Noroc chior

by Dodo

Până nu de mult nu eram mare amatoare de superstiţii. Ba mai mult, le consideram o manifestare a naivităţii populare, nişte chestii inventate, o încercare de a da un sens sau o justificare derulării evenimentelor. Spun « până nu de mult », pentru că, în ultima vreme, am început să ţin cont de anumite « semne » – de voie, de nevoie (cine nu vrea, sau cel puţin nu simte nevoia să poată alunga răul sau să cheme binele după nişte reguli atât de simple şi clare ?!) sau probabil că reducerea activităţii intelectuale pe perioada concediului de maternitate îşi spune cuvântul.

Ideea e că mă trezesc tot mai des tresărind la ideea că pisica neagră de pe marginea drumului s-ar putea să-mi taie calea. Şi, dacă tot o face, îmi joacă limba-n gură în semnul crucii, fără să mai am vreun control asupra ei. Şi, sinceră să fiu, dacă nu m-aş gândi că râde lumea de mine pe stradă, poate că aş face şi trei paşi în spate, mi-aş scuipa în sân şi tot tacâmul, să fiu sigură că nu ratez nimic, Că dacă ritualul nu-i complet, dacă mă calcă maşina? Sau dacă intru cu maşina într-un pom? Sau dacă intru într-un pom şi apoi mă calcă maşina?

Săptămâna trecută, de pildă, am fost invitată la banchetul clasei a cărei dirigintă am fost timp de 2 ani. Am pregătit copiii pentru lăsat în plasament pe la bunici, lucru care a prelungit pregătirea mea pentru chef cu aproape o oră (pe ei uitasem să-i iau în calcul). Am făcut un duş în cea mai mare viteză, mi-am călcat o rochiţă, m-am machiat, m-am dat cu ojă, după care m-am mai învârtit vreo 10 minute prin casă, să nu care cumva să uit ceva şi să trebuiască să mă întorc din drum, că….de! cică poartă ghinion… Deja întarziasem peste 45 de minute şi eram şi preşedinta concursului de Miss şi Mister… Nu-i nimic. Pornesc într-un final. Deja începeau telefoane disperate şi minţeam cu neruşinare că mai am puţin şi ajung. Mai aveam peste o jumătate de oră cu toate restricţile de viteză. Când să urc în maşină mă binecuvântează o pasăre de undeva de sus… şi nu cu apă. Eram mânjită pe braţ şi pe rochie. Stau şi meditez : « Să merg înapoi să mă spăl şi să îmi caut altceva de îmbracat ar dura încă o jumătate de oră. Cu alte tărăgănări, ajung spre finalul banchetului.». Caut în geantă şi găsesc şerveţele umede, parfumate, pe care le port cu mine de obicei când ies cu copiii, în caz că se murdăresc. N-am stat mult la analiză, că nu ţineam neaparat să ştiu ce mâncase pasărea, am reparat daunele făcute şi am purces la drum. În mintea mea încolţea o idée fixă; « Ãsta musai că-i noroc». În capul meu, nenorocirea se transformase miraculous în ‘norocire’. «Uite, un prim noroc ar fi faptul că am avut în geantă şerveţelele salvatoare ».

La banchet, nimic deosebit. Un coleg trecut bine de a doua tinereţe şi afumat rău de tot îmi tot explica ce rău îi pare că s-a născut (ideea era de fapt că s-a născut într-o altă generaţie faţă de noi, tinerii, care ne simţeam bine la o masă separată, dar i-a luat vreo 10 minute să articuleze o propoziţie completă). O tipă m-a întrebat cu ce parfum m-am dat. Am dat din nas stânga-dreapta, mi-am dat seama că mirosul cel mai pregnant era cel de şerveţele umede, am răspuns repede “Donna Karan” şi am plecat repede, să nu am de dat mai multe detalii. M-am simţit bine, am dansat, am ajuns înapoi acasă la timp pentru a hrăni, spăla şi pune la culcare copiii.

După toate astea, destul de obosită de ritmul zilei cu pricina, m-am aşezat pe pat şi am început să mă gândesc: “Da’ norocu? Unde fu norocu?” Poate în faptul că am avut la mine şerveţelele, poate în faptul că găsisem pe podeaua restaurantului o monedă de un ban (nici nu ştiam că mai există), poate că avusesem norocul să nu mă calce vreo maşină sau să nu intru în vreun pom. În momentul acela, păsărica nevinovată care m-a confundat cu o budă publică a devenit echivalentul pisicii negre. Era clar : norocul era atât de chior, că nu avea cum să mă pălească fix pe mine. Până şi o biată vrabie a avut ţintă mai bună!

Anunțuri

One response to “Noroc chior

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: