Nu răspund la telefon

by Anku

Am urât telefoanele mobile din ziua 1 și primul meu telefon mobil a fost cam fix, în sensul că îl țineam în casă și refuzam să-l scot în public.  Așa, de frondă. Pe vremea aceea mi se păreau culmea snobismului și a infatuării. Dar, încet-încet tehnologia m-a învins. Am mobil și-l port peste tot cu mine. O vreme m-am întrebat ce am avut împotriva lor. Mi-am adus aminte după o săptămână în care în mijloacele de transport în comun am fost obligată să ascult o discuție extrem de bine structurată pe motive, tactici, puncte tari vs puncte slabe și finalitate despre cum Cătălin ar trebui să se cupleze cu Monica, alte povești despre cum se poate demonta o speță, despre cum se scrie o lucrare de diplomă (+posibile subiecte), despre cum nu s-au putut plasa pantaloni importați din China pe motiv că „ne-au luat-o alții înainte”, despre cum vecinul de la 4 nu-și repectă locul de parcare și despre cum se poate face o sesizare în acest sens, cum se prepară sucul de cimbrișor(+/- zahăr), despre cum doamna de la  parter a murit și binențeles despre cum Ioana a născut, despre cum se imploră, se ceartă, se împacă, se jignește. Toate, și multe altele, la telefonul mobil al unora lângă care am avut ghinionul să mă plasez în troleibuz. Fără să mă intereseze câtuși de puțin dar și fără posibilitate de evitare. Nu mai răspund la telefon în troleibuz să știți. Nu mai răspund din ziua în care, vorbind cu o prietenă răcită și recomandându-i un anume tratament, o domnișoara care stătea în fața mea s-a întors spre mine și mi-a spus: Da, da tratamentul acela e foarte bun. Și eu l-am încercat. Și știți ce rău m-am simțit?? Foarte rău! Nu mă puteam ține pe piciore. Și ăla a funcționat. Așa că să-i mai spuneți să încerce! Aaaa… și puteți să-i spuneți să ia și medicamentul X. E foarte bun.

Uraaaa, de când cu telefoanele mobile suntem toți o mare familie fericită. E tot ce îmi doream!

Anunțuri

16 responses to “Nu răspund la telefon

  • liviuberdila

    Norocul meu ca pe mine ma suna numai sefii si familia. Si daca merg mai mult cu metroul, conversatiile la mobil sunt scurte.

    • Laura

      Hm… Fii atent, iti dai seama cit de omogena ar fi treaba daca ai face cumva sa iti devina sefii parte din familie si viceversa (familia sa ajunga a iti fi sefi pe linie de munca)?? Ar fi o singura categorie, mare, si foarte fericita!

  • Anca

    Și metroul are o acustică bună? Că troleibuzul zici că e sală de teatru nu alta! (Bine ai venit la noi, ai grijă ce zici că se aude tot! :))

  • Rodica

    Hai mai!!!Ce poate fi mai placut ca atunci cand vrei sa fii singur sa suuune telefonul,iar strainii sa-ti devina prieteni?!

    • Anca

      Mda… uneori mi se pare ca suntem prea prieteni. Sau că știu prea multe despre niște necunoscuți.

      • Rodica

        Coana Florea trebuie că se bucura că nu e singură….la fel si nea Costel care e in divorţ,sau duduia Zoica ce nu ştie ce tratament sa ia când si cum se cuvine!!!E bine de ştiut.Mijloacele de transport sunt un adevarat vademecum şi în Bucureşti!

  • Anca

    Rodica, mă gândeam acum citindu-ți comentariul și râzând că poate mijloacele de transport în comun ar trebui să fie ca niște grupuri de suport: „Bună, mă numesc X, mă duc până la stația Y și am problema Z”. Atunci să vezi distracție. Și „bonding”.

  • arcadia

    Eu urăsc cu patimă telefoanele, oricare ar fi ele. Colegul meu e cam îngrijorat că de fiecare dată când sună telefonul eu urlu cât mă ţin plămânii: lasă-măăăăăă, oricine-ai fi închideeeee, nu vreau să mai vorbesc cu nimeeeeni!
    Da, ştiu, sunt cu capu’, dar am ajuns aşa din cauza telefoanelor. Dacă aş răspunde la toate apelurile, n-aş mai putea face absolut nimic altceva. E în-gro-zi-tor!
    Ca să mă salvez de la nebunia de legat, o zi pe săptămână (de fiecare dată alta!), închid telefoanele şi nu răspund la niciun apel.

    Ferice de cei fără telefon, căşi eu vor rămâne întregi la cap!

  • Anca

    Rodica, păi nici nu trebuie să le răspundă nimeni. Ei trebuie să se audă.
    Arcadia, te înțeleg perfect deși eu sunt foarte relaxată cu telefonul. În sensul că dacă am ceva important de făcut pun telefonul pe mut și în general am alte priorități decât răspunsul la telefon. Telefonul nu a fost niciodată motiv de stres pentru mine, dar am văzut prieteni care o luau razna din cauza lui și pe drept cuvânt. Salut ziua ta fără telefon! E o idee bună

  • arcadia

    Cochetez cu ideea de „săptămână fără telefon” =))

  • Ca o floare… « 3fmi

    […] Tot în troleibuz. Cale lungă și prilej de reflecții lingvistice. “Hmmm, parcă pe la noi (cum care la noi?, la NOI, în Ardeal,centrul universului!) nu prea am auzit din alea cu fatăăăăăăăăă, fatăăăăăăăă  dar dacă ar fi  fost să aud acum e momentul.” Pentru că domnișorica din față vorbește la telefon pițigăiat și fals tânguitor hlizindu-se de fapt din 3 în 3 secunde. Cu o fatăăăăăăăăă, că bag de seamă un băiat n-ar fi fost interesat 20 de minute de unghii acrilice, prețuri la coafor și ultimele cancan-uri de la bloc. Toată conversația doar joc de guriță și voie bună. Până la tăcerea de 30 de secunde (lungă, dom’le, lungă) după care vocea devenită brusc duioaso-rănită: […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: