Umbra lui Ștefan

by Anku

La Putna e capăt de linie. Adică drumul pe care am venit din fascinantele chei ale Bicazului se termina brusc la Putna în curtea mănăstirii. Era luni, ploua și căutam cazare. În fața unei pensiuni doi ochi bulbucați bat în geamul mașinii: Doriți cazare? Cam dorim… Și ne-am cazat. La început doar noi în toată pensiunea, iar apoi încă o familie. Era liniște ceea ce de fapt căutam în orice concediu. Eeee… dar mai întai trebuie să stai în curte la o poveste cu proprietarii și apoi să cauți liniștea. Și uite așa a început distracția cu bucla timpului:

–        Auzâț aișea, ați vinit să vidieț mormântu’ lu’ Știefan.

–        Păi…

–        Auzâț aișea, di douăzășâșinși di ani îs profesoară die istorie șî jiografie. Auzâț aișea: isto-rie șî jio-gra-fie! Apăi să vă spui ieu șinie o fost Știefan șiel mare! Șie Sfânt, domnă?! Șie Sfânt?! Aista ave câtie-o iubită pi fiecari deal, aista o fost curvar, nu sfânt, domnă!

–        …

–        Auzâț aișea! Să vă spui ce am pățât di vo doua zâlii. Auzâț aișea. Di douăzășâșinși di ani îs profesoară die istorie șî jiografie. Da di la o vremie nu mai mere capu. Auzâț aișea. Știț șie am făcut acu doua zâlii?

–        Evident că nu, am apucat eu să gândesc dar aveam să aflu că în 24 de ore soarta îmi va pedepsi crunt condescendeța.

–        Am dat așieiaș camiră la doua familii difiriti!! Să viez încurcăturî! Auzîț aișiea mă strâc di cap!

–        Se mai întamplă. Frumos peisaj aici la dumneavoastră, o încercare timidă de a deturna discuția.

–        Auzâț aișea. Știț șie am făcut acu doua zâlii?

Deja ochii mei deveniseră mai bulbucați decât ai ei. Speram să nu fie adevărat.

–        Am dat așieiaș camiră la doua familii difiriti!! Așa-i di la o vreme…

După încă vreo 3 relatări în 5 minute ale incidentului 2 familii – o singură cameră am decis, pentru liniștea aia pe care o căutam în concediu că îl dau dracu’ de peisaj și de țigara și intru în cameră. Da’ la 10 seara nu mă mână michiduță să cobor la o țigara?! Ba mă mână! Și unde oare dacă nu la parter în sala de mese liniuță bar liniuță fumoar. Eram ferm convinsă că proprietarii obosiți fiind (simțisem mirosu’ îmbătător al oboselii de fiecare dată când profiesoara se apleca spre mine conspirativ să-mi povestescă despre Ștefan) se vor fi retras întru odihnă. Amarnic mă înșelam!

–        Șie fașieț, domnă?

–        Uitați… și eu cu viciu ăsta…

–        Apâi lăsaț că suntiț tinăra, da io… Auzâț aișea. Știț șie am făcut acu doua zâlii?!!

–        Nuuuuuuuu….

–        Am dat așieiaș camiră la doua familii difiriti!! Auzâț aișe! Așieiaș camiră la doua familii difiriti!! Vă vini să crediț?

–        Nu, doamnă, chiar nu îmi vine să cred!

–        Așa-i di la o vreme. Ti strîși di cap. Da dumnivostră suntieț încă tinără. Da io, io di la o vreme…Că la vârsta me nu ti mai dușie capu, nu ti mai dușie curu, iești kaput mașânist!

Era, credeți-mă…

(acestă poveste,

întru totul adevărată

a fost foarte mult scurtată)

 

 

 

Anunțuri

9 responses to “Umbra lui Ștefan

  • blo

    :))
    eu am trait o experienta complet diferita la o pensiune pe la Gura Humorului.
    Ramona, Raluca.. ceva cu R era. Si pe langa faptul ca era curata-bec, avea niste asternuturi din puf si-am dormit asa cum n-am dormit in viata mea. ca sa nu mai zic de barul liber, trebuia doar sa anunti la plecare ce ai luat din barul de la parter, si sa platesti :))
    eu in viata mea n-am intalnit asa ceva in Ro, pana atunci.

    • 3fmi

      Mai sunt scăpări și în România 🙂 Și eu am întâlnit pensiuni curate și români fericiți în ele.
      Condițiile au fost ok acolo, dar eu sincer m-am simțit tot la 2 minute ca în filmu’ ăla „Ziua cârtiței”. Și aveam un sentiment că e ireal tot ce mi se întâmplă

  • arcadia

    Anku, auz aişea! Ştii șie am făcut acu doua zâlii? =)) =))

  • arcadia

    M-ai dat gata cu replica asta! =))
    99 la zero pentru tine! =))

    • 3fmi

      Eee, dacă veneai acum vreo 6 ani (când s-a întâmplat asta) și mă întrebai așa ceva, reușeam să intru în fibrilații… Acu sunt mai stăpână pe mine și îmi fac temele cu conștiinciozitate 🙂

  • dodo

    Nu cumva sunt doar vreo 3 – 4 ani de atunci si ati oprit pe la noi in drum spre casa? Eu parca tin minte povestea servita completa si la cald…
    Oricum, dupa asta si dupa atatea profesoare duse cu pluta ajunse (culmea!) deloc accidental la preselectie la „Romanii au talent”, ma gandesc foarte serios daca ne-am ales bine cariera… Ca… vorba ceea… mai are Boc o vorba- doua sa ne spuna si KAPUT MASANIST! :))

    • 3fmi

      Sunt 4 ani, acum că am calculat exact. Da, ne oprisem pe la voi în drum dinspre Moldova. Si „Kaput mașânist!” (m-am întrebat multă vreme de unde împrumutase expresia asta!) a fost o replica obsedantă multă vreme.

  • Pe Vișeu în sus și-n jos « 3fmi

    […] mai țin minte dacă în vara aia sau în alta ne-am dus în Maramureș.  Din șoseaua spre Sighetul Marmației am cotit-o pe un […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: