La fumoar…

by Anku

…erau cele mai frumoase povești. Glume, râsete, bună-dispoziție… De la o vreme doi intruși perfizi au schimbat râsul fumoarului într-un rictus, ca apoi să-l transforme în cea mai veritabilă tristețe. Acum a rămas doar furia. Pe care o aud din depărtare cănd mă apropiu de fumoar. Pentru că numele intrușilor sunt strigate în gura mare alături de cuvinte care nu-i prea pun într-o lumină favorabilă criminali, incompetenți, proști, incapabili, nemernici, ticăloși, sadici, aerieni. Și după aceea urletele: ne îngroapă!, ne omoară!. Dintr-o dată fumatul a început să dăuneze grav sănătății mele mintale. Așa că de cum mă apropiu de fumoar aud din depărtare numele infamiei și o cotesc brusc spre curte să respir aer curat. Pândesc momentele în care locul fericirii mele să fie gol, dar mă mulțumesc să visez la o țigară imaginară.

Până în ziua în care liniștea ireală m-a dus din nou spre fumoar. Eram fericită. Toată lumea mea s-a prăbușit când am deschis ușa și am auzit urletele. Intrușii mai prezenți ca niciodată. Am trîntit ușa hotărând că nu mai am de gând să fumez cu Boc și Băsescu și cu apelativele lor uzuale.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: