by Echipa
E în felul următor: unul dintre cititorii noștri talentați și inventivi (și modești, așa ca noi) care lasă un comentariu fain-fain despre una din cărțile preferate ale copilăriei va câștiga 2 cărți: inegalabilul Jerome K. Jerome “Trei într-o barcă” + încă un titlu surpriză (nu e “Cum s-a călit oțelul”, vă asigurăm). Noi trimitem cartea oriunde în România pe cheltuiala noastră, voi citiți și râdeți și lumea devine un loc mai bun. Comentariile pot fi lăsate până în 2 iunie ora 23:59, iar câștigătorul va fi ales de noi (sau de calculator, depinde care-i mai rapid) în data de 3 iunie.
No binie? La mulți ani, cititori-copii!
Traduceri Ecologice Independente a.k.a. TEI
3fmi 
1 iunie 2011 at 8:49 pm
Săru’mâna, doamna Echipa!
Pe mine mă cheamă Dia Cara şi vreau să câştig concursul dumneavoastră pentru că mie îmi place foarte mult să citesc. Ultima carte pe care am citito se numeşte Eu şi bunicul meu dar eu nu am niciun bunic dar totuşi am citit cartea. În carte se povesteşte despre un bunic bun care cumpără ciocolată şi uită că e pentru mine şi o mănâncă el pe toată. E foarte amuzant să vezi un bunic mâncând ciocolată pe ascuns de bunica lui. Când se uită la poze bunicul se laudă cu nepoţii lui în carte, dar eu cred în gândul meu că se laudă cu mine pentru că sunt cuminte şi citesc multe cărţi şi lui îi plac cărţile. Într-o noapte mam speriat foarte tare că am visat că mă urmărea un urs foarte mare şi bunicul mia alungat frica. Aşa am citit în carte, eu n-am visat niciodată un urs şi eu nam nici bunic. Au mai jucat şi cărţi în carte şi la început nepotul credea că bunicul nu se pricepe la cărţi dar de fapt el se pricepe şi îl lasă pe băiat să câştige ca să fie bucuros. Mai ştie şi să joace fotbal bunicul chiar dacă e bătrân. Odată a şutat aşa de tare că a spart geamul de la bucătărie. În carte nu scrie dar eu cred după mine că bunica din carte sa supărat foarte tare pentru geam şi bunicul s-a înverzit de frică aşa cum mă înverzesc eu când mă dau în leagăn tare şi mi se face rău. Nepoţii mai trebuie să facă linişte când bunicii adorm în fotoliu şi trebuie să-i învelească cu pătura. Şi mai trebuie să spună mulţumesc pentru toate lucrurile pe care le face bunicul. Cel din carte că eu nu am un bunic.
Aceasta a fost cartea despre care am povestit eu pentru concurs şi ea este scrisă de o doamnă străină care se numeşte Helen Exley.
1 iunie 2011 at 10:27 pm
Mie mi-a plăcut tare-tare de Habarnam,care isteţ cum era trăia aiurea,într-o ţară înflorată,mereu în căutare de senzaţional.Era cel mai tare dintre toţi piticii băieţi cu toate că nu ştia (mai) nimic.Avea o inocenţă minunată şi o lipsă de educaţie dezarmantă.M-am amuzat de la prima năzbâtie a lui,cu toate că i le amendam de fiecare dată(în gând,ce-i drept),gândindu-mă cum se uită mama pe sub sprâncene când o zbârcesc la ‘bunul simţ’.Ce era cel mai tare e că nu ştia că se bagă în cele mai mari nebunii.O ţinea pe-a lui,cum fac copiii de obicei,ducându-şi ideile până în pânzele albe.
Sunt un mic Habarnam şi acum.Stau să mă gândesc ce şi cum…
2 iunie 2011 at 9:19 am
Mnoa bine. Eu una m-am emotionat citindu-va….
2 iunie 2011 at 11:43 am
Ziua buna ! Sa incepem cu ce am citit ultima data??…hmm… ultimele 3 carti pe care le-am citit!!! sa retinem!! 3… erau carti de… JOC!!!. Dar aveau o poveste interesanta… pfuii… era vorba despre o dama (de pica) bineinteles si un valet, tot de pica ( culoarea se datora perioadei interbelice si bineinteles tenului obrajilor) 😀 .relatia lor nu avea cum sa functioneze deoarece era si REGELE de cupa prin preajma care banuia la un moment dat ca iubita lui regina avea cam multe „plimbari” noaptea prin gradina! dar totul este bine cand se termina cu bine, nu ?
Bineinteles asa cum credeatzi si voi intr-o noapte furtunoasa asu’ de trefla (mana dreapta a valetului) il asasineaza la ordinul valetului pe rege, asa incat cei 2 – adica valetu` si regina (calcatoare pe langa) sa poata sa ramana impreuna pana la adanci batraneti!!!. Deci??? Pentru autografe va fi o sesiune speciala!!. 🙂 multumesc pentru rabdare si va pupa ramu`!
2 iunie 2011 at 11:55 am
Asta e cumva volumul 1 din Texas Hold’em??
De altfel suna foarte tare. A Shakespeare suna!!
2 iunie 2011 at 7:38 pm
Într-o viaţă anterioară am fost lup.
De fapt mama a fost pe jumătate lupoaică iar tata, tata se poate să fi fost un lup bătrân – „Chiorul” – sau unul tânăr cu stofă de lider. Mama nu-şi aminteşte exact, cică erau vremuri grele, geruri şi foamete. Spre primăvara am rămas singur cu mama, fraţii mei s-au stins de foame, tata a plecat într-o zi şi nu s-a mai întors. În ochii mamei am văzut că nu era vorba de o lupoaică mai tânără. Dar am avut o copilărie foarte fericită. Mă rog, prima parte a ei, apoi mama s-a întors la stăpânii indieni şi eu am urmat-o. Ştiu, ruşinos, dar eram mic încă şi neştiutor. La scurt timp după asta am fost despărţiti în mod dureros – pentru mine, căci mama se schimbase, nu mă mai dorea lângă ea -am fost vândut, dat de fapt ca un obiect de nimic altui indian, o datorie la cărţi se pare. Şi eu care credeam despre cărţi că aduc lumină şi cunoaştere în viaţa oamenilor. După cum puteţi vedea eram un visător inocent. Am trecut prin mâna mai multor stăpâni – unii cruzi, alţii cdoar răi. Am fost câine de sanie, am fost bătut, înrăit şi lăsat flămând, am învăţat să urăsc. Credeţi-mă, mă pricepeam! Apoi am găsit un OM şi el mi-a schimbat viaţa. Cu el, pentru el, căci inima mea cunoscuse iubirea, am părăsit plaiurile îngheţate ale nordului şi am navigat spre sud. Aici am găsit alt fel de iubire – carnală şi paternă. Cu puii jucându-se în jurul meu mă simt deodată liniştit, mulţumit şi mă gândesc că într-o viaţa anterioară aş fi putut fi om – m-ar fi putut chema Jack. O lăbuţă nesigură mă calcă pe coadă şi atunci mă trezesc din visare.
Înt-o viaţă anterioară am fost lup şi numele meu era Colţ Alb. Sau Buck, dar asta e altă poveste.
2 iunie 2011 at 9:32 pm
Deci VAD coperta exemplarului vechi si paginile ingalbenite… Colt Alb!
(Nota de sub sol: Juriul se afla intr-o situatie dificila!)
3 iunie 2011 at 8:19 am
Foarte faine toate comentariile!
Aş zice că divagaţii se remarcă prin originalitatea abordării.
Felicitări tuturor că au scris aici.
Aşteptăm curioşi să vedem cine-i premiantul. 🙂
3 iunie 2011 at 9:05 am
Juriul alcatuit din Echipa a decis! Avem de trimis asa:
– 3 carti pentru comentariile de carti ale Diei, Rodicii si Divagatiilor, rugati pe aceasta cale sa ne trimita pe email o adresa pe persoana fizica ca sa expediem coletele (sa va asteptati la BUCATI MARI, da?)
– 3 pachete de carti de joc pentru Ramu’: de poker, de filcai si de Pacalica
– 3 vederi cu Clujul din diverse unghiuri (in nici un caz obtuze!) pentru catrenul in vers alb al Teodorei 🙂
Lasati copiii din voi sa iasa la lumina!
Cu drag ale voastre
3fmi
3 iunie 2011 at 10:51 am
Fârrr, fârrr, ce bucurie! Mulțumim Echipă și așteptăm provocări noi!
3 iunie 2011 at 3:00 pm
Mulţămiri multe şi bucălate la dumniile voastre!Acuşica şi adresa….
3 iunie 2011 at 6:45 pm
Pfoai, muică! Deci am câştigat toţi? Trăi-v-ar concursu’, bre! Hip-hip-ura!
Mă duc să schimb cutia poştală, îmi pun una colosală =))
3 iunie 2011 at 10:13 pm
Arcadio, ție îți trimitem „Istoria literaturii române” ca să se asorteze cutiei tale poștale 🙂
Fetelor, luni cărțile pleacă spre voi
3 iunie 2011 at 10:54 pm
Ia uite ce se-ntampla daca sunt cu cateva ore in urma feed reader-ului. :)) Oh well… felicitari castigatorilor! :]
3 iunie 2011 at 11:50 pm
Păi nu te-au învățat la București să fii puțin mai rapidă?? Că noi de aia am ținut concursul 2 zile: a 2-a zi era pentru ardeleni!
Las c-or mai fi din astea că și nouă ne-o plăcut!
9 iunie 2011 at 11:17 am
Senzațional, inimaginabil, unic, nemaiîntâlnit, am primit cartea! Prin Poşta Rămână, avcors! 😀
Le mulţumesc pe această cale celor 5 femei din viaţa mea: vouă, cele trei organizatoare ale concursului, mamei mele care m-a născut ca să aveţi voi pe cine premia şi mie, care aberez atât de minunat încât am meritat, cu vârf şi îndesat, acest premiu minunat. 😛
V-am pupat!
p.s. Voi deveni un englez rafinat!
Terminat! =))
10 iunie 2011 at 3:01 pm
Azi am luat-o și ceva, ceva
deja am învățat din ea.
Că de ai o profundă
(deci nu așa: o secundă)
repulsie pentru muncă,
concediu medical te mănâncă.
E rău de ficați și de fiere,
uneori trece c-o bere
e rău și cu bere prea multă
căci ea la pancreas se mută.
Cică se vindecă temporar
c-o palmă dată amical,
cu un șut în fund eventual
scatoalca fiind ceva banal.
Șefu’ n-ar trebui totuși să știe
el poate face din asta o tragedie.
Grăbit să te facă bine,
să scape de suspine,
ar putea acționa cu nesăbuință
și cu sârguință
să te motiveze bizar
umblând la venitul lunar.
10 iunie 2011 at 4:41 pm
Arcadia, acum am văzut comentariul tău 🙂 🙂
Fetelor, nu știu exact ce s-a întâmplat și pe unde s-o fi rătăcit timpul de săptămâna asta, dar nu am apucat să vă scriem să vă spunem că, fiind 3 câștigătoare, am hotărât să vă trimitem câte o carte. Noi sperăm că vi se potrivesc că le-am trimis „țintite”.
Divagații, păcat că noi nu avem o Tamisă întru navigare :)) (cartea ta a fost în prealabil „răsfoită” de un cititor pasionat în vârstă de 2 ani. Eventualele îndoituri sunt pur întâmplătoare.)
Noi vă mulțummim. Așa … că ne înseninați zilele…
10 iunie 2011 at 8:42 pm
Mulţam fain!Am ajuns şi eu în cele din urmă la poştă şi am recuperat Râsul şi Uitarea!
10 iunie 2011 at 10:13 pm
[…] participat în joacă la un concurs haios al celor 3fmi.Şi le-am povestit ce carte mi-a luminat copilăria…Le mulţumesc pentru […]
10 iunie 2011 at 10:29 pm
Mulţumesc aghen, fac recenzia când o gat! Am zis! 😀
10 iunie 2011 at 11:06 pm
Cum spuneam, sperăm să vă placă.
Rodica, mulțămim de pomenire!
Arcadia, sincer am simțit că umorul lui Mikes o să-ți placă. Chiar am vrea să știm dacă a fost așa. Dacă ne-am înșelat, nu-i bai că noi mai facem concursuri și până la urmă tot te nimerim! 🙂
11 iunie 2011 at 7:51 am
O să fiu prezentă, negreşit! Văd că la voi e mai bine decât la olimpiadă: toată lumea care participă iese pe locu-ntâi :))
3 octombrie 2011 at 6:17 pm
Dragi femei,
Cu cea mai ruşinoasă ruşine mărturisesc că am citit tot pe sărite din cartea primită de la voi ca nemeritat premiu la acest mega-senzaţional concurs. Am tot sperat să am timp să scriu pe blog despre carte (care este absolut delicioasă) dar problemele şi temele m-au împiedicat.
Astăzi, sătulă de învăţat, am pus mâna pe carte într-o pauză, să-mi mai limpezesc creierii şi ce să vezi? Am găsit între filele ei 10 lei.
Noa, amu’ mă chinuie întrebarea: de unde-s banii? Dacă la expediere mi-aţi testat cinstea, am picat cu brio testul, pentru că mărturisesc abia acum prezenţa banilor în carte.
Aşadar, se impune să restitui banii? Şi cui?
Lămuriţi-mă, înainte să-mi fac sepuku, de ruşine :((
3 octombrie 2011 at 8:28 pm
:))))))) Am consfatuit in plenara si am decis ca dai o bere din ei cind ne-ntilnim! Sau, la alegere, scrii o carte intitulata „Cum sa nu devii scotian” 😛
3 octombrie 2011 at 9:44 pm
Doamne, chiar că am noroc în viaţă!
Mă aşteptam acum la un proces în piaţa blogosferei, în care să fiu condamnată la plata unei dobânzi care să mă aducă la sapă de lemn, dar uite că mă scot c-o bere. 😛
Că de scris eu n-aş putea scrie decât cum să devii de râsul curcilor =))