Monthly Archives: mai 2011

In arii libere

by Pan Adol

Sigur ca au fost vinzoleala, circulatie strangulata, galagie, terase, vuvuzele, halbe, mizerie, giboni, ipochimeni, clowni, agenti, vint, soare, canicula, chicoteli, blitz-uri, flori, concerte, dans, muzici, poezie, plimbari, lichide, vata pe bat, popcorn, halbe, gunoaie, afise, programe, tigari urmate de mucuri aruncate, culori, naduseala, parfumuri, banci ude, cozi la simigerie, beri la doze, urlete, chicoteli, impinsaturi, intilniri ratate, poze, pupaturi, miorlaieli, smartphone-uri, paza, blocaje, cozi la toalete publice, baloane impletite, sisaieli, sosete albe in sandale, sosete albe in slapi, sosete albe in pantofi de lac, sticle de 0,5 de apa plata, esarfe, halbe, tiriit de scaune, zgomot de pungi, limbi straine, puf de plopi plutind.

Nici n-aveau cum lipsi, fiind zilele orasului.

Surpriza a fost concertul de duminica seara, o suita de arii din opere celebre interpretate de instrumentisti, solisti si cor apartinind Operei Romane, Operei Maghiare si Filarmonicii de Stat Transilvania. A fost surpriza fiindca s-au adunat toti, chestie de care nu am auzit sa se fi intimplat pina acum, fiindca au concertat in aer liber, fiindca Piata Unirii era plina de oameni, fiindca la final publicul a aplaudat in picioare minute intregi, fiindca in ciuda micilor incidente de sonorizare si a sentimentului straniu de a fuma si bea bere din doza pe Nessun Dorma, in ciuda faptului ca aveam niste conversatii de neaveniti de soiul „Ma, asta de unde ii? Ca mi -i tare cunoscuta! Ii din Puccini?”- „Mnu… cred ca ii din aia cu Egiptu’!” – „Care `aia cu Egiptu`?? Cleopatra?” etc.,  in ciuda frigutului sosit pe nepusa-masa si a tinerilor macaci care emiteau aiureli doar de dragul de a se auzi, am ajuns acasa cu sentimentul ca sint un om mai luminos. Vorba lui Mo: „Atiiiiiiiiit!!”

Poze mai are si A.M., facute cu un aparat de vreo 785 de ori mai bun decit asta micu’ al meu, de respira greu, deci sa va luati de A.M. sa scoata materialu’!

Deci cam asa a fost:

Această prezentare necesită JavaScript.

La Nea’ Piersic n-am mai stat ca ne era cam foame.

Publicitate

Nedumeriri – episod cu număr necunoscut

by Anku

  1. Sistematic Coca-Cola ne stresează că împlinește 125 de ani. Avon la fel. În ziua în care și Mercedes a început să se laude cu fix aceeași vîrstă, am început să mă întreb dacă nu cumva și lumea a apărut/a fost creată (depinde în ce credeți) acum 125 de ani.
  2. Când am observant că până și camera de filmat nu mai tine pasul cu viteza lui Jamie Oliver de a arunca oale (pline!) în cuptor nu am mai avut nici o pretenție de la traducătorii nostri de pe TVR2 care traduceau o frază și săreau alte trei.
  3. Internautic vorbind nu exist. Că n-am acces la tot mai multele linkuri către pagini de facebook. Oare să stau cuminte și să savurez neantul sau să intru în rând cu lumea??
  4. Completând un chestionar am aflat că printre grupuri defavorizate gen “persoane cu dizabilități” și „azilanți politic” există și categoria „femei”. Mda.

F.I.F.T.!!

by Pan D’an TIFF

Subsemnata,

Declar voluntar ca apreciez spotul pentru Festivalul International de Film Transilvania (ocazie cu care ma-ntreb de ce nu-l acronimam romaneste, adicatelea F.I.F.T.) drept fiind bunoc rau (deci imi place), din urmatoarele motive:

  • ii cu fotbal, care noua ne place si in care ne implicam!
  • ii cu aluzii si parafraze, care ne plac si dinsele, ca am absolvit Literele (le-am absolvit de orice vina pentru halul limbii romane in prezent)
  • ii cu decor veridic care transmite sentimentul romanesc al… en fin
  • ii cu baiatul ala care isi muta fizicu’ din cadru intr-o faza subtila, dar de o ironie frizind genialul (aci ar trebui venit cu un pic de teoria risului via Bergson vis-a-vis de sursele risului si de recunoasterea in, dar azi nu)
  • ii cu sudoku
  • ii fara insertii de la alte neamuri, numa si numa al nostru (aci zic in comparatie cu Vaderu’ anterior)
  • ii cu personalitati
  • ii firesc si recongoscibil si nefortat (nu prea tare)

Gata. Vedeti si voi:


Invazia

by Nefasta

Când vine vorba de chestii străine care îmi invadează habitatul devin tare mimoza, deși altfel nu am nici o treabă cu lumea necuvântătoarelor. Într-o seară m-a găsit suporterul Craiovei urlând de mama focului, cocoțată pe masa din bucătărie, repetând obsesiv: “Avem furnici!! Avem furnici!!” Calm, cum la meciuri nu poate fi, omul s-a uitat cu lupa și a decretat că 2 bucăți de furnici nu-s motiv de panică: ”Dă-le, dragă cu spray…” mi-a spus plictisit de moarte la ideea unei posibile invazii. “Ce spray, ce spray, că noi nu avem spray de insecte??” (întru apărarea calităților mele de gospodină cer să se consemneze că noi nu mai avusesem lighioane!) “Păi, ia și tu stropt-ul meu din baie.” m-a îndemnat el plin de mărinimie. N-o să credeți dar eu fiind nefastă ascultătoare m-am conformat. “Dragă, le-am dat dar n-au murit!!! Uite cum dau din piciorușe!!” am încercat eu să-l sensibilizez ca să facă ceva să ma scape de coșmar. Obișnuit să vadă mereu partea bună a lucrurilor, omul care nu se stresează niciodată m-a liniștit: “N-au murit, da măcar miros frumos!”


Stylish (teaser)

by Pan T. A. Rei

Fiindca abia maine voi avea photo-shooting-ul capatat ca cadou de locul doi la concursul de Miss Cluj, las pe miine seara si aventura cu mersul la stilist (parte din acelasi pachet de premiere). In schimb nu ma pot abtine de la a va impartasi discutia auzita in Piata Cipariu, Cluj, 2011,  in timp ce coboram cu buclele in vint de la susnumita actiune stilizanta.

Adolescent 1: „Ma, prima data mult mai tare m-o durut! Adie capu mieu, plinjam ma! Amu am fo a doua oara, da nuj, o fo alfel, era alta tipa…”

Adolescent 2: „E ma! Api mie-mi zici ma?? Io t-am zis ca primele dati nu-i usor la pensat!”


FFF*

by Anku

Fix lângă cartierul meu e o pădure. Fix în pădure sălășluiește o specie de homo nomadis care ne încântă simțurile cu mirosuri nepieritoare când părăsește temporar habitatul în căutare de hrană (să le spunem pe scurt alcooale și tigări). Fix lângă pădurea de lângă fix cartierul meu în perioada 3-12 iunie 2011 TIFF organizează proiecții de filme în aer liber.

Acum nu știu cum se va simți specia homo nomadis când se va trezi cu plasmă și cablu peste noapte, dar sper că în timpul filmelor să nu le sune telefoanele mobile și nici să nu foșnească prea tare pungile de popcorn făcut la cuptorul cu microunde din habitatul lor. A… și mai sper să nu-i deranjăm.

P.S. Pentru că pe site-ul oficial al festivalului nu am găsit afișul de mai sus (miopie sau prostie se numește) l-am luat din cu totul altă parte.

* Făget Film Festival


Chestii care îmi fac ziua mai bunã

by Pan Da

–          Dama grãsucã şi acruţã cu sprîncene smulse foarte subţire pensate care îmi din-vîrful-buzelor grãieşte de pe scaunul de vis-a-vis în trenul accelerat (cu un singur vagon împãnat cu persoane care: vorbesc la telefoane, vorbesc cu/ la laptoape, vorbesc între ei, vorbesc cu naşu’, îşi schimbã soneria la telefoane, primesc SMS-uri, scot din greşealã mufa cãştilor de la lactoape, se strigã peste scaune, urlã la copii, foşnesc pungi, mãnîncã seminţe, deschid sticle cu bãuturi carbogazoase): “Auzi, nu ronţãi mai încet chipsurile alea? Cã încerc sã dorm cu cãştile la maxim şi te aud prin ele!”. Dupã care se descalţã şi îşi înşurubeazã şosetele cu tot cu conţinut pe banchetã.

–          Cireşele de mai la 19 -21 de lei kila

–          RATUC-ul care închide casele de bilete la 22:00 şi controlorii din troleele care circulã pînã la 23:00

–          Invitaţiile de pe Facebook de a “Join my Cause: Save the bLUe OctopuS!! It will go extinCT by the time you Wake UP!!”

–          Lady Gaga care a mai scos încã un hit

–          Barurile care îmi vînd ţigãri din stocul de anul trecut la preţul de acum

–          SMS-urile de la reţeaua de telefonie mobilã prin care aş putea cîştiga ACUM un BMW, doar sã trimit un SMS de vreo 2 euro

–          Vremea

–          Farmacista care îmi recomandã un produs la 23 de lei şi se strîmbã cînd întrebi “Aveţi ceva similar, dar mai ieftin?”

–          Mircea Badea cînd zice “Rablablabla”

–          Tanti care încearcã sã mã fraiereascã cu 50 de bani la ceapã verde

–          Site-urile de reduceri colective

–         -i final (la substantiv articulat cu articol hotãrît &  la verb de conjugarea a IV-a la diverse timpuri/ moduri din declinare)

–          Clienţii care sunã sîmbãtã dimineaţa la 9:22

–          Windows 7 care îşi instaleazã la Shut Down cele 7 update-uri exclusiv cînd eu trebuie musai sã fiu undeva la o orã fixã

–          Reclamele cu CRBL. Reclamele cu Maximia. Reclamele cu Magda Catone. Reclamele cu cosmetice. Reclamele cu electrocasnice. Reclamele cu  mîncare sãnãtoasã. Reclamele.

Cred cã e ceva în aer.


Jale

by Nefasta

Știa că ea era bolnavă. Ba chiar, undeva în adâncul sufletului lui, știa că momentul de care se temea era inevitabil. Dar spera. Spera așa cum doar îndrăgostiții pot spera. Și toți în jurul lui îl priveau cu dezaprobare. Ce știau ei, nebuni bătrâni, care nu cunoscuseră iubirea?… Cine-i cunoștea lui durerea?… Și el iubea. Și încă mai spera…

Dar ziua aceea de care se temea venise. Îl găsise pe canapea cu ochii plânși și pumnii ridicați amenințător la cer. Ce s-a întâmplat? Mă sperii, ce s-a întâmplat, omule? De ce taci?! CE S-A ÎNTÂMPLAAAAAAT?!!! Tăcerea înfiorătoare îl mai învăluie și azi. Și azi se zbate inima-n durere, și azi privirea e pierdută-n gol…

…Nu ne deranjați zilele astea. Nu ne sunați, nu ne căutați. El plînge și jelește în tăcere… A retrogradat Craiova.


M-au anunțat că mi-a sosit…

Acuma eu am niște întrebări: ăștia mă înjură,  îmi fac cadouri inedite sau doar îs semi-analfabeți?

UPDATE: În acest context dialogul de la poștă e deja suprarealist.

(pentru că așteptam coletul ăsta cam de multișor, doamna de la poștă mă știa)

Ea: V-am spus, doamnă, că e colet simplu.

Eu: Păi cum simplu că aici ați scris bucată mare. (începusem deja să râd singură)

Ea: Păi da, aia e!

Eu: ???????

Ea: Bucată mare! Adică e prea mare să încapă în cutia poștală! Bucată mare înseamnă simplu! Credeți-mă, că doar lucrez la poștă de 20 de ani, ce naiba!!

Trei străzi mai încolo eu încă râdeam…


Eu până și în vis sunt cultă

by Anku

Probabil pentru că aseară am adormit pe fond  de Eurovision (avusesem eu un fix să stau și să mă uit ce fac preferații mei, Zdob și Zdub, da’ m-am distrat prezicând aproape perfect căror țări li se acordă punctajul maxim) am avut cel mai cultural vis din ultimul deceniu. Se făcea  că un concurs presupunea ca un concurent să scrie articole pentru o revistă de limba și literatura română (știu, deja de pe aici visul derapează în fantastic). Concurenții participau obligatoriu la 3 secțiuni: gramatică, literatură și lingvistică. 🙂 Nu vă pot povesti câți se înghesuiau să scrie compuneri că la nunta regală nu a fost atâta lume! Membrii juriului erau Florin Iaru și Rusia (!!!) care suna mereu la telefon pentru note. Nu de plată, bănuiesc că pentru alea sună în realitate. Mare-i grădina subconștientului!

P. S. N-am crezut eu că pe blog o să ajung să povestesc experiențele onirice, da ăsta chiar că a fost halucinant…

P.S. Și ca să ne dregem după Eurovision, cântecul cu care m-au cucerit Zdubii.


%d blogeri au apreciat: