Întortocheate sunt căile cardului

by Anku

Dacă s-ar uita cineva în portofelul meu ar zice ca sunt falsificatoare de carduri la câte am. Goale toate, normal! Cum schimbam locul de prestat munci, cum pac! alt card că „noi avem contract numa cu ăia”. Şi îmi făceam card că în România încă nu s-a auzit de legea competiţiei. Ultimul foileton cu banca durează de o lună jumate. Încă n-am reuşit să văd şi cardu că deh, e greu să te mişti repede cînd nu e vorba de credite pe care le ai de plătit. Dacă atunci nu eşti rapid, e bai. Şi în rest e bai şi tot pentru tine. Să vă povestesc. Întîi m-am dus la sucursala X să-mi deschid cont şi să îmi fac card. Am completat 3 formulare, am dat specimen de semnătură, am dat buletinul la xeroxat, am lăsat bani. După o jumătate de oră m-au sunat de la bancă să mă reinvite pe la ei să-mi facă şi copie după buletin. Nu, nu îmi făcuseră. Îmi luaseră puţin buletinul să-l ţină în copiator şi să uite să facă şi copie. N-am zis nimic. M-am isterizat în schimb la serviciu că de ce trebuie să plătesc pentru alt card. Au încercat să mă liniştească învăluindu-mă în promisiunea unui acord cu banca şi invitându-mă la sucursala Y „că doar e aci aproape de noi”. La sucursala Y mi-au zâmbit binevoitor şi mi-au spus că nu au cum să mă ajute pentru că nu apar în acordul pe care angajatorul îl are cu ei. M-am reîntors la serviciu să întreb de acord. Angajatorul mi-a spus că să stau liniştită că ei m-au introdus în baza de date şi sigur-sigur până la ziua de salariu voi avea card. Aaaah, de ce naiba nu am pus pariu??! Între timp mă sunau de la sucursala X să-mi spună să vin cu buletinul. M-am dus. Mi-au făcut copie, am văzut-o cu ochii mei! Am întrebat de card. Mi-au spus că nu îl ridic de la ei, că poate de la Y că parcă acolo ramasese cererea mea de card. Mi-au cerut, totuşi, numărul de telefon (da, ăia care mă sunau de 3 ori pe zi) să-mi comunice când e gata cardul. După două săptămâni am zis să intru la sucursala Y (de fapt, sediul central) să întreb de card. „Care card?? Dar dumneavoastră aţi făcut doar cerere de deschidere de cont.” Pauză. Blank în capul meu. „ Aş mai fi făcut şi cu nervii dacă îi aveam” vroiam să-i raspund, dar am luat-o logic: de ce mi-aş fi deschis cont de salariu fără card? de ce aş fi bifat nişte opţiuni despre ce tip de card doresc? de ce aş fi dat specimen de semnătură şi aş fi scris negru pe alb ce nume să-mi apară pe card DACĂ NU VROIAM CARD??? Şi de ce naiba vorbeam cu ea, aceeaşi cu care mai vorbisem, angajata de la departamentul carduri?? Izbită în plin de multitudinea argumentelor raţionale doamna/domnişoara de la carduri a reacţionat ca orice român get-beget care a semnat un contrat că nu jigneşte/nu urlă/nu înjură clienţii: a dat vina pe angajata de la sucursala X. Nu şi-a cerut scuze, probabil şi din cauză că eu nu rostisem cuvintele magice „protecţia consumatorului” şi „reclamaţie” (chiar, oare de ce nu le-oi fi rostit?!), dar m-a invitat peste fix o săptămână după card. Azi fiind luni, deci miercurea viitoare. Noroc că pe mine nu mă întreabă nimeni cu cine fac banking. Mi-ar trebui vreo jumate de ora doar să înşir nume…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: