Il primo sol’e mio

Luminile erau stinse iar dupa cateva minute au umplut scena niste domni imbracati mai ciudat pentru zilele noastre. Intre ei un tanar cu joben a intrat cantand. Le spunea celorlati ceva despre liniste. In viata de pe scena era trecut de miezul noptii iar domnii aceia aveau la ei multe instrumente muzicale. Linistea pe care pe care el o cerea celorlalti contrasta cu tonul lui voios si plin de viata. Dar dincolo si in acelasi timp mai presus de toate acestea m-a izbit ceva, tanarul le Vorbea celorlalti Cantand. Unii dintre dumneavoastra imi vor spune ca prea vreau eu sa fiu poetica si sa metaforizez si ca ma dau mare pentru ca doresc sa va povestesc despre un spectacol de opera. Ei stiti ce ? Ghinion! Nu vreau sa metaforizez, asa era: el Vorbea cu cei din jurul sau numai limba ce o folosea avea alt ritm alta melodie in timp ce cuvintele erau aceleasi pe care le folosim si noi. In universul lui, el era conducatorul cantatotilor de serenade: un barbat tanar care imprima ritmul vietii lui universului intreg si mai presus de toate Vorbea Cantand.
A aparut mai tarziu Barbierul, care era chiar un barbier, atent la barfa, mereu in centrul atentiei, caci de fapt el era cel care conducea si tragea sforile, atingand vietile tuturor. Atata tot ca, spre deosebire de orice alt conducator sau demiurg sau dumnezeu el nu era nici intelept si nici serios. Stia tot si stapanea prin dinamica si voie buna. Iti vorbea uitanduti-se in ochi si transmitand fericire, o fericire pe care nu am mai trait-o de mult in iarna lunga si grea a sentimentelor mele. Mi-a amintit de zilele cand iti vine sa fugi in oras, sa cumperi flori sa strigi celor pe care ii iubesti ca viata e frumoasa si sa faca bine sa o traiasca in bucurie. De vocea lui sau despre modul in care el vorbea cantand nu pot sa va spun foarte multe: asa trebuia sa fie, clar, puternic si bucuros… zambetul ii era in ochi si in voce, la fel cum il auzeam eu il auzea si portarul de la intrare.

Intr-o alta seara, am auzit frumusetea. Nu, nu o vedeam (caci nu era concurs de miss si nu vorbim acum despre calitati pur fizice), o AUZEAM. De data asta a fost un specatol tragic: povestea unei iubiri imposibile in care inspiratia autorului ne-a scutit de detaliile unei intrigi telenovelistice si a lasat-o simplu si dureros pe seama mortii. Ma bucur foarte mult ca regizorul nu a insistat pe scene in care ea, Mimi s-ar fi aruncat pe jos zguduita de hohote de plans: durerea pe care o canta si pe care si-o asuma era mai presus de orice lacrima. Cristalul vocii ei iti anihila creierul si iti desfacea inima in doua.

In afara de acestea, s-au spus prin cant in aceasta opera niste lucruri pe care sper ca nu le voi uita:
„intreaba-ma cine sunt si cum traiesc!”- tanarul barbat dorea ca ea, Mimi sa il descopere si sa il iubeasca.
„Il primo suol’e mio.” si aici mi-am permis sa gandesc „anch’il  mio! „.

P.s.: Acestea au fost gandurile si sentimente mele, la vederea celor doua spectacole: „La Boheme” si „Barbierul din Sevilia” (pe cat de curand posibil am sa postez si distributia)

Ps 2: Ceva amuzant: Inainte de inceperea spectacolului la doua randuri in fata s-au asezat doua doamne mai in varsta. Nu era nimic in neregula, atata tot ca prima dintre ele care a luat loc avea in cap niste serpi! Parul ei oxigenat ii facuse proababil felul si unica razbunare posibila a fost sa ia forma unor reptile care ieseau si se incolaceau pe capul cinstitei doamne. A doua era O.k., pentru ca gestul imediat si automat a fost sa o verific pe cea de-a doua doamna. Problema a fost ca la un moment dat ce-a dea doua, probabil deranjata ca pe capul ei nu se incolacea nimic si-a bagat mana in par si si l-a „aranjat putin” si le-a dat voie sa iasa, si ea era cu serpi …! Ce m-a amuzat a fost ca le-am numit imediat in capul meu „cele doua hidre” si ca nu m-am asteptat ca mitologia greaca sa se prezinte la spectacol si chiar deloc sub aceasta forma.

by Am

Anunțuri

2 responses to “Il primo sol’e mio

  • Dana

    niste ganduri pline de sensibilitate..de astfel de oameni avem nevoie la spectacole…care stiu sa aprecieze,care simt si traiesc in mod diferit aceeasi senzatie de beatitudine.Tot respectul….astfel de oameni ne fac munca mai usoara,transformand-o in pura pasiune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: