„Regina si cu mine”

by Anku

In adolescenta aveam o carte-panaceu. De fiecare data cand eram bolnava (si frecventa racelilor era direct proportionala cu numarul testelor la matematica) ma apucam de citit cartea aia si uitam de tuse, febra si ecuatii cu grade mai mari de zero. O stiam pe de rost, aveam deja ticuri verbale imprumutate din carte si de la o vreme imi revendicam anumite fraze de zici ca eu o scrisesem. In timp ce incercati sa ghiciti daca e vorba despre “Razboi si pace” sau “Casa Buddenbrook” va spun ca era o biata carte la care radeam cu lacrimi si care ma binedispunea cat ai zice “literatura usoara”. Dupa cativa ani am devenit fan inrait al umorului britanic si daca nu treceam de anii nervosi ai adolescentei cred ca imi puneam poster cu David Lodge fix intre alea cu Hetfield si Minculescu. Cu stindardul umorului britanic in brate l-am descoperit in niste fragmente pe Adrian Mole si am zis ca mai mult nu se poate. Am ras cu lacrimi, am ras dand din picioare, am ras de am facut febra musculara, am ras pana in pragul sufocarii. Dupa aia am incercat sa fac rost de carte. Nu era. Nu era tradusa, nu era la British Council, nu era si gata. Am batut oameni la cap sa mi-o cumpere din Anglia (pardon, Marea Britanie) si cand am pus mana pe ea sa te tii hohote si lacrimi!

Bun si acum ca v-am prezentat pomu’ laudat sa va povestesc de ce ne-am adunat. Am vazut in librarii Regina si cu mine*, cred prima carte tradusa, a mamicii lui Adrian Mole, Sue Townsend. Citisem deja vreun sfert din carte (v-ati prins ca mi-am cumparat-o, da?) cand realizez dintr-o data ca nu am ras deloc. Ba ca ma mai si deprim. Cum sa nu te deprimi cand citesti ca regina Angliei (oare sa scriu cu R mare??) isi pierde “postul” ca urmare a victoriei republicanilor si tre’ sa traiasca cu toata familia din ajutorul social (si asta tocmai cand pe fundal il auzi pe Boc cum ne taie el pe noi toti, mama noastra de romani inalti ce suntem!), ca a’ batrana e bolnava rau, ca printu’ consort o ia pe ulei, cainele e in pragul inanitiei si ca in general familia regala cam trebuie sa isi taie din mobilele si covoarele istorice ca sa le intre in cutiile de chibrituri de le zice case? Regina ca regina, da cainele sa moara de foame? Din fericire imi salveaza orizontul de asteptare tocma’ clapaugu’ de Charles care isi gaseste partener de discutie pe teme de arta si istoria artei pe hotu’ de cartier, accepta propunerea asistentului social de a-si opera urechile si de a pune capat traumelor copilariei si care-si traieste libertatea, un fel de solutie a temerii terifiante de a fi candva rege, lasandu-si paru’ lung, imbracand treninguri de fas in culori viu colorate pentru a  atrage interesul vecinei plinute si ocupandu-se frenetic de gradinarit in general si de tipurile de rasaduri si balegar in special. Charles devine urgent o victima a noii oranduiri republicane care, desi in faza incipienta, reuseste sa dea semne de totalitarism si abuz, e acuzat pe nedrept, condamnat, zvarlit in inchisoare (colegul de celula frecventeaza cursurile de “creative writing” si scrie poezii!), dar evadeaza si fuge spre nord unde, stim cu totii, traiesc highlanderii si in general viata e mai verde si mai frumoasa. De salvat se cam salveaza toti (in afara de aia care mor sau ajung prin spitale cu grade inalte de securitate) prin idile mai mult sau mai putin explicite cu locuitorii reprezentativi ai minunatului cartier “Hell Close”. Comunitatea e o adunatura colorata de someri, casnice guralive, adolescenti rataciti, muncitori si borfasi care au probleme serioase in a intelege engleza standard pe care o folosesc membrii fostei familii regale si sunt, initial, reticenti la capitolul socializari cu regina “Cum sa vorbesti cu cineva al carui chip inainte il lingeai si il lipeai pe plicuri?” dar pe care foarte repede o implica in activitati precum mositul si consumatul interminabil al ceaiului.

Finalul e previzibil la fel ca si ideea (preconceputa, recunosc!) ca umorul si inocenta cretina a lui Adrian Mole sunt cam greu de egalat, iar traducerea, ca de obicei, face cu dificultate fata umorului englezesc. In rest am ras, da asa mai moderat de frica sa nu fac iar febra musculara.

*Regina si cu mine, Sue Townsend, Editura Corint, 2009, traducerea si note de Nadine Vladescu

Anunțuri

11 responses to “„Regina si cu mine”

  • sonia

    sue e genitala.asta e un blog doar pentru lesbiene?scuze de intrebare dar imi place enorm cum scrieti.toate.

    • 3fmi

      In sfarsit cineva a inteles cu adevarat despre ce tot scriem noi de cateva luni!!! Da sa nu mai spui la nimeni ce-i cu blogu asta ca nu vrem sa auda prietenii, sotii si copiii nostri.

      • sonia

        imi place enorm de voi.promit sa nu spun nimic copiilor,sotilor,bunicilor sau verisoarelor.si, e evident,am inteles cu adevarat despre ce scrieti voi.viata,candoare,delicatete,sarcasme,frustrari,amintiri.va iubesc!

  • 3fmi

    by Laura
    Cu riscul de a părea răuvoitoare, aceste două postări ale Ankului m-au condus precum conduce cîinele orbul înspre libertate, la următoarea concluzie: mie îmi place teribil cînd Anku face febră musculară (de sport, de rîs, de ce-o fi)! Zbaterea întru eliberarea din volutele vătuite ale abisului banalităţii cotidiene devine mult mai uşoară avînd-o pe Anku alături, apologetic vorbind.

  • Adriana

    aveam (şi încă am) şi eu o carte panaceu: „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. A mea e mai panaceu decât a ta: nici nu mai trebuie s-o citesc, râd singură ca proasta numai dacă mă gândesc la ea. E drept, h’engleza mea nu permite cititu’ în original, da’ e cul oricum.

    • 3fmi

      A daaaaa, stiu cum e: eu doar ma uit la coperta unei carti si ma simt instant bine 🙂 Si Mark Twain e demential 🙂 Eu am recitit Huck Finn pe la 19 ani si am tot ras vreo luna dupa ce o terminasem….bine ca mi-ai adus aminte…ar fi cazul sa o recitesc.

  • Moniku

    Eu tot nu am inteles din valtoarea postarilor si comentariilor: Suntem sau nu lesbiene? :))

  • sonia

    sper ca nu v-am suparat pentru ceea ce am scris.mi-a placut enorm si ultima scriere a adrianei.mi-a amintit de ionel teodoreanu.laura,tu poate intelegi mai bine,vad si din ceea ce scrii,mie imi place virginia wolfe enorm,am putea coresponda pe mail?

    • 3fmi

      by Laura
      Nu ne suparam, cum sa ne suparam cind lumea ne apreciaza? Da sa stii ca mie mi-e cam frica de Virginia Woolf!
      Mailul este public, sigur ca ne poti scrie oricind 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: