Imi aduc aminte/ De-o poveste veche…

by Moniku

Am citit recent o postare interesanta despre muzica folk… M-am bucurat enorm ca mai exista ascultatori ai genului, ascultatori care simt ce simt si eu cand asculta folk. M-a durut insa faptul ca multa lume asociaza acest gen de muzica cu o perioada trecuta, o perioada de libertate, tinerete in care a fi rebel e un mod de a fi in general. Da, asocierea e potrivita pana la un punct. Nu stiu altii cum sunt… dar muzica folk este singurul gen de muzica pe care il ascult cu placere din adolescenta si pe care il voi asculta mult timp de acum incolo. Nu pot vedea folkul ca pe o etapa.

Folk-ul romanesc mi se pare cel mai simplu si in acelasi timp cel mai patrunzator gen muzical. L-as putea caracteriza prin: “omul si chitara”. E o muzica linistita, explicita, rascolitoare, usoara in aparenta, dar care reuseste sa creeze ascultatorilor stari de spirit profunde. Personal, cand ascult folk (sau cand ma gandesc la folk) incerc o usoara stare de tristete, nedefinita, aproape lipsita de concretete pentru ca ea nu se datoreaza versurilor ci mesajului muzical. Tristetea aceasta e cumva linistita, linistitoare… placuta chiar. Apropiata de poezie, muzica folk probabil ca mi se potriveste.

Acum vreo sase ani ani aparusera in oras cateva – foarte putine si amplasate in locuri obscure, in general pe stalpi – afise care anuntau ca peste cateva zile incepea prima editie a Festivalului de Folk de la Sibiu. M-am interesat rapid despre ce e vorba. Festivalul urma sa aiba loc la Teatrul Gong, o locatie simpla care in memoria mea de copil a ramas ca un loc de mare bucurie unde mergeam periodic la teatru de papusi. Locatia aleasa nu avea deci nimic spectaculos (intre timp s-a renovat si arata bine acum) si mi-am dat ulterior seama ca fusese aleasa din motive economice, pretul salii fiind probabil mai mic. Foarte bine – folkul nu mi se pare ca se potriveste cu locurile luxoase.

Mi-am cumparat bilete – pentru toate trei spectacolele de vineri, sambata si duminica si m-am bucurat ca pretul biletelor era accesibil si imi puteam permite trei seri de relaxare. Si relaxare a fost. Concertele s-au desfasurat intr-o sala mica, amenajata modest dar am simtit atat de multa intimidate si caldura incat nu imi mai venea sa plec. Artistii, multi dintre ei mai putin cunoscuti, deci mai putin comerciali, transmiteau si ei caldura sufleteasca prin atitudinea deschisa, modesta, prietenoasa. Au cantat Maria Gheorghiu, Tatiana Stepa, Vali Serban si multi altii, mai mult sau mai putin populari.

Scaunele erau putine, mai putine decat cei veniti la spectacole. Sala era plina de tineri. In timpul concertelor ne-am asezat jos, jos pe podea, studenteste si ne simteam bine sa fim acolo. Iesind de pe scena, Vasile Seicaru a fost la un pas de a calca pe noi dar s-a distrat si el, ne-am distrat si noi.

Nu voi uita niciodata scena: pe podea frunze uscate si un copacel. Atat.  Si doua microfoane, si oamenii, si muzica, si chitarile, si atmosfera si caldura…

La sfarsitul unuia dintre spectacole, probabil ca Special Guest Star – Ducu Bertzi. Unul dintre cantaretii mei preferati, singurul al carui autograf m-am chinuit sa-l obtin – nu atunci, ci in studentie, intr-un concert la Cluj. A fost o surpriza neplacuta pentru ca, spre deosebire de toti ceilalti, a atras atentia reporterilor televiziunii locale ca daca vor sa filmeze sa discute cu managerul sau. Mi s-a parut de prost gust.

In ultima seara, iesind, am intalnit-o pe Tatiana Stepa– Dumnezeu sa o odihneasca. Am intrebat-o cum as putea face rost de un CD cu muzica ei. Eram dispusa sa-l cumpar chiar si la un pret mare. M-a privit oarecum mirata si distrata de intrebarea mea si mi-a dat un site al unui post de radio unde puteam asculta gratis. Mi-a spus apoi ca nu au sponsori si nu isi pot permite sa scoata CD-uri. Trist mi s-a parut atunci, trist mi se pare si acum mai ales ca dupa moartea ei cei de la Jurnalul National au si scos doua CD-uri.  Am inteles ca au donat totusi incasarile fiului artistei.

La finalul festivalului mi-am promis ca voi participa la fiecare editie. Nu m-am tinut de cuvant.

Urmatoarea editie m-a dezamagit profund. Au schimbat locatia – Sala Thalia, frumoasa si luxoasa, se potriveste perfect concertelor de muzica clasica, dar NU Festivalui de Folk. S-a schimbat publicul – sala  intesata de doamne si domni imbracati elegant de parca venisera la  opereta, s-au scumpit biletele – muult, incat a trebuit sa aleg un singur concert la care sa particip. Artistii invitati au fost doar dintre cei celebri: Alifantis, Seicaru, Ducu Bertzi.

Au cantat frumos dar ceva lipsea. Lipseau frunzele uscate, lipsea tineretea si dezinvoltura, lipsea atmosfera fara de care muzica folk parca si-a pierdut putin din farmec si din mesaj.

Chiar daca e primavara si a trecut iarna poate va va face placere urmatorul cantec:

Anunțuri

2 responses to “Imi aduc aminte/ De-o poveste veche…

  • Vasile Redneck

    F simpatic cantecelul si creeaza o atmosfera tare dragutza, se putea omite totusi scena cum dau porcii coltzu’ cu halebardele-n gat. Asa, pentru a nu scadea graficu’ la atmosfera creata. E o parere, nu un atac.

  • Moniku

    🙂 Nici nu ma gandeam la un atac. Despre cantec si despre atmosfera era vorba. Ma bucur ca ti-au placut. Videoclipul nu-mi place nici mie in mod deosebit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: