Jurnalul mamei în concediul de paternitate (2)

Ziua 3. Azi când am intrat în casă era suspect de liniște. Soțul se uita siderat la niște desene animate, iar când l-am salutat a sărit rapid în picioare „Adunam jucării și am găsit televizorul deschis!” „Bine, bine, da’ unde-i infantul?” am întrebat eu încercând să par liniștită și degajată. Nu eram. Moment în care ne-am uitat disperați unul la altul și am început să alergam ca bezmeticii prin casă. Pe jumătate intrat în debara copilul desfăcuse telefonul mobil al socră-mii pe care-l adusese lu’ fi-su să-i repare nu știu ce. (Good luck with that!) și fericit ne tot arăta butoanele (doi, tei, patu, țațe) care pluteau liniștite prin borcanul cu castraveți murați. Tot de la soacra. Bucătăria….ah… bucătăria, perla calităților mele de gosodină,…. coji de ouă călcate în picioare ar fi făcut invidios un ansamblu specializat în dansul Ciuleandra, laptele vărsat pătase fața de masa cu tematica Paște pe care nu o mai văzusem în ultimii 3 ani, iar într-o farfurie spanacul și dulceața amestecate pictaseră ușa frigiderului. „Am făcut omletă”, zâmbea tâmp soțul. „Prima dată în viața mea am făcut omletă!” La cum rânjea cred că aștepta și o medalie! (good luck with that, too!) Chiuveta devenise invizibilă, iar coșul de gunoi vădea aspirații înalte începând să crescă inundând 99% din spațiul destinat borcanelor goale.

Ziua 4. Urletele le-am auzit de la parterul blocului. Am fugit disperată spre apartament încercând să mă liniștesc singură… nu e nici o ambulanță în fața blocului….nu miroase a ars…nici a gaz…. Când am deschis ușa mi-au fugit sub picioare 3 mașinuțe care se roteau bezmetic urlând made in China anțiuțihaaaa, anțiuțihaaaaa, anțiuțihaaaaaaaaaaaaa. Le-am scos bateriile și le-am aruncat. Pe geam. Vroiam să le arunc la coș, dar zona destinată resturilor menajere era total nedelimitată. Urletele nu au încetat din păcate. În fața televizorului copilul striga de neoprit „dutie, dutie, a poata, goooooooool, goooooooool”. M-am uitat interzisă la teve unde Discovery ne lumina cum să ambalăm un tort de ciocolată.  Am mutat privirea către soț. „Mai devreme ne-am uitat la meciul Liverpool- Everton pe care nu l-am putut vedea în weekend și de atunci tot strigă..”. Știam eu că ar fi trebuit să-mi reziliez contractul cu RDS! Pe lângă achizițiile lingvistice, copilul reușea o tot mai bună imitare dansantă a lui Angus Young, cu un plus constând într-o oliță pe cap. Ca norocu, goală. Bucătăria devenise invizibilă în procent de 78%.

Ziua 5. După primii pași în casă am ieșit convinsă că iar intrasem la vecina de la 2. M-am uitat atentă la numărul apartamentului scris pe ușă. Era ca în buletinul meu. În casă liniște. Suspect de curat. Bucătăria prezentă în toată strălucirea ei, 3 oale aburinde pe aragaz și miros de vanilie venea dintr-o farfurie plină ochi cu clătite. Oglinda din hol strălucea, paturile aranjate (Albă-ca-Zăpada, was that you??), nici o jucărie printre picioare… M-am liniștit când mi-am dat seama că venise soacră-mea să-l ajute pe fi-su cu…”paternitea asta”. Când am intrat pescuia zambitoare butoanele dintre castraveți murați. Doi…tei…patu…țate…

(sper că nu va mai urma)

Anunțuri

6 responses to “Jurnalul mamei în concediul de paternitate (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: