Albă-ca-Zăpada merge mai departe

Vanea se trezi în cor de păsărele și decor de vis. Pentru că nu-și aducea aminte cum ajunsese acolo, primul lucru la care se gândi era coperta unei reviste în care râuri albastre alergau spre câmpii verzi și în care oameni și animale se îmbrățișau într-o iubire eternă. Era în rai. Cititori atenți și deștepți s-ar putea întreba ce naiba căuta Vanea în rai când în ultimii ani nu se preocupase decât de cum să ucizi fără urme. Dar Vanea nu își mai aducea aminte nici de crime, nici de banda pentru care depusese jurământ, nici de crima perfecta la care lucra de ceva vreme. Adevăru-i că nu își aducea aminte nici cum îl cheamă căci Vanea, Vanea biet suflet rătăcit, își pierduse memoria. Dar atmosfera idilică îl învălui ca un parfum de zefir într-o zi cu soare arzător și, hipnotizat, Vanea știu că trebuie să-și găsească coperta de revistă în care să trăiască fericit până la bătrânețe. Peste câțiva ani, naratorul omniscient îl regăsi redactor-șef la o revistă cu profil religios, tată a 5 copii și încă 2 pe drum și binențeles predicator recunoscut international, dar nu se obosi să ducă mai departe povestea lui.

Văzând că Vanea nu se întoarce ucrainienii îi blestemară spiritual antreprenorial și se blestemară și pe ei că nu le venise lor ideea să-o vândă pe Albă-ca-Zăpada unor întreprinzători turci. Că altă explicație nu găseau. Ca să nu fie totul pierdut se prezentară la Mama Vitregă să-și încaseze plata. Cu poze mânărite în photoshop dovediră că o spânzuraseră, înjunghiaseră și finalmente incendiaseră pe fiica repudiată. Mama Vitregă le promise plata pe card în câteva zile invocînd anumite lipsuri financiare generate de lucrările de modernizare ale vilei de la Păduribitza. Mai strâmbând din nas, mai pomenindu-i strămoșii și rudele  până la gradul 4, ucrainienii acceptară, neuitând să specifice că se vor întorce ceva mai încărcați. Și ei și puștile.

În tot acest timp Albă-ca-Zăpada începuse să fie plictisită de munca la “Pensiunea Cei 7 Pitici”. Așa că, dimineața, cum plecau piticii la muncă se și posta pe canapea uitându-se la “Nora pentru mamă” și uneori, în pauzele publicitare, la taraf tv. Când se apropia ora de întoarcere a piticilor, Albă-ca-Zăpada sărea sprințară de pe canapea și ștergea asiduu praful astfel că piticii o găseau întotdeauna trudind de zor. Dar reclamațiile începură să curgă. Așa că în ziua în care viața ei se schimbă iremediabil, în timp de piticii erau la muncă, cineva sună la ușă. O mulțime de blitzuri și camere de filmat ale celor mai importante televiziuni din pădure erau pe punctual de a da buzna în pensiune. În fața lor și în fața Albei-ca-Zăpada stătea posesorul celei mai frumoase priviri albastre pe care ea o văzuse în scurta ei viață, privire în care eroina noastră se pierdu de nu-și mai reveni nici până în zilele noastre.

“Inspector Frumos Făt de la OPC, Garda de mediu, sef servicul de Asistență Socială localitatea Pădure, sectorul Pini, necăsătorit, 2 copii, metrosexual amator” – se prezentă bărbatul și Albă-ca-Zăpada trebui să se țină de tocul ușii ca să nu leșine.

Exact în momentul în care televiziunile începură transmisiunea live de la pensiune Mama Vitregă deschise televizorul. Spre deosebire de Albă-ca-Zăpada, ea leșină.