Despre mancare…

by Anku

In mijlocul mieilor, viteilor, porcilor, gainilor, “oualelor” verzi, albastre si rosii (ultima culoare mai rar), in inima droburilor, sarmalelor, fripturilor, in curgerea supelor, ciorbelor, vinurilor, sucurilor (mai mult sau mai putin eco), in fine, de Paste, m-a izbit si pe mine o idee: mancarea e o forma de iubire. Scurt pe doi: cu cat iubesti pe cineva mai mult cu atat il indopi mai abitir. Probabil o sa-mi spuneti ca noua mea strafulgerare de gandire e fumata de mult, ca am invatat-o odata cu celebra “dragostea trece prin stomac”, ca “Romania” si “mancare” alaturate ar trebui sa fie exemplu de pleonasm si probabil ca aveti dreptate, dar uite ca eu doar acum am avut revelatia.

…de la mamele care indeasa mancarea in gura copilului si tot nu pot dormi noapte ca parca-parca nu a mancat destul copilul, care fug cu lingurita, castronelul, iaurtelul, dupa copilul care, desi are doar 2 ani, e mai destept si stie ca stomacul lui nu e setat sa proceseze atata mancare, mamele care fac cinspe mii de feluri de mancare si care sufera ca tu nu ai gustat decat din paispemiinouasutenoujnoo (clar, nu o mai iubesti!), care nu s-au mai uitat de mult in buletinul tau sa vada ca ai depasit varsta majoratului cu vreo 30 de ani si tot iti trimit tone de caserole cu alte tone de mancare ca un fel de declaratie de dragoste saptamanala, ca Doamne feri independenta (da, aia in virtutea careia ar fi trebuit sa te invete sa gatesti) e din nou o dovada (sau mai bine zis spaima lor principala) ca nu le iubesti …

…de la sotiile care toaca, razalesc, curata, framanta, coc, prajesc, fierb, glazureaza, orneaza, cara sacose cu ingrediente care uneori depasesc greutatea lor, pun borcanase cu zacusti, dulceturi, muraturi intru bucurarea familiei care, guess what?, e total nerecunoscatoare in fata efortului supraomenesc si dupa aia tot soatele cad late de oboseala nestiind sau uitand ca sotul si copiii isi doresc de fapt altceva…

… de la sotii care burdusesc frigiderele ca au auzit ei ca razboiul atomic e aproape si sigur dupa ala ei vor ramane intregi impreuna cu articu’ de facea figuri si in vremuri de pace (pentru numele lui Dumnezeu ce cautau oamenii in supermarketuri in a doua zi de Paste??!) toate acestea probabil datorita unor sechele ancestrale (mda… Jung ne mai scrie si in ziua de azi…) ramase din  vremurile in care aduceau in pesteri halci de dinozauri sa-si sature mostenitorii dovedind pentru a cata oara ca siguranta e o forma de iubire

… de la iubitorii de aer curat care canta natura mai ceva ca poetii romantici incalzind-o in focuri total iresponsabile si aducandu-i ofrande de fripturi, mici, pulpe si cartofi prajiti cadorisind mediul inconjurator cu mormane de peturi, sticle, doze, coji, ambalaje, dupa ce trudisera 5 ceasuri ca sa manance o juma’ de ora si sa stea tolaniti inca o jumatate in scaunele pliante si dupa aia sa adune repede-repede ca sa ajunga acasa sa savureze cina in fata televizorului…

… de la “crestinii” care preaslavesc orice sarbatoare religioasa intinzand si adunand de cateva ori pe zi mese neincapatoare pentru varietatea de mancaruri gatite in numele Domnului…

… de la toate astea mi s-a facut mie dor de vremurile in care nu ma iubeam de plictiseala, atat de mult si des si niciodata la ore atat de tarzii.

Anunțuri

10 responses to “Despre mancare…

  • blogideologic

    Bună postare ! Savuroasă 🙂

  • 3fmi

    by Laura
    … mie mi s-a făcut sete… de cultură! 😉

  • anca

    mi-e greata … de ce se intampla in jur 😦

  • dia

    In opinia mea acest articol vine in contradictie opiniile mele despre iubire.Toata viata mama a incercat sa ma puna la cura de slabire desi niciodata nu am depasit 67 de kg la 1,74 ,dar justificarea ei a fost…trebuie sa fi preventiv… probabil din aceasta cauza am observat familii in care sotul depaseste 150 de kg si femeia e skiny si inca frumoasa dupa ani buni de casnicie,iar primul gand al meu a fost ,l-a indopat nu pentru ca il iubeste,ci ca sa iasa ea in evidenta,la el sa nu arunce ochii nici o femeie.Daca indopatul e o dovada de iubire,ar insemna ca mama nu ma iubeste….dar sunt sigura de contrariu si trebuie sa-i multumesc pentru ca datorita micilor restrictii impuse de ea sunt inca frumoasa 😀

  • Moniku

    Nu am inteles exact comentariul diei- adica ne ghidam dupa principiul „Cine-i slab e si frumos?”. Trebuie sa fii „skiny” ca sa fii considerat frumos? Oamenii sunt oameni, nu pot fi incadrati in sabloane, nu pot fi panditi la fiecare pas de un „Pat al lui Procust” in care cu siguranta nu se vor incadra pentru ca nu avem cum sa fim toti la fel. Cred ca intelegem in mod diferit conceptul de frumusete. Anyway, estetica e o chestiune de perceptie pana la urma…

  • După potop « 3fmi

    […] vine așa un dor să mă fac vegetariană. Sau măcar pustnică. Nimic nu s-a schimbat față de anul trecut, dar mâine jur că îmi fac salată din frunze de […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: