Meserie grea

by Anku

Îi văd de departe. Sunt vreo 3 îmbrăcați în toate culorile pământului. Stau la umbră pe bordură și muncesc. Trebuie să le fie tare greu, gândesc eu. Să inventezi noi și noi strategii ca să impresionezi oamenii într-o lume din ce în ce mai alienată. Să stai în soare, pe ploaie, pe nămeți, zi de zi, anotimp de anotimp și să te bazezi exclusiv pe talentul de orator într-o perioadă în care arta moare de foame. Să nu te doboare înfrângerile și să mergi  înainte.  Să-ți faci meseria cu pasiune….Îi aud de departe. Dă și mie un baaaaaaaan… Când ajung în dreptul lor probabil că sunt în pauza de prânz pentru că mă ignoră. Sunt prinși într-o aprigă dezbatere:  Ce-s ăia 6 milioane, măh? Păi, de mă enervez acu mă duc la magazin și stric 6 milioane…

Grea meserie… Noroc că e bine plătită!

Anunțuri

13 responses to “Meserie grea

  • Teodora

    Hihi, drăguţ twist-ul povestirii. 🙂

  • 3fmi

    By Laura
    Or fi cu tot cu spor de periculozitate alea 6 meleoane!

  • arcadia

    Deşi îmi crapă obrazul de ruşine, tot am să vă povestesc cum am scăpat eu de-un astfel de minor muncitor.
    Traseul meu spre serviciu trece printr-o intersecţie care, cu ani în urmă, era semaforizată. (Acum s-a făcut sens giratoriu pe 4 benzi, de zici că eşti în America, tată!)

    Cum traficul la ore matinale era intens, puiul de rrom cu obrazul mai mult gros decât bronzat, sărea cu o zeama tulbure pe parbrizul meu înainte să apuc eu să-i zăresc intunecimea ochilor. Odată, de două ori, de nouă ori, de nouăjnoă de ori. De fiecare dată mă certam cu el şi numa’ nu pricepea că după ce mă zoieşte el, eu tre’ să-mi spăl maşina.

    Într-o dimineaţă, hop iar cu zoaiele pe parbrizul meu. De draci, nu ştiam pe ce să pun mâna mai repede. Am dat de pistolul de jucărie al pruncului, uitat în maşină de câteva zile. Am deschis geamul, am scos pistolul, i l-am pus la tâmplă şi i-am şuierat printre dinţi: „ai trei secunde să dispari şi să nu te mai văd pe-aici începând din secunda asta, că te împuşc şi pe tine şi tot neamul tău. Unu…”

    Jur că s-a evaporat instantaneu, n-am apucat să văd unde, şi nu l-am mai văzut de-atunci. Parcă mi se face dor de el, câteodată, când trec prin intersecţie…. O fi om mare, realizat, de-acum.

    =)) =))

  • Teodora

    @arcadia – Dacă l-or mai fi tratarisit şi alţii cu pistoale la tâmplă, numa’ om realizat nu-i, sireacu’! :)))

  • Anca

    Teodora, povestea e adevărată, era să leșin când am auzit (cre’ că trebuie să-mi schimb jobu!)
    Laura, nu știu de sporuri că nu le-am văzut fluturașii de salariu 🙂
    Arcadia, 🙂 🙂 🙂 am râs în hohote, îl și vedeam pe nefericit. Auzi, da’ mai ai pistolu ăla că știu eu niște adulți cărora li s-ar asorta? Tot la tâmplă.

  • arcadia

    Mărturisesc că l-am purtat câţiva ani în portieră şi l-am vândut odată cu maşina. 😀

    Dar mi-a fost de mare folos, recunosc. Am luat odată un domn, la ocazie, care m-a-ntrebat, aşa, cu un aer superior, cu intenţia clară să mă sperie un pic, cum de nu m-am teut să-l iau. Am scos pistolul şi i-am zis: „dacă faceţi o mişcare greşită, vă alegeţi c-o gaură-n cap!” Ha ha haaaa, mor de râs şi-acum când îmi amintesc cum i-a dispărut rânjetul =))

    • Anca

      🙂 🙂 🙂 Aș fi vrut să văd fața ăluia. Nu știu cum ai avut curajul să-l iei la ocazie. Eu și acum mă întreb cum de aveam curajul să urc într-o mașină de ocazie (replica frecventă pe care o auzeam era „V-am luat la ocazie să mă țineți de vorbă ca să nu adorm”. Instantaneu începeam să recit Înger, îngerașul meu!)

  • arcadia

    Păi era un şofer, care rămăsese în pană, în mijloc de pustietate. M-am întrebat aşa: dacă toţi care trec în goana maşinilor gândesc că e un potenţial răufăcător şi amărâtul ăla va sta acolo până la calendele greceşti? Am făcut o cruce cu limba-n gură şi-am oprit. N-a fost nevoie să-l împuşc =))

  • a-z

    „pretinsul foloaselor necuvenite”- în dulcele-amarul grai de lemn poliţienesc, de-ar fi cazul ca oamenii legii cu epoleţi pe umeri şi caschete zburătoare spre viitor mai bun, să rezume!

    • 3fmi

      Nu-i invidiez pe beneficiarii foloaselor necuvenite, dar unii dintre ei câștigă mult mai mult decât unii dintre noi. Pe prostia noastră, normal!

  • a-z

    desigur ca asa e. de aceea nu pot intelege cum oameni ca ei, reusesc sa aiba atata succes la stors foloase, cand stim bine ca milogeala lor e de forma, mai e si criza, iar spatiul public unde presteaza piesele astea de pretins teatru, in fapt balci si circ ieftin ca performance act, scump ca „bilet” pentru o reprezentanta pe care nu o ceri si la care vrei sau nu, iei totusi parte caci ai drum(uri) pe unde-s si ei semanati s-adune de toate. cel mai deranjant in tot acest peisaj, e ipocrizia celor care incurajeaza astea, prin delasare!

    • 3fmi

      Păi, dacă și criminalii sunt scăpați de justiția română (și oarbă!), ce să mai vorbim de? Până la urmă statul cu legile lui inexistente e de blamat că eu nu înțeleg cum unor astfel de oameni li se lasă copiii care trăiesc în condiții de neînchipuit și care vor moșteni curând „meseria” părinților. În cel mai bun caz!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: