S.O.S sexul parental

by Dodo

Pe majoritatea probabil că titlul ăsta îi duce cu gândul la imaginea oripilantă a unui copil (nu bebe strumf, aşa, mai degrabă către teenager) care intră în cameră peste ai săi părinţi, în timp ce aceştia exersează procesul prin care fusese el creat, ca să spunem aşa.

Ei bine, nu! De data asta vorbesc (mă rog, scriu) din perspectiva părintelui, posesor a două bucăţi pişpuci, de 3, respectiv 1 an (neîmplinit nici ăla). Şi aş începe cu o întrebare pentru cei care sunt sau au trecut prin aceeaşi situaţie : “When the fuck do you **** ?” ( era să mă repet). Sigur, răspunsul ar putea părea foarte la îndemână: 1.“cănd dorm copiii”, sau 2.“lăsaţi-i la bunici” sau 3.“când se uită la desene, colorează sau se joacă”.

Să le luăm pe rând:

1. Copiii mei nu dorm !!! Mă rog, am minţit un pic. Dar dorm foarte puţin şi foarte prost. Şi iepureşte! Şi oricum, programul zilnic (rutina, bat-o soarele s-o bată, trăzni-o-ar şi mânca-o-ar cânii) este după cum urmează:

6 :20 – trezirea soţului să meargă la serviciu. Eu sunt mai şmecheră. Sunt în concediu, deci ar trebui să dorm mai mult. Numai că, după primii paşi prin casă se trezeşte cel puţin unul dintre cei doi bin-Ladeni. A ! De aia specifică ăştia ca e  « concediu pentru îngrijirea copilului », să  nu care cumva să înţelegi altceva şi să te scapi prea mult la hodină ! Odată trezit un inamic, are de grijă, în maxim 10 minute, să-l trezească si pe al doilea. Şi apoi, începem dansul : fetiţa trebuie dusă la grădiniţă şi, deci, spălată şi îmbrăcată. Prin acelaşi proces trece şi cel mic care işi cere dreptul şi la sticla de lapte. Şi tot aşa, mai un scutec la unu’, mai o pereche de ciorapi la altu’… pardon, un crac, că era să se rostogolească ăla micu’ din pat ! Pe când mă întorc să-i dau şi cracul 2, fetiţa nu mai e lângă mine. O aud vorbind singură ca o babă nemulţumită că i s-a tăiat pensia : ‘Nu-mi place asta! Veau lochiţa loz!’ Încerc să-mi păstrez calmul şi o strig mieros, că poate uită şi se întoarce la îmbrăcat. Şi se întoarce… cu tot cu o ‘lochiţă loz’ de plajă şi cu sandale asortate, declarând autoritar : « Cu astea mă-mblaci ! » Urmează muncă de convingere şi, în cele din urmă desene animate, timp în care pitesc sub plapumă rochiţa de vară şi sandalele şi o înfofolesc înainte să se prindă cu hainele călcate şi pregătite de cu seara, de parcă aş fi ştiut cum avea să se desfăşoare dimineaţa. Apoi urmează pieptănatul. Trasă puţin de păr, se dezmeticeşte, îşi mută ochii de la desene şi începe : « veau la oghindă ! Nu veau codiţă, veau aglafe ! Nu astea, cu ielău Kitty ! »

Pe la 8 fără 20 apare mama, să rămână cu cel mic până fug eu la grădiniţă. E bine. Mai am şi eu 5 minute în care să mă spăl şi să mă îmbrac. Deşi jur că mi-a trecut prin cap cel puţin o dată să-mi trag pe mine o pereche de blugi şi să-mi închei bine paltonul să nu se vadă bluza de pijama ! Ei bine, n-am facut-o încă. Mă îmbrac frumos, că de ! sunt 5-10 minute de socializare la grădi şi nu ştiu dacă o să mai ies în ziua respectivă.

După ce mă întorc, fac curăţenie, mâncare şi mă joc cu piticul. Apoi doarme vreo oră, timp în care nu pot să mişc, că se scoală. Şi dacă aş vrea să mişc, n-aş avea cu cine, că soţul e plecat.

În jur de ora 15 vine consortul acasă, îi dau să mănânce lui şi piticului şi apoi fug din nou la grădiniţă, să-mi recuperez copilul 1. Apoi ne ocupăm fiecare de căte un copil, făcând schimb din când în când, să nu se simtă vreunul neglijat de mami sau de tati. Aşa, un fel de « păsărică mută-ţi cuibul ».

Seara spăl, schimb, hrănesc, culc un copil, după care spăl, schimb, hrănesc, culc celălalt copil, că nu vor decât cu mami… Lucky me ! De multe ori, până să adoarmă al doilea, ţipă din te miri ce cauze la spălat sau îmbrăcat şi-l trezeşte iar pe primul. Apoi, odată ce se aşterne liniştea, pregătesc haine pentru a doua zi, încercând să nu mişc prea mult şi meditez în timpul ăsta dacă mai mănânc sau e prea mare efortul. Apoi mă târăsc spre pat, unde mă aşteaptă soţul, ceva mai odihnit decât mine. Şi el recunoaşte că la serviciu se relaxează faţă de cum e acasă… Adesea nici nu-mi mai amintesc drumul spre pat, cred că adorm din mers. Dacă soţul face greşeala să mă mângâie puţin pe spate, dorm cu atât mai adânc,  sforăi cu atât mai tare. Daca mă trezeşte, Dumnezeu cu mila, că eu VREAU SÃ DORM !!! , ştiind că, nu peste mult timp se trezeşte iar mezinul sau visează senioara ceva urât  sau vrea la baie…

Dacă nu adorm din prima, suntem oricum prea sleiţi de puteri. Unul dintre noi zice: “Ar merge un masaj…” Celălalt răspunde: “Îhîîîîîîî…..” Şi adormim cu gândul la ce-ar fi putut să fie şi cu un zâmbet tâmp pe faţă, cam ca al lui Arnold în « Gemenii », după ce a facut-o întâia dată. Alteori, mai rar, încercăm să ne apropiem mai mult, dar de obicei sfârşim prin a înjura printre dinţi (şi neaparat în şoaptă) patul care scârţâie sau copilul care s-a trezit, deşi, nu-i asa ?, e al nostru şi-l iubim nespus… Adevăru-i că tot mai mult îi iubim când dorm…

2. Având în vedere că bunicii stau chiar sub noi ar fi destul de comod să-i cadorisim cu 2 nepoţi, dar cum să le spui : « Ţineţi voi o juma de oră copiii că noi vrem să ne… jucăm ?! Şi gândiţi-vă bine acum dacă mai e nevoie de ceva, să nu carecumva să urcaţi… »

3. Am încercat şi să ţinem copiii ocupaţi : cea mare la desene, cel mic dormea în pătuţ în camera lui. Când era mai bine, auzim : « Aaaaa ! aaaaaaaa….. eeeeeeeeeeeeeee ! » Şi nu eram noi, ci mezinul, care cică a dormit destul. Ne uităm unul la altul şi spunem : « Lasă-l, încă nu plânge ! » Apoi aud tropăieli în spate. Acopăr rapid cu plapuma ce se putea acoperi şi o simt pe fetiţă în spatele meu, călare pe taică’su, strigând : « Diiiiii ! Diiiiii ! Diiiiiiiiiii, tati ! » Cine spune că cea mai sigură metodă contraceptivă este prezervativul să încerce abstinenţa sau copiii sau ambele.

Concluzie : cred că ar trebui să scriu ca ziarele care aşa scuză orice : « Acest articol este un pamflet şi trebuie luat ca atare », să nu se interpreteze că-s vreo disperată dupa pu….terea masculină. Anyway, mesajul ar fi : « Salvaţi balenele, planeta şi sexul între părinţi (nu neaparat ai aceluiaşi copil :)).

 

Anunțuri

8 responses to “S.O.S sexul parental

  • arcadia

    Dacă faza asta vi se pare grea, staţi să vedeţi peste nişte ani când dacă vă vede pupându-vă întreaba disperaţi dacă mai vreţi, Doamne păzeşte!, să faceţi vreun copil, că ei nu mai vor niciun frate, absolut sigur!
    Sau, când vă aud şuşotind între voi, vă întreabă dacă vorbiţi despre cuvinte cu P.
    Sau, crescuţi şi mai mari, dacă vin de la şcoală şi freza vă stă zburlită de la bătut covoare şi sunteţi îmbujoraţi de la frământat cozonaci, ei vă iau peste picior şi vă întreabă dacă aţi avut oră de sport.
    Viaţa e grea, dragii mei, faceţi bine de vă pregătiţi pentru vremurile care vă aşteaptă!

    =))

  • dodo

    Mda, dar dupa ce cresc ma gandesc ca or avea si ei treburile lor de rezolvat…. Deocamdata ne rezolva pe noi si cam atat.

  • blo

    :)) si se mai intreaba copiii de ce parintii lor sunt asa sariti de pe fix :)))
    ei se fac mari si se duc la terapie ca sa scape de sechele, da’ pe noi nu ne intreaba nimeni daca am ramas intregi la cap dupa ce am crescut una-doua bestii pufoase

  • Pena Corcodusa

    Blo, păi nu e că după ce te împlineşti dînd naştere unei minuni tu nu mai exişti ca persoană şi îţi dedici existenţa la modu hăl mai exhaustiv acelei minunăţii???? Mai contează cum te simţi tu???? Ăioi ş-ăvai.

  • anamaria

    Vai ce-am mai ras… Recunosc totul, totul, desi eu am doar un copil.
    Insa atunci … tot era bine… (poate ca mama sta in blocul de vis-a-vis?)

  • Eugen Ion

    Fain articolul. Ai mei cand eram noi mici, foloseau urmatoarea metoda: mama sau tata intrau sa faca un dus/baie. Apoi celalat intra peste el/ea in baie, spunandu-ne noua picilor (mie si fratelui) ca intra sa il/o spele pe spate. Abia la varste mai inaintate am inceput sa imi pun intrebari de genul „ba nene, dar cat o/il sapuneste pe asta pe spate, de ce dureaza atat, doar dai cu sapun si clatesti??”… Acum depinde si de anumite aspecte personale, cum ar fi ca daca „un rapid” poate fi o optiune la nimic… E o idee. Am si o idee cum sa salvam planeta si una cum sa salvam balenele, dar astea cu alta ocazie. 🙂

    • dodo

      Mersi mult de pont… Poate o sa-l folosim candva, mai tarziu, cand mai cresc copiii. Deocamdata problema nu e unde sunt tati si mami si de ce stau prea mult, ci faptul ca un copil de 1 an si unul de trei nu pot fi lasati singuri nici macar un minut (si chiar asa usor de satisfacut nu sunt :))!

  • Eugen Ion

    Este evident că nu am copii, căci o astfel de informaţie (cum că piticii nu pot fi lăsaţi singuri la vârsta asta) ţine de ABC-ul îngrijirii copilului. Na, eu sunt frumuşel, deştept nu prea sunt…

    Eee, lasă, că uşor nu înseamnă de proastă calitate. Mai bine un trabuc fumat rapid decât un Winchester sau Viceroy fumat în linişte. 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: