Am fost la Real. Nu ma mai duc!

by Moniku

Avand in vedere ca in Sibiu sunt doar cateva supermarketuri, majoritatea cu preturi mari, ma duc si eu, ca omul la cumparaturi acum cateva saptamani (da, Laura, mi-a fost lene sa scriu mai devreme). Si unde sa ma duc? Pai ca sibianul, la Real ca de, a fost primul supermarket si a prins foarte multi clienti care i-au ramas fideli pana in ziua de azi.

Si, ca un om normal ce sunt -fara comentarii, va rog 🙂 – am observat urmatoarele anormalitati:

In fata supermarketului Real un ditamai bannerul cu reclama la Carrefour care e la vreo 50 de metri distanta. Mi se pare correct sa-ti faci reclama in fata magazinului concurent! Bravo lor! Din pacate am intrat totusi in Real.

Intentionand sa-mi cumpar niscaiva mezeluri – nu multe, din lipsa de finante – ma postez in mijlocul magazinului, unde se afla o zona in forma de cerc, cu vitrine frigorifice in care troneaza diverse mezeluri, branzeturi si masline care s-au dovedit, in adevaratul sens al expresiei -“ hard to get.” In cercul cu pricina, doua vanzatoare, doua tanti intre doua varste, exasperate de nesimtirea clientilor de a dori sa cumpere cate ceva exact de acolo si de inimaginabilul tupeu de a le cere sa-i serveasca. Indurand cu stoicism privirile dusmanoso-agresivo-ucigase (vorba lui AM) ale lucratoarelor comerciale (ca asa li se spune mai nou), ma asez cuminte la vitrina cu mezeluri langa un domn, singurul client din zona la momentul respectiv. Imi facusem eu calculul ca va fi servit rapid si apoi ma va intreba si pe mine cineva de care parizer doresc…sau ceva de genul.

Constat cu surprindere ca, ori domnul respectiv se uita la mine urat peste umarul sau maiesuos, ori privirile vanzatoarelor se reflectau in ochii sai dandu-mi fiori pe sira spinarii. Incerc sa nu ma pierd cu firea, ba schitez si un zambet…Domnul, pastrandu-si expresia fetei ma intreaba:

–        Vreti sa cumparati?

–        Da, indraznesc eu, timid. (ca doar nu m-oi fi indragostit de privirea de gheata a vanzatoarelor sau de vreo ruda dodoloata de salam).

–        Hmm..imi zice domnul, cu dispret. Pai trebuie sa va luati bon de ordine.

–        Ce sa-mi iau???!!! Cum bon de ordine? Pentru ce? Da’ ce-s la Primarie sau la Cartea Funciara? Glumiti? Pai suntem doar noi doi!

Nu, din pacate nu glumea. Se pare ca acesta este noul mod de servire la supermarketul Real. Trebuie sa-ti iei bon de ordine (nu fiti impertinenti, ce daca vreti sa cumparati doar 30 de grame de masline?!), apoi stai cumintel in fata vitrinelor frigorifice cu bonul in mana pana cand, pe afisaj (care nu e intotdeauna in dreptul tau) vezi numarul tau norocos. Daca nu, poate ai noroc si auzi strigatul vanzatoarei- Cine are nr. 69, va roooog?- apoi raspunzi tare, sa te auda ca tu esti ala, tu ai numarul, tu urmezi, ceri 30 de grame de masline, le iei si pleci odata ca femeile sunt epuizate dupa o zi de munca.

Fiind ora 8-9 seara cand s-au intamplat cele de mai sus, mi s-a parut in prima faza straniu, apoi normal faptul ca eu luasem numarul saptezeci si ceva. Pai cum sa ai mai multi clienti in asemenea conditii? Azi- maine ne vor cere sa cumparam pe cartela.

Si, ca sa inchei, sa va mai spun si ca am avut neobrazarea sa mai vreau sa cumpar niste dovlecei si pentru ca mai ramasesera trei bucati care erau stricati m-am dus sa intreb daca nu cumva mai au si altii si urmeaza sa-i aduca. Si unde sa intreb eu treaba asta? La tanti care manevra cantarul- stiti ca exista o tanti care cantareste chestiile pe care le cumpara oamenii (sunt curioasa ce-i scrie pe cartea de munca). Nu am aflat daca mai sunt dovlecei, dar am aflat urmatoarele: cat e ea de obosita, ce mult lucreaza si pe ce salariu de mizerie, cat de nesimtiti sunt angajatorii si cum ea nu mai poate in aceste conditii.

Acestea fiind zise va doresc cumparaturi…fara egal.

P.S. In bunatatea inimii mele i-am iertat pe cei de la Real pentru ca, au fost atat de draguti incat mi-au inapoiat cardul pe care nu l-am mai gasit trei zile si m-am dat de ceasul mortii ca ce ma fac. Am realizat intr-un tarziu ca, tot un angajat de-al lor- de la casa de marca de data aceasta- uitase sa mi-l dea. Fac mea culpa si recunosc ca trebuia sa fi fost mai atenta si sa-l fi cerut.

Anunțuri

11 responses to “Am fost la Real. Nu ma mai duc!

  • alinpatroi

    Nu ca n-ai avea dreptate dar daca esti atat de sensibila ar trebui sa-ti faci contract cu o manastire de maici. Servire ireprosabila, prompta si, cel mai important, fara bon de ordine.
    Trecand de micile rautati iti spun din proprie experienta ca servitul in zona galantarelor de mezeluri, fara bon de ordine, este mai ingreunat. Chiar daca iti vine sa crezi sau nu, it’s a living hell, cum ar spune neamtul…

  • 3fmi

    by Laura
    Hm, eu aş încerca la o mănăstire de taici…
    Şi aproposito, Real Oradea a renunţat la sistemul de servire pe bază de bon de ordine la raionul mezeluri.

  • alinpatroi

    Bun si asa…
    Nu neaparat, numai ca nu s-au gasit inca meseriasii ce pot repara aparatul cu pricina…

  • Moniku

    Domnule alinpatroi, eu la manastire nu ma duc pentru ca acolo ma vor pune sa tin post si ma vor priva si de alte chestii lumesti. „Micile rautati” ca sa zic asa mi se par nedreptatite. Adica ce sa inteleg…ca dupa foarte umila dumneavoastra parere, oamenii au doua variante: ori accepta nervii si mizeriile unui magazin care se vrea modern si asaltat de clienti ori „fac contract cu o manastire de maici”? M-ar tenta mai degraba o manastire de calugari…
    Serios vorbind, exista vreo cateva avantaje ale democratiei:de exemplu libertatea exprimarii si legea concurentei. Servitul fara bon de ordine nu ar fi atat de dificil daca ar exista personal suficient si de calitate.

  • Moniku

    Oricum, va multumesc pentru comentariu si va recomand calduros postarea anterioara celei despre Supermarketul Real.

  • alinpatroi

    Povestea cu postul anterior este similara celei care incearca gasirea unei similaritati intre distinsa sula si preacucernica prefectura…raportandu-ma la situatia de fata. Interesanta clasificarea realizata insa daca fiecare persoana de sex masculin care comenteaza pe acest blog este asociata unei forme de misoginism m-am lamurit…
    Tonul primului meu comentariu s-a vrut a fi unul cu tenta umorista, motiv pentru care am si inceput paragraful secund cu „micile rautati”. In orice alta abordare,inclusiv una incisiva, de dispret, as fi optat pentru un ton direct fara explicatii adiacente. Dar de aceasta data mi-am plimbat buricele degetelor pe taste fara nici cea mai mica tenta de misoginism. Promit insa sa nu va insel asteptarile in ceea ce-i priveste pe barbati, dar cu alta ocazie!
    Cat despre parea mea, aceasta este atat de umila precum imi permit eu s-o cataloghez. Si, crede-ma, nu tin capul plecat nici macar atunci cand scriu…
    In ceea ce priveste asa zisele variante, catalogarea ai facut-o singura. Eu am incercat doar o recomandare, fara titlu de obligativitate sau unica solutie.
    Imi pare rau ca al meu comentariu ce s-a vrut ilar, de tip masculin ce-i drept, s-a pierdut in sobrietatea sinapselor feministe…
    Sa speram in mai bine…poate cu alta postare!

    • 3fmi

      by Laura
      Domnule Pătroi, să ne ferească bunul Dumnezeu să avem sucirea la cap, fierberea în icre şi orbirea la urechea internă de a considera stimaţii noştri lectori masculini misogini doar fiindcă! Nici nu sîntem absurde să etichetăm oamenii aprioric, de orice gen ar fi ei sau ele. Cunoscîndu-mi partenera de blogăreală, respectiv pe Moniku, aş îndrăzni să cred că v-a trimis acolo fiindcă ea personal s-a distrat foarte tare la pamfletul respectiv. Noi apreciem şi umorul şi scrierile dumneavoastră (chiar citam acu juma de oră o zicere cactusiană ce ne-a plăcut foarte tare, cea cu „cel mai Repede Criş”) – şi, deşi probabil vom suferi, cred că putem accepta cu linişte şi împăcare că ne veţi înşela „aşteptările” în materie de bărbaţi. De fapt, eu chiar v-aş ruga să!
      Noi nu dorim aci păreri de oameni care nu au păreri, deci salutăm dialogul argumentat, mingile la fileu, rachetele trîntite cu năduf, ironia şi incisivii (bine, hai, fie şi caninii), şi în acest context vă urăm bun venit în aceast spaţiu virtual, unde nu se pierde nimic – şi dacă se pierde se pierde eventual în beri (aici mă refer la poza Avatarului nostru), nicidecum în sobrietăţi şi nesmintit în sinapse.
      Speranţa este că veţi citi cu capul neplecat şi alte articole ale echipei noastre.
      Mulţumim!

  • alinpatroi

    Atunci e de bine ca in al vostru caz nu se potriveste flecareala lui Vasile Ghica potrivit careia prostul nu are acces la ironie ci se opreste la insulta.
    Cu aceeasi coloana vertebrala puternica ce-mi sustine partea superioara a corpului doar in pozitie verticala, numai bine…din magazinul Real 🙂

  • Moniku

    Vorba cantecului „Don’t let me be misunderstood”, nu asta a fost intentia… din contra, ar fi fost interesanta opinia dumneavoastra asupra postarii legate de misoginismul la romani. Nici tonul meu nu s-a vrut malitios, ci era doar presarat cu „mici rautati” in vedera sustinerii punctului de vedere la fel ca in cazul comentariului dumneavoastra.
    Se pare deci ca sensibilitatea nu e doar a partii feminine :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: