Stimabilã audienţã (2)

By Pan Talone

În general serile mele sînt liniştite, aşa cum şi eu sînt, în particular, liniştitã, calmã, organizatã şi cuminte. Nu sînt foarte sociabilã, mã simt mult mai bine investind în mine însãmi, în cursuri online, citesc, de asemenea, foarte mult, ascult muzicã doar clasicã şi mã uit strict la filme bune dupã ce le verific scorul pe IMDB şi culeg informaţii despre biografia regizorului, a scenaristului şi a actorilor principali. Nu comunic nimic nou cînd spun cã uneori (foarte rar, fiindcã ador sã muncesc, mai ales în domenii noi pentru mine, nelegate de pregãtirea sau experienţa mea) ies obositã de la muncã şi prefer sã ajung acasã şi sã meditez  lîngã un pahar. Purul hazard face ca în acele seri sã mã scalde suflul divin al muzelor şi sã scriu pe blog. De asta scriu atît de rar.

Fiindcã la naşterea mea ursitoarele adunate la cãpãtîiul cu perdeluţe şi funde de muselinã roz mi-au oferit atît de multe daruri, a treia dintre ele, mai realistã, a dorit sã mã ajute mai mult decît celelalte, şi a rostit urmãtoarele cuvinte: “Aceastã copilã va fi, da, şi frumoasã, şi inteligentã, şi finã şi simţitoare, plinã de bun gust, va avea o viaţã de succes şi va fi iubitã de toţi, dar va avea douã pasiuni urîcioase şi costisitoare prin care va putea sã se integreze alãturi de ceilalţi oameni, fiindcã, dragele mele surori, altfel va fi perfectã, singurã, neintegratã şi nefericitã”.  Şi a avut dreptate.

Cînd inspiraţia mã umple de scîntei şi mîna îmi zboarã pe taste aproape singurã, aceste douã pasiuni concureazã una cu cealaltã în frecvenţã şi intensitate, ele fiind strîns legate una de cealaltã şi de dãruirea prin scris.

Într-una dintre aceste seri liniştite, în timp ce ascultam din clasici şi meditam, am simţit în cristalul paharului reflexia şi fiorul şi tîrcoalele muzelor, şi imediat am dat curs celor douã pasiuni şi am început sã scriu. Pasiunile alimentau cuvintele şi viceversa, articolul curgea, cînd, înainte de punctul culminant al scrierii, exact în secunda miraculoasã în care gãsisem sintagma perfecta, o, zei! …  cu jale observ cã mi se terminase una dintre pasiuni. Fiindcã scrierea se cerea adusã la viaţã, nu am avut de ales, decît sã trag rapid cãciula verde cu urechi şi pompoane, scurta îmblãnitã şi un pantalon de trening liliachiu peste pijama şi sã alerg fãrã zãbavã întru alimentarea pasiunii, pentru a ajunge la catharsis-ul scrisului!

Am ajuns, cu rãsuflarea tãiatã, la magazinul non-stop ce închide la orele 24, cu 5 minute înainte de ora încuierii, şi am cerut, şoptind cu tandreţe:

–          O bere Hallmark vã rog. Ş-un Pell Mell Lights.

Mnoa deci bãiatu’ ãla sigur n-o citit tragedie anticã, cã m-o întrebat vag iritat:

–  Pall Mall d-ãla portocaliu vã trabã? – şi rãcnind la colegul de turã – Bã pedalã, adã un Neumarkt la 2 litri din spate!

 

(Muze: Anku si Arcadia)

Anunțuri

6 responses to “Stimabilã audienţã (2)

  • D.

    Domnul aka ‘Pedala’ mi-a facut seara :))

  • arcadia

    Bre, simţii io aşea, că mi se scurge puterile dân mine şi nu ştiam dă ce. Deci matale mă storceai, inspirându-te!

    Când oi avea şi io nevoie de muză să nu zici că eşti la non-stopul dân colţ dupe o ţigare ş-o bere, ne-am înţeles?

    Hai noroc!

  • 3fmi

    by Anku
    Nu citise nici cartea de fonetica a lu Macarenko. Si clasicii rulz!!!

  • 3fmi

    by Laura

    D. – :mrgreen: Pedală în postura de potenţiometru al serilor creative ale unor domnişoare culte! Poate deveni un sujet de nuvelă, clar! Dacă identifici şi tu un counterpart p-acolo, ne-am scos!

    Arcadia – nu trageţi în pianistul storcător! Îs ‘zentă la datorie cînd ai nevoie d-o muză, d-un parfum original, d-o electrocasnică, reinstalare Windows, facem şi filmări la nunţi şi botezuri!

    Anku – (Tatiana ca Tatiana, da totuşi cu cine clasicu meu am făcut Stilistică???) În mod cert stimabilul nu făcuse nici fonetica cu G.G.! Mi-am dat seama din faptul că nu rostea cu cratimă „d-ăla”!! Tigrii ei de treabă de miniştri!

  • Eugen Ion

    Pai şi dacă nu apelezi la aceste 2 pasiuni, cum eşti de nu te integrează niminia? 🙂

    Dar ai spus o vorbă marie marie , căci şi io constatam mai deunăzi că îs mare poiet atuncia când beu un păhărel de ţuiculiţă nici prea moale nici prea tare, indoită cu 2 cubuleţe de gheaţă, aşezat în faţa foii goale de blog.

  • 3fmi

    By Laura
    Binieeeeee acumaaaaa cum îs. Ia aşe ni, cînd otova, cînd anti-mainstream, cînd nemuritoare & rece, etc. Mă integrează numa apsolutu! (cu gheaţă şi lămîie, că tot veni vorba)
    Marie dară! Da acuma cînd zici şi tu ce zici, încep să-mi pun întrebări asupra frumoasei expresii „Românul s-a născut poet”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: