Daily Archives: aprilie 7, 2011

Mellon Collie and the Sadness

by Pan Tone

Eram în 2001, în anul III, eram în vacanţã, eram triste din cauza iubirii şi am mers cu Stanca la un chef, la “grãdinã”. Era frumos sã fii trist pe-atunci, sufeream tare implicat, cu toatã fiinţa, transformam în scris şi regãseam în muzicã acordurile uneori monotone, alteori halucinante, dar cel mai adesea stridente ale durerilor noastre de fete, totul era imediat şi acut, şi culorile şi sunetele şi ţigãrile şi alcoolul şi cuvintele şi mirosurile. Era varã şi stãteam pe jos într-o bucãtãrie înspre o terasã, habar nu am ce fãcea restul lumii, noi ascultam nesfîrşit We Come One, mi-o amintesc pe Stanca strîngînd pumnii şi vorbele ei “Ah, deci sunetul ãla…” (sunetul de coardã vibrînd singurã şi obsedantã) şi cumva toate se prãbuşeau şi deveniserã inutile în jurul nsotru şi al paharelor noastre de vodka cu suc Fanta de portocale, inclusiv melancoliile noastre de fete, topite în vocea asceticã a lui Maxi Jazz, “all the subtle flavours of my life have become bitter seeds, poisoned leaves without you”.

Şi acum, dupã 10 ani, şi cu alte întîmplãri, alte tristeţi, alte muzici şi cu o altã perspectivã asupra a ceea ce poate însemna “we come one”, îmi aduc aminte de nodul ãla din gît. Şi uneori mi-aş dori sã pot sã mã frãmînt din nou în soiul ãla de tristeţe plinã.

Am aflat acum cîteva minute cã Faithless vor avea ultimul lor concert. Şi-mi vine sã zic, precum Theoden King of Rohan, “… So it begins…”.

Publicitate

Din nou, religioasă

Postarea de ieri m-a dus cu gândul la mașina asta pe care o văd în fiecare zi.

 

 

Acum, sincer, nu v-ați speria măcar puțin să vă treziți în trafic în spatele unui asemenea mesaj?


%d blogeri au apreciat: