Daily Archives: iunie 18, 2011

Stalkerii

Sau cum să scapi de ei.

Sunt sigură că mai toată lumea a avut parte de telefoane încurajatoare pe la miezul nopții. Încurajatoare pentru stima de sine și imagine personală că la câte gratulări se proliferează în discursurile respective începi să crezi că ești cea mai și cea mai. Eu personal mi-am avut porția de terorizare nocturnă acum vreo câțiva ani când necunoscuți băieți plictisiți de viața cotidiană și-au găsit o ocupație în a-mi pomeni niște rude despre a căror existență nici măcar nu aveam habar și în a-și prezenta cunoștințele aprofundate de anatomie.  Toate în toiul nopții. Ar fi trebuit să fiu măgulită că la urma-urmei și serenadele se întâmplau tot în toiul nopții…De la o vreme s-au plicitsit și mi-am zis că vremea mea a trecut. O fi trecut ea, dar se pare că mai și revine. Alții (sper că ceilalți și-au făcut rost între timp de o viață personală!) au început acum vreo lună cu niște mesaje în care ei își prezentau imaginea idilică și romanțioasă asupra femeilor. Clar că nu despre mine era vorba! Le-am dat ignore. Băieții erau însă perseverenți și tenace. Au început să sune noaptea. Au început să sune degeaba că telefonul meu e mut noaptea. (Și în mare parte a zilei.) Azi-noapte, plictisindu-mă eu de moarte și sătulă de rația de somn de 6 ore pe noapte am decis să aplic o împachetare de urgență întru combaterea febrei copilului. Tocmai când uneam mizerabilul prosop cu febra de 40 de grade am văzut clipind telefonul. Ce draguț, prietenii mei sunt alături de mine în aceste momente grele, mi-am spus. Am răspuns fix în momentul în care copilul elibera urletul aferent prosopului rece în combinație cu corpul extrem de cald. Și l-am lăsat deschis (telefonul) pe toată durata urletelor.  Cu asta cred că i-am liniștit. Și nici măcar nu mai trebuie să le dau numărul la mica publicitate, secțiunea fanii croșetării macrameurilor, cum plănuisem inițial.

Publicitate

%d blogeri au apreciat: