Daily Archives: aprilie 1, 2011

În altă lume

by Anku

Acuma cât de naivă poți să fii să crezi că iubirea chiar depășește orice bariere? Chiar dacă ai avut ghinionul să te naști în Elveția și să nu ai Riga Crypto și Lapona Enigel în programa de liceu chiar credeai că așa ceva e posibil?

Cam așa am gândit eu când m-am apucat să citesc, în ciuda titlului comercial, Îndrăgostită de un masai*, (văzusem frânturi din film și am zis că dacă tot e de aprofundat ideea, trebuie să încep cu cartea). Deci Corinne Hofman pleacă într-o vacanță în Kenya și primul lucru pe care îl face (ea ar fi spus simte în loc de face, dar până la urmă fiecare cu alegerile lui/ei) e să afirme că acolo vrea să trăiască. În plus se îndrăgostește fulgerător de un războinic masai pe care-l vede în treacăt pe stradă, îi spune pa! iubitului cu care venise în vacanță, pleacă în Eleveția unde își vinde afacerea și se întoarce în Kenya în căutarea iubitului. Bate jumate de țară până îl găsește în satul natal, dar se pare că ei îi cam place să umble aiurea prin semi-deșert, așa că asta nu pare să fie o problemă. De la societatea de ceas elvețian Corinne ajunge să doarme pe pământ în colibe, să considere ceaiul masa principală a zilei, să spele oalele cu unghiile și alte chestii din astea potrivite pentru pasionații de mers cu cortul. Și aici intervine eroarea mea. Aș fi zis că obiceiurile, credințele, civilizațiile aflate la secole distanță (fără exagerare), malaria pe care autoarea o face la fel de frecvent ca femeile occidentale migrena (dar nu cu aceleași scopuri perfide, normal!) ar pune capac relației dintre cei doi, dar de fapt totul e la fel de banal ca relația dintre un bărbat și o femeie crescuți pe aceeași stradă: el începe să bea ca porcu, ba mai mestecă si miraa, o iarbă cu origini incerte, dar cu efecte atît de cunoscute azi de medicii de la urgențe din România, face dezordine în colibă, e gelos până și pe turma de elefanți, își invită prietenii acasă când soața e obosită și binențeles refuză să o țină în brațe după. Ceva diferit poate de o familie tradițională (din punctul nostru de vedere) ar fi faptul că el consumă mai multe farduri decât ea și când trebuie să plece undeva ea stă să-l aștepte pe el să se gătescă, dar fără să reproșeze nimic, semn că femeile sunt mult-mult mai înțelegătoare. Dar, la fel de banal, ea își ia catrafusele, copila de un an și se întorce la mama. La mama ei, adică în cea mai neutră țară dintre toate tările posibile. Măcar într-o privință lumea kenyană și cea europeană se pun de acord: personajele negative sunt întotdeauna, da întotdeauna, somalezii!

Deși cartea m-a enervat de la primul paragraf datorită stilului de compunere de clasa a 7-a Calu fuge. Soarele stralucește. Iarba crește. Da încet., până la urmă a meritat timpul investit. Pentru că șocul unei civilizații în care o capră e mai importantă decât o femeie, iar controlul medical care ar fi putut salva viața unui bebeluș e repudiat și prin urmare inexistent, m-a cam ținut legată de carte lucru care din păcate nu s-a mai întâmplat de mult. Poate, încet-încet, încep să fiu făcută pentru literatura ușoară. Și uite așa am început să citesc despre masai…

*Corinne Hofmann Îndrăgostită de un masai, traducerea din germană Mihaela Dinklage, Editura Allfa, 2005

(poza e de pe Wikipedia)

File:Maasai Woman Meeyu Sale Wearing her Finest.jpg

Publicitate

%d blogeri au apreciat: