Albă-ca-Zăpada de criză doi

Avea și Albă-ca-Zăpada o calitate: era frumoasă-frumoasă! Din păcate pentru cei din jur din când în când mai și vorbea. Tot din păcate pentru Vanea în ziua aia nu-și ascultase horoscopul că poate ar fi aflat despre oarișce  încălecări de planete neprietenoase și ar fi decis că era mai bine să fi stat acasă. În primul rând că din caștile Albei-ca-Zăpada răsuna o muzică psihedelică de-l ameți pe vajnicul Vanea pe loc. După aia blestemă clipa în care nu-și luase mitraliera că se părea că Albă-ca-Zăpada și-o adusese pe a ei că fata începu fără milă să tragă: auzi, ubi, tu ce crezi unghiile acrilice sunt la modă?..siiiii ai văzut ce s-a întâmplat aseara la Noră pentru mama, da de Pepe, săracu Pepe, ai auzit, stii că vreau să-mi fac operație la guriță, oare doare? (pe Vanea deja îl dureau, da’ urechile) auzi da tu ce mașină ai că pe mine mă dor piciorușele să mergem așa mult pe jos, n-ai apă plată la tine, pisi, da îmi cumperi cerceii ăia pe care i-am văzut eu la teleshopping, apropos să știi că începe dansez pentru tine, n-ai vrea, auzi, tu mergi la sală, că eu, stai să-ți spun ultima bârfă din Castel, uite ce hăinuțe de firmă mi-am luat, oare să mergem la Milano, auzi, spune drept, pantalonii ăștia mă îngrașă, de ce taci, iubi, de ce taci  deci mă îngrașă (plânsete) am văzut niște pantofi la Bianca Drăgușan, oare crezi, tu ce zici, silicoanele sunt bune sau nu? știu trebuia să mai iau pastille de slăbit, auzi, n-ai o pilă la tine că unghia asta nu-mi place, vaaaaaaai, vântu mi-s deranjat o șuviță, iubi, iuuuuuubi, IUUUUBIIIIIIIII, unde eeeeeești? Deodată singură în mijlocul pădurii Albă-ca-Zăpada nu va mai afla niciodată că a îngropat pentru totdeauna una dintre marile speranțe ale crimei organizate ucrainiene, și de ce nu mondiale, pe Vanea cel căzut cu câțiva metri în urmă îmbrățișând un copac pe care-l implora în delir să-l scape de acolo. Deodată pe Albă-ca-Zăpada o cuprinse panica: incidentul cu unghia era mai grav decît credea, iar lipsa unei pile îi provoca palpitații. Știa că la adăpostul nopții era în siguranță, nimeni n-ar fi observat că unghia părea mai mare decât celelalte, dar dimineața asta ar fi putut genera un dezastru. Era pierdută! Răvășită de pierderea incomensurabilă, incapabilă să se mai gândescă la ceva, Albă-ca-Zăpada rătăci ore bune în pădure. Văzu din depărtare o luminiță și alergă într-acolo, pe cât putea alerga ea cu pantofii de firmă cu tocuri de 20 de centrimetri și paltformă de 5. În fața ei lumina în culori fluorescente Pensiunea “Cei 7 pitici”. Mai mult moartă decât vie, Albă-ca-Zăpada intră urlând cu ultimele puteri după o pilă. Din păcate pentru ea nimeni nu-i răspunse așa că se prăbuși în unul dintre paturile de la etaj subit îngrijorată și de neîndeplinirea somnului de frumusețe. Când se trezi pe la ora 4 după-amiaza 7 capete se uitau la ea cu interes. Aducându-și aminte de pierderea suferită, Albă-ca-Zăpada imploră cu ochii ei mari de caprioara machiată după o pilă. Cele 7 capete țineau în primul rând la etichetă. Se prezentară drept “Consiliul de administrație și acționari ai pensiunii” și o invitară pe Albă-ca-Zăpada să facă frumos curat în 12 camere plus holul aferent dacă dorea o pilă. După 2 secunde de meditație ea hotărî că târgul era corect (ce nu știau fraierii ăia era ca pentru o pilă ea ar fi făcut mult mai multe, dar pentru prima oară în viața ei hotărî să-și țină gura). Boardul de pitici se retrase și pentru că erau alergici la praf și pentru o ședință de urgență. Disperați că ultima menajeră plecase la muncă în Spania cu oprire prin Italia, piticii încropiseră urgent o ofertă de anagajare. După 3 CV-uri depuse (2 în limbi de circulație internatională), 2 pre-interviuri, 5 teste psihologice, niste jocuri de rol și un interviu final Albă-ca-Zăpada era ca și anagajată o lună de probă cu jumătate de salariu că doar criza era criză și-n pădure.

Publicitate