimii mele i-am iertat pe cei de la Real pentru ca, au fost atat de draguti incat mi-au inapoiat cardul pe care nu l-am mai gasit trei zile si m-am dat de ceasul mortii ca ce ma fac. Am realizat intr-un tarziu ca, tot un angajat de-al lor- de la casa de marca de data aceasta- uitase sa mi-l dea. Fac mea culpa si recunosc ca trebuia sa fi fost mai atenta si sa-l fi cerut.


Misoginul la romani

by Laura

Postulat: este o scriere fara pretentii de exhaustivitate, de generalizare sau de adevar absolut.

1. Mohorul (Setaria glauca)

Intilnit in mediul rural traditional, pentru Mohor femeia (inclusiv verbal) egal “femeie” sau “muiere”, eventual “fa” – granitele a ceea ce trebuie sa fie si sa faca ea sunt foarte bine delimitate si orice divagatie va fi rapid sanctionata. Verbal sau prin corectie fizica. Mereu atent la viclenia si curiozitatea biblica a femeii, va aplica aceasta corectie fizica pentru reconfirmarea statutului, chiar daca fara motive, pe principiul “De ce-o bati ma Ioane? – Io nu stiu da sigur stie ea!”.  Isi va face datoria crestineasca de sot in principal pentru perpetuarea speciei sau fiindca poate sa impuna aceasta activitate, dovedind cine e barbatu-n casa. Este o desconsiderare oarecum apriorica, fiindca asa e traditia, insa asta nu exclude recunoasterea unor merite – exclusiv practice – ale femeii. Acest tip de misogin atavic nu are incredere in doctorite, invatatoare, avocate, va blestema actritele si cintaretele, dar este foarte binevoitor fata de barmanite si chelnerite.

2. Sugelul (Lamium amplexicaule)

Mediu ca intelect si cultura, dar cu o “scoala a vietii” pe care o pomeneste cit de des poate si cu cunostinte in tot felul de medii sociale, pentru el femeia este “obiectul de care te tii cind te f.ti”. Aceasta conceptie si-o exprima in toate ocaziile posibile in colective exclusiv masculine, laudindu-se cu sirul relatiilor sale si cu performantele sale sexuale. In general prefera tinuta sport pentru a se asocia castei masculilor, dar la ocazii se impopotoneaza. Sugelul este grobian si gata oricind sa nareze ultimele productii porno. Atentia ii este atrasa in general de femeile care prezinta grade mari de accesibilitate, vestimental si comportamental, victorii fara eforturi prea mari cu care apoi se lauda cercului de cunoscuti, fiind capabil de inventie, minciuna si limbaj defaimator la adresa partenerelor pentru a i se reconfirma amiratia si invidia celorlalti. Foarte posibil ca la maturitate sa devina un sot si tata bonom, rubicond si amator de paharele pe furis.

3. Stirul salbatic (Amaranthus retroflexus)

Cu diplome de scoli terminate cu efort doar pentru a se incadra undeva, cu o cultura generala relativ variata, insa neasumata, cu pretentii de autodidact si inclinatie spre discutii pretioase, are despre sine o imagine de persoana speciala, deosebita. Mare amator de vorbe mari, este complet convins ca femeia este structural inferioara intelectualiceste si o pune mereu la “locul” ei prin verbalizari grobiene, in special daca sunt si barbati in preajma, cu pretentia ca e “amuzant”, astfel incit totusi femeia sa nu ramina cu o impresie proasta, fiindca Stirul nu suporta sa isi strice imaginea publica. Alege sa stea in relatii stabile, in care insa nu e totdeauna prezent, visind mereu sa vina ceva din exterior care sa il convinga de alegere. Relativ incapabil sa isi asume ceva, va prefera cu lasitate sa umileasca, sa minimalizeze femeia din interiorul relatiei. Prefera sa fie scutit de confruntari de orice fel, afirmind fara drept de apel “Asa sunt eu, asta e”. Sustine sus si tare ca nu este interesat de sex, ci de viata spirituala si ratiune, sexul fiind ceva murdar si mundan.

4. Trepadatoarea (Mercurialis annua)

De o cultura peste medie, capabil sa argumenteze si sa sustina discutii de mare complexitate si finete, cu o situatie financiara stabila, trepadatoarea sufera de frustrari adinci din tinerete (aspect, iubiri neimplinite in care a investit, planuri nerealizate) si nu isi gaseste locul. Desi are un complex de superioritate, afiseaza modestie si sare in ajutorul tuturor oricind. Alege sa fie foarte activ sexual, capata in timp o mare experienta si stie ce vor femeile sa auda si cum sa se simta, si le ofera asta, precizind insa mereu ca este incapabil de sentimente mai profunde si de implicare si le linisteste cum ca nu e vina lor, ci exclusiv a lui. Mizeaza pe mila feminina si pe aura de “baiat bun si cinstit” pentru a isi construi o retea. Cunoscator al geografiei si gindirii feminine, se iluzioneaza mereu ca este un “cautator” de absolut, pe cind de fapt ajunge sa caute doar senzatii noi, indiferent de cum le va obtine. Cu toate acestea, desi gusta detaliile fiecareia in parte, impresia sa generala despre femei este ca sunt la fel, niciuna nefiind capabila sa il retina, si adora bancurile care evidentiaza prostia/ inutilitatea/ rautatea/ etc. a femeilor, se simte razbunat pentru negasire si ride homeric la articole grobiene care injosesc orice tine de femei.

5. Ciumafaia (Datura stramonium)

Bine pozitionat in societate, cu interese si hobby-uri bine definite, cu o partenera stabila de multa vreme, cu informatii bine puse la punct despre orice, foarte la curent cu actualitatea de orice fel, va provoca mereu femeile spre a isi demonstra superioritatea, in principal la modul discursiv. Restul femeilor. Cu ele va initia totdeauna conversatii de “gindire” si “analiza” pe care le va finaliza cu o gluma sau un citat sau un loc comun cultural alese sa scoata pe tapet inferioritatea femeii – fara a jigni, doar subliniind subtil si mai ales subliniind subtilitatea sublinierii.

6. Urzica mica (Urtica urens)

Femeia care nu se comporta conforma preceptelor biblice trebuie omorita cu pietre, stigmatizata, facuta de rusine, trasa la raspundere, exclusa din Agora (unde oricum n-are voie).

Cele scrise mai sus nu reprezinta decit niste observatii personale, probabil si voi, cele si cei care citesc, ati intilnit manifestari combinate din aceste atitudini. Chiar asa, ati intilnit? (Da baieti, stiu ca nu sunteti toti asa!)


Iepurasu’ morocanos

by Anku

Pe unde ma intorc, pe unde ma sucesc, ma rasucesc, pe unde ciulesc urechile si casc ochii nu aud decat despre iepurasu’ de Paste. Cum ca el face, el drege, el ba vine, ba nu vine, ba e bun, ba nu e, ba-l momim cu apropouri catre stim noi cine, ba-l periem pe fata sa vaza tot poporu’ dar mai ales cine trebuie, ba il laudam, ba avem asteptari mari si foarte mari de la el. “Am dat comanda iepurasului pentru.. “ “poate primesc de iepuras…” “tu ce vrei de la iepuras” “mi-am luat cutare lucru de iepuras ca, deh, e o data-n an” “sper ca iepurasu de anu asta sa nu fie afectat de criza” “vreau de iepuras…. Vreau vreau iepuras iepuras e tot ce aud zilele astea neaparat in voci pe tocuri si stridente.

Cine e epurele asta, fratilor, si cum de ne-am pricopsit cu el??! Ce poate el sa ne dea in afara de carne, blana si eventual o labuta drept amuleta? De unde atata bogatie pe el? De unde atata daruire? Si mai ales ce treaba are el cu o sarbatoare religioasa? De ce tocma’ animalul asta? De ce nu un porc spinos sau o meduza? Acuma eu inteleg ca multa lume il vrea un omolog al lui Mos Craciun pe departamentul Paste si Inviere, da’ chiar asa, ne apucam iar de cumparat ca bezmeticii, iar preluam fara discernamant cine stie ce idee dusa cu pluta?

Pot sa pricep ca noi ne comportam ca un popor nebun ce suntem, adoptand atitudini la extreme ca sa ne invelim frumos ego-ul schizoid: ori suntem pro-iepuri, mosi craciuni (neaparat mai buni!), valentini si toti sfintii din calendar, ori suntem cool, adica eco, bio si anti(-consumeristi) plus inca niste prefixe. Ati putea crede ca m-as incadra in a 2-a categorie, dar eu vreau doar sa aflu cum a ajuns iepurasu asta personaj principal de Paste (mie bunica imi tot povestea despre unu’, Isus, si despre cum a inviat El si cred ca am ramas cu ideea gresita ca sarbatoarea asta ar fi despre asa ceva) Dar la o adica as putea sa cred si in iepure daca lumea spune ca aduce tot felu’ de cadouri. Asa ca, daca il vedeti, sa ii spuneti sa-mi aduca o casa, un SUV, o vila la munte (am ales terenul), 15 parfumuri  “de firma”, 39 de kile de haine, 3 genti vuitoane si 127 perechi de pantofi (de preferat Manolo ca mi-a placut serialul ala cu sexul si orasul)… A…da…. si sa-i mai ziceti sa-mi aduca si o bricheta ca nicicum nu mi-o mai gasesc pe a mea. Multumesc!


Il primo sol’e mio

Luminile erau stinse iar dupa cateva minute au umplut scena niste domni imbracati mai ciudat pentru zilele noastre. Intre ei un tanar cu joben a intrat cantand. Le spunea celorlati ceva despre liniste. In viata de pe scena era trecut de miezul noptii iar domnii aceia aveau la ei multe instrumente muzicale. Linistea pe care pe care el o cerea celorlalti contrasta cu tonul lui voios si plin de viata. Dar dincolo si in acelasi timp mai presus de toate acestea m-a izbit ceva, tanarul le Vorbea celorlalti Cantand. Unii dintre dumneavoastra imi vor spune ca prea vreau eu sa fiu poetica si sa metaforizez si ca ma dau mare pentru ca doresc sa va povestesc despre un spectacol de opera. Ei stiti ce ? Ghinion! Nu vreau sa metaforizez, asa era: el Vorbea cu cei din jurul sau numai limba ce o folosea avea alt ritm alta melodie in timp ce cuvintele erau aceleasi pe care le folosim si noi. In universul lui, el era conducatorul cantatotilor de serenade: un barbat tanar care imprima ritmul vietii lui universului intreg si mai presus de toate Vorbea Cantand.
A aparut mai tarziu Barbierul, care era chiar un barbier, atent la barfa, mereu in centrul atentiei, caci de fapt el era cel care conducea si tragea sforile, atingand vietile tuturor. Atata tot ca, spre deosebire de orice alt conducator sau demiurg sau dumnezeu el nu era nici intelept si nici serios. Stia tot si stapanea prin dinamica si voie buna. Iti vorbea uitanduti-se in ochi si transmitand fericire, o fericire pe care nu am mai trait-o de mult in iarna lunga si grea a sentimentelor mele. Mi-a amintit de zilele cand iti vine sa fugi in oras, sa cumperi flori sa strigi celor pe care ii iubesti ca viata e frumoasa si sa faca bine sa o traiasca in bucurie. De vocea lui sau despre modul in care el vorbea cantand nu pot sa va spun foarte multe: asa trebuia sa fie, clar, puternic si bucuros… zambetul ii era in ochi si in voce, la fel cum il auzeam eu il auzea si portarul de la intrare.

Intr-o alta seara, am auzit frumusetea. Nu, nu o vedeam (caci nu era concurs de miss si nu vorbim acum despre calitati pur fizice), o AUZEAM. De data asta a fost un specatol tragic: povestea unei iubiri imposibile in care inspiratia autorului ne-a scutit de detaliile unei intrigi telenovelistice si a lasat-o simplu si dureros pe seama mortii. Ma bucur foarte mult ca regizorul nu a insistat pe scene in care ea, Mimi s-ar fi aruncat pe jos zguduita de hohote de plans: durerea pe care o canta si pe care si-o asuma era mai presus de orice lacrima. Cristalul vocii ei iti anihila creierul si iti desfacea inima in doua.

In afara de acestea, s-au spus prin cant in aceasta opera niste lucruri pe care sper ca nu le voi uita:
„intreaba-ma cine sunt si cum traiesc!”- tanarul barbat dorea ca ea, Mimi sa il descopere si sa il iubeasca.
„Il primo suol’e mio.” si aici mi-am permis sa gandesc „anch’il  mio! „.

P.s.: Acestea au fost gandurile si sentimente mele, la vederea celor doua spectacole: „La Boheme” si „Barbierul din Sevilia” (pe cat de curand posibil am sa postez si distributia)

Ps 2: Ceva amuzant: Inainte de inceperea spectacolului la doua randuri in fata s-au asezat doua doamne mai in varsta. Nu era nimic in neregula, atata tot ca prima dintre ele care a luat loc avea in cap niste serpi! Parul ei oxigenat ii facuse proababil felul si unica razbunare posibila a fost sa ia forma unor reptile care ieseau si se incolaceau pe capul cinstitei doamne. A doua era O.k., pentru ca gestul imediat si automat a fost sa o verific pe cea de-a doua doamna. Problema a fost ca la un moment dat ce-a dea doua, probabil deranjata ca pe capul ei nu se incolacea nimic si-a bagat mana in par si si l-a „aranjat putin” si le-a dat voie sa iasa, si ea era cu serpi …! Ce m-a amuzat a fost ca le-am numit imediat in capul meu „cele doua hidre” si ca nu m-am asteptat ca mitologia greaca sa se prezinte la spectacol si chiar deloc sub aceasta forma.

by Am


Bacalaureat (varianta post-Caragiale)

by Anku

In ultima vreme ( “ultima vreme” reprezentand pentru mine si acum 3-4 luni) tot am auzit franturi de stiri pe la tv despre cum iar nu s-au decis cei de la Ministerul Invatamantului cate probe vor fi la bac anul acesta. Sau poate anul viitor. Anul 2013 ramane la fel de incert, dar se spera la indeplinirea previziunilor maiase legate de 2012 astfel incat bacalaureatul sa nu mai reprezinte o asa de mare bataie de cap, inlocuit fiind de niste probe pentru supravietuire.

Ma solidarizez cu munca istovitoare, sisifica pe care o depun in fiecare zi (exceptand lunea, vinerea, sarbatorile legale, sambetele, duminicile, sarbatorile nou aparute si unele zile de marti) cei de la Minister si le propun urmatoarea varianta: un singur examen scris cu 2 “itemi” (ca sa ne adaptam terminologiei ministerului!)

  1. (grila) Cate probe credeti ca va avea bacalaureatul anul acesta:

a)     una

b)     doua

c)     trei

d)     nici una

e)     toate

f)      combinatie intre a) si b)

2. Argumentati-va raspunsul.

Un astfel de examen rezolva urmatoarele probleme:

–        va pune capat definitiv cautarilor ministrilor din ultimii 20 de ani

–        va testa cunostintele de limba romana ale elevilor (ortografie, punctuatie si comunicare); daca raspunsul de la punctul 2 va contine si 1-3 epitete se va acorda punctaj maxim si la sectiunea literatura

–        geografie: absolventii vor recapitula tarile spre care vor putea emigra

–        istorie: se va face o trecere in revista a tuturor stramosilor celor din minister pentru a li se transmite urarile sincere (eventualele mesaje in limbi straine in cazul in care limba romana se dovedeste a fi saraca in epitete, vor primi din nou punctaj maxim la proba de limbi moderne, moarte si limba materna, alta decat limba romana)

–        matematica: elevii vor folosi calculul probabilitatilor pentru a rezolva punctul 1; subsectiunea geometrie va fi si ea punctata in functie de perfectiunea cercului realizat la punctul 1.

–        fizica: se va calcula viteza de circulatie a fituicilor raportata la forta cu care profesorii isi muta privirea in alta parte

–        informatica: cei care reusesc sa sparga siteul ministerului pentru a afla raspunsurile corecte vor fi declarati automat admisi

–        filosofie: emiterea de intrebari precum “De ce naiba ne-am nascut in tara asta?” vor dovedi insusirea unor valoroase notiuni de filosofie, printre care cea care sustine ca intrebarea este mai importanta decat raspunsul, si vor primi din nou punctaj maxim.

–        s.a.m.d.

Cei care vor rezolva corect punctul 1 (se recomanda folosirea creioanelor) vor fi automat admisi la doctorat la Universitatea “Spiru Haret”. Preferabil specializarea medicina.


Home. Cinema.

by Laura

„Azi! Azi o fac! Musai! Deja devine de-a dreptul enervant. Şi de-a stîngul! Şi măcar dacă ar fi cine ştie ce! Trebuie doar să mă motivez!”. Teancul stă cuminte pe birou, l-am frunzărit de enşpe ori – fără să mă pot hotărî cu ce să încep – am ajuns să le schimb ordinea cu intenţie numai pentru ca data viitoare cînd voi face aceeaşi chestie să am senzaţia că nu cunosc pe de rost numele, succesiunea, culorile…

În cîte-o după-amiază noroasă literalmente fug spre casă, îmi adun pe drum toate forţele şi toată hotărîrea, îmi promit să nu mă las deturnată de considerente de soiul „Mdah, d-aia vă place tuturor! Doar e cea mai comodă chestie: bifezi culturalizare şi nici nu trebuie să citeşti prea mult, nici măcar să ieşi din casă sine qua non, scapi de acest musai al conversaţiei zilnice cu partenerul de cuplu, şi dacă există conversarea aveţi temă clară de discuţie şi nu reluaţi gama ‚meniul şi muzica de la nunta lu’ Roxy/ Nu mi-a dat încă Lică banii înapoi… Nuuuu, cum să uit! Doar că nu ne-am întîlnit azi/ Cînd îi zici lu şef-tu de mărirea de salar?/ Mergem în Grecia singuri sau îi chemăm şi pe Zsuzsa cu Gic? Le-ai zis DEJA??? Păi nu vorbisem că….?/ DA, ştiu cîţi bani se duc pe ţigări şi NU, nu am de gînd să mă las/ Nu mai fac cartofi mîine, am citit azi pe net că au ceva substanţă care..’ plus că ai subiect şi a doua zi la cafea cu colegii, plus că ai senzaţia că te relaxezi şi în acelaşi timp înveţi ceva, şi că sufletul ţi-a fost îmbogăţit cu noi nuanţe, şi ai devenit inevitabil o persoană mai deşteaptă şi un pic superioară ălorlalţi. Deci evit să mă gîndesc la soiul ăsta de percepţie. O dau pe panta „MĂCAR să încerc – de nu mi-o place, nu continui, doar nu mă obligă nimeni! – mna şi ce dacă se apucă ăştia să se hlizească mîine ‚haaai tu Laura nu să poate tu eşti chiar culmea da nici măcar aşa de curiozitate nu ai… ?

Ajung acasă în mare grabă si din secunda în care deschid uşa încep să traaaag de tiiiimp cu scosul de accesorii vestimentare unul cîte unul, aranjatul lor foarte exact în locaşurile special destinate, rearanjatul celor nearanjate corespunzător ieri, apoi îmi amintesc de ceva ce am uitat să cumpăr, mă îmbrac la loc, ies, cumpăr, revin, iar traaaag de timp, şi, cînd într-un final nu mai am nici un motiv logic s-o lungesc prin hol, oftez, intru în cameră, pornesc calculatorul, apoi mă trăzneşte iniţiativa de a păpa ceva bun-bun că deh! Şi mai fentez juma de oră pînă mă gîndesc ce, în ce farfurie, ce beau lîngă, şi după ce toate-s pregătite şi cînd chiar nu mai am de ales mai oftez o dată aşa, din rărunchi, mă aşez pe scaunul ergonomic, mă uit cîteva minute în gol la monitor, mai zic – uneori şi cu voce tare, să fie mai constructiv – „Haideeeee, că nu e mare brînză!!! Hai începe odată, că dup-aia e mai uşor!”, mă aplec, iau CD tower-ul, scot DVD-urile cu filme, le frunzăresc, mă uit în stînga, mai oftez, schimb playlist-ul pe Winamp, apoi pun la loc filmele şi mă apuc să joc Heroes 3, deja împăcată cu ideea că NICI în ziua asta nu am să mă uit la un film pe calculator!




Candva, in trecut …

by Anku

Uuuuuf ce greu e cand esti incult, dar tanjesti sa fii cult! Cand vrei sa spui o gramada de chestii, da’ iti lipsesc mijloacele, vocabularul, termenii, adica bagaju’ ala de cunostinte despre care vorbeau profii in scoala de ne blazau pe noi in-gro-zi-tor! Cand vezi un film si, dupa 2 saptamani, ti se mai plimba pe retina in flashback-uri care l-ar face mandru si pe Tarantino, un film care inca iti sare pe neuronu’ ala mic din emisfera dreapta si striga ca bezmeticu’ “Scrie despre mine!! Scrie despre mine!! SCRIE!!”

Ce sa scriu? Cum? Sa incep prin a ma scuza ca sunt profana in ale cinematografiei? Ca nu stiu exact despre ce vorbesc, dar vorbesc? Ca Tarantino e genial (poftim platitudine!)? Ca omu’ asta bate tot ce am vazut eu pana acum? Ca e vizionar si eu anacronica? Ca in primul rand mi-a placut Povestea iesita din realitatea si limitarile istoriei in care lucrurile arhicunoscute se aranjeaza total anapoda si totusi atat de firesc de parca trecutul e la indemana tuturor? Ca a rescrie istoria e un joc total al imaginatiei? Ca poti fi dramatic cu ranjetul parodiei pe chip? Ca tensiunea cadrelor lungi in care aparent nu se petrece nimic e plina de atatea taceri zgomotoase incat iti vine sa tot derulezi inapoi ca sa gasesti alte si alte simboluri? Ca “taieturile” (sau mai bine zis “deschiderile”) plasate uneori cand te astepti mai putin fac tot farmecul discursului cinematografic? Ca Tarantino, maestrul ruperii cronologice, stie sa-si aranjeze atat de frumos istorisirea? Ca trebuie sa fii un actor al naibii de bun ca sa joci un personaj cabotin fara sa fii cabotin? Ca nu ma mai mir ca aia de la Oscar sunt total cretini, dar cu toate astea reusesc sa ma enerveze de fiecare data? Ca orice ar spune unii si altii pe mine Brad Pitt nu reuseste sa ma impresioneze? Ca daca e sa fiu rea (si sunt!) as intreba (si intreb!) unde e Uma Thurman? Ca  mai bine va uitati voi la film?!…

Mda.. poate, candva, voi scrie despre toate astea….


Lauda de altii

by Anku

Rupta in enshpemii de bucatele toate la fel de talentate, creative si umoristice Laura blogului nostru scrie si pe Pandora’s. Bravo, Laura! Vezi ca nu degeaba am studiat atata stilistica in facultate?


%d blogeri au apreciat: