Daily Archives: mai 17, 2011

Jale

by Nefasta

Știa că ea era bolnavă. Ba chiar, undeva în adâncul sufletului lui, știa că momentul de care se temea era inevitabil. Dar spera. Spera așa cum doar îndrăgostiții pot spera. Și toți în jurul lui îl priveau cu dezaprobare. Ce știau ei, nebuni bătrâni, care nu cunoscuseră iubirea?… Cine-i cunoștea lui durerea?… Și el iubea. Și încă mai spera…

Dar ziua aceea de care se temea venise. Îl găsise pe canapea cu ochii plânși și pumnii ridicați amenințător la cer. Ce s-a întâmplat? Mă sperii, ce s-a întâmplat, omule? De ce taci?! CE S-A ÎNTÂMPLAAAAAAT?!!! Tăcerea înfiorătoare îl mai învăluie și azi. Și azi se zbate inima-n durere, și azi privirea e pierdută-n gol…

…Nu ne deranjați zilele astea. Nu ne sunați, nu ne căutați. El plînge și jelește în tăcere… A retrogradat Craiova.

Publicitate

%d blogeri au apreciat: