Daily Archives: Noiembrie 15, 2010

Cena Trimalchionis

by Laura

M-am trezit cu chestia asta in cap. La 6:19 minute, azi dimineata, am deschis brusc si larg ochii si la asta m-am gindit, exact in ordinea asta, exact in latina. De fapt mi-au urlat in cap cuvintele astea. Au urmat invitabil secundele alea de hiper-luciditate cind te trezesti fulgerator din somn si ti se pare ca tocmai ai pus mina pe un mare secret si totul este extrem de limpede, desi nu-ti poti formula foarte clar in minte despre ce-i vorba, pur si simplu stii fara putinta de tagada ca e acolo si de acum orice va fi mult mai bine, mai frumos, si vei fi un om mult mai puternic si mai bun. Am mai stat sa rumeg intimplarea, aprinzindu-mi tigara fara sa ma extrag dintre plapumi. Sa fi fost la radacina tresaririi latinizante satira si tragicul Viperei lui Herve Bazin, citit pe nerasuflate cu o seara inainte? Candoarea lui Hornby? Tipa cu fatuca de bondar, ochelari si casti uriase si albe care designarea vestimentar in tren? Nutria prinsa de cateii de la tata de la santier? Oi fi piromana? Mi-o fi dor de un chef? Mi-o fi dor de-un chef promiscuu? Sa fi frunzarit in ultima perioada caietele din liceu? N-am cunoscut in ultima vreme pe nimeni pe nume Petronius. Nici Gaius. Nici Arbiter. M-am uitat la meciuri, drept. Dar asta simbata – aseara, ultima chestie inainte sa adorm, a fost Dr. G. Medical Examiner. Hm. Ce spira magnetica a barierei de la Louvre mi-a chemat la limita verbalizarii Cena Trimalchionis?

Pina sa descifrez meandrele intortocheate ale chestiunii, m-am prins ca trebuie sa ma imbrac, fiindca realitatea inconjuratoare materializata prin telefonul mobil si orarul de munca nu avea chef sa astepte elucidarea misterelor din Rue Cojocnei.

Aproape de finalul zilei, ma vad pusa in situatia de a recunoaste ca, pe linga faptul ca aceasta zi s-a dovedit a fi lipsita complet de rafinament, spalare cu aqua niuata (care ar fi si dificil, in contextul conditiilor meteo-aberante), mecenat, epicureism, picaresc  si licentios (bine, poate ca din asta un pic un pic a mai fost, pe ici, pe colo), care ar fi putut sa mi-o aseze sub semnul sub care incepuse, am ramas la fel de holbata la oglinda devremei dimineti de luni. Presimt insa ca pe cind voi ajunge acasa, imi voi aprinde niste betisoare parfumate si voi turna un vin rosu cu fosnet, voi ajunge in mod necesar la niste concluzii.

Pe care probabil am sa vi le impartasesc cu o proxima ocazie.

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: