Monthly Archives: Iulie 2011

Un fel de Saint-Rémy

by Ex Pan Ded

(en passant)

 

 

Anunțuri

Epi funny e

by Pan Adol

Cică se duce un cuplu de americani normali din Carolina de Sud să-și mai cumpere și ei una alta de la Walmart, așa, mai pe listucă și buget că deh, e a doua criză, merg ei cu cumpărăturile acasă, mai trec niște zile, tipul se uită pe podea și țac! Apare Iisus. Pe bonul de casă de la cumpărăturile susmenționate.

Eu am văzut știrea la ora 19:00 și am comunicat linkul Ankului, după care am dezbătut: eu am fost de părere că figura aparentă pe acest modern Giulgiu din Torino aduce mai degrabă a infamul Bin Laden, iar Ankul a opinat că a Hemingway.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(sursa aici)

Mie mi s-a părut azi că văd barba lui Sînt Ilie Prooroc. Într-un nor.


Tanti

by Pan Da

Nu v-am mai povestit de tanti care face curat în birourile noastre, drept? Na ia fiţi cu atenţia-n 4.

Tanti care face curat vorbeşte. Care în sine nu-i o informaţie ieşitã din comun. Cã s-ar lipsi mai degrabã de aer decît sã tacã, nici asta nu e hãpt de nemaivãzut. Cã ştie cam totul despre orice (fotbal, politicã, modã, istorie, filme şi seriale, personalitãţi,  descoperiri, literaturã, medicinã, ş.a.m.d.), dar exclusiv prin prisma mass-media – nici asta nu-i în mod deosebit o chestie aparte. Cã e curioasã la tot ce mişcã în toatã clãdirea aia şi aspirã informţia precum o suricatã cu limbrici şi urechi de elefant, nu-i o trãsãturã aparte la neamul feminin. Ce e absolut, dar absolut spectaculos este felul în care emite şi leagã informaţiile!

Zic exemplu 1: luni la ora 8, cu ochii mijiţi, mã apuc sã deschid compiutãr sã intre mailurile pînã produc cafeiu. Vine tanti. “Laura…?” zice. “Ãhîmchîmmda?”. Pauzã dramaticã. “O venit vineri un plic.” “Da?” zic, uşor nelãmuritã, “la noi?”. Şi începe un tir palpitînd de parcã mi s-ar fi anunţat cã o murit mãtuşa din Australia şi mi-o lasat canguri: “Da! Da! O venit un plic şi am crezut cã eşti tu!”. Pauzã eu. Drept cã nu-s foarte împlinitã la forme, da amu chiar plic?? Involuntar ochii mi s-au dezmijit întru ceva asemãnãtor cu ochiul boului. La poarta nouã. “Cum?” “Da! Cã o venit la poartã şi era scris Georgiana şi am crezut cã eşti tu, da acuma îmi dau seama cã tu eşti Georgeta! Da nu era Laura, alt nume era, Mihaela parcã. Sau Elena”. A! Nu mã pot abţine sã nu mã gîndesc cã am prieteni buni cu care vorbesc des şi care NU ştiu cã mã cheamã şi Georgeta… Mda.

Exemplu 2: Coleg nou, pe la 40 ş-un pic de ani, unul dintre cei mai de bun simţ şi politicoşi oameni pe care i-am întîlnit, îmi povesteşte despre fiica lui şi cã sînt scumpe manualele pe care trebuie sã i le cumpere pentru şcoalã, vag iritat. Înainte sã pot zice ceva tanti intervine: “Da, pentru şcoalã!”. Se face tãcere. Colegul continuã cu o afirmaţie privind faptul cã nu ştie de ce le cer profesorii copiilor sã cumpere manualele noi, în loc sã le trasmitã mãcar de la o generaţie la alta. Tanti (mopuind): “Da! Şi fiicã-mea, aia mare, e profesoarã”. Colegul îşi anuleazã brusc dilema. Tanti (storcînd cu stropi mopul): “Fiicã-mea e la ciclu…”. Atmosfera îngheaţã. Colegul îşi face de lucru cu nişte coli A4, eu mã cufund brusc în monitor, ne umflã ceva asemãnãtor cu rîsul, dar nu ne permitem. “… La ciclul primar” continuã tanti sã mopuie. Decidem sã ne cãlcãm în picioare spre ieşirea din birou, cu trebi.

Mai este şi exemplul 3, dar lãsãm pe altã datã.


Detectiv, adjectiv

By Pan Aș Curcanul

Țin minte că imediat după revoluție, posedînd eu o vîrstă cu ștaif și idei, apăruse la librăria de peste drum de blocul nostru un sistem convertibil în buy-back. Adicătelea îți cumpărau cărți vechi și de banii ăia îți puteai lua altele noi, dar nu musai de la ei. În concluzie, în drumurile mele după gumă Turbo (surprize cu mașini) și Cin-Cin (surprize cu fotbaliști) mi-au aterizat ochii pe-o tarabă lîngă cofetărie, pe care tarabă se lafăia și sclipea un volumaș îngust de Conan Doyle. Avînd în vedere planul meu secret de a mă face (cînd voi fi mare, evident) detectiv particular sau măcar polițist, rotițele s-au pus în mișcare întru achiziționarea materialului didactic absolut indispensabil în viitoarea carieră. Rezultatul a fost vînzarea la librăria sus-menționată la preț de dumping a celor trei volume din colecția Biblioteca de artă, Vechi maeștri europeni de Viktor Lazarev, trecerea în fugă a drumului și achiziționarea de la tarabă a Aventurilor lui Sherlock Holmes la prețul (oribil de mare) de 70 de lei.

După cum probabil bănuiți, în decursul timpului traseul meu profesional a deviat cîteva grade de la destinația inițială. Însă am rămas cu pasiunea pentru detectivistică, la nivelul foarte pasiv de vizionat filme și lecturat cărți despre/ cu. De unde și sentimentele de mare angajament vis-a-vis de calupul C.S.I., unde seria C.S.I. Las Vegas pornește ca favorită. Însă și ca rara avis, cea mai difuzată fiind seria C.S.I. New York. Pe marginea căreia simt nevoia acută de a menționa cîteva aspecte din volumul

Ce foloase obținem dacă urmărim asiduu la serialul C.S.I.  New York:

  • Ni se reactivează citatele culturale și intertextualitatea. Astăzi shakespearianul ”Uaț in ă neim”: văzînd distribuția mă gîndeam pfai ni ce mișto, o adunat ei acolo nușcîte nații, iaca globalizare, egalitate de șanse, etc. Pe una o cheamă Melina Kanakaredes, p-altul Carmine Giovinazzo, mai dai de-o Emmanuelle Vaugier, de-o Sonya Walger, de-un Ron Yuan, uite ce mesaj mișto transmit ei! După un pic de informare, mesajul e că toți îs born in the U.S.A.
  • Putem cîștiga Vrei să fii miliardar, dacă, cu un pic de bunăvoință notăm informațiile clare și indubitabile pe care le dau ceseiștii despre orice. Orice? Orice-orice! Aparent toți membrii echipei indiferent de profesia performată (laborant, ITst, medic, detectiv, chimist, etc.) cunosc: fizică, biologie, botanică, geometrie în plan și spațiu, statistică, software, hardware, eletronică, anatomia oricărei specii vii, numerologie, genetică, astrologie, semnificația culorilor în diverse culturi, ritualuri de trecere la diverse triburi dispărute sau existente, drept internațional, mituri și simboluri, istoria artei, jocuri video, specii (de orice) dispărute/ modificate/ nou apărute, psihologie și psihanaliză etc.
  • Învățăm să rezumăm, să concluzionăm și să interpretăm LOGIC! De exemplu, dacă găsim o victimă în culisele unei prezentări de modă (la jumătate de oră după terminarea respectivului spectacol) situația trebuie rezumată în mod logic să priceapă toată echipa: ”Avem vreo o sută de suspecți!”. Sau dacă la un rezultat de laborator specialistul care a făcut analiza își prezintă concluziile în termeni impreciși și interpretabili, cum ar fi ”Pe obiect există două seturi de amprente: unul al victimei, celălalt necunoscut, nu l-am găsit în nici o bază de date”, se cere interpretarea logică a faptelor și luminarea celorlalți: ”Aha. Deci căutăm un necunoscut! Ar putea avea legătură cu crima!”. Urmăriți-l pe Mac Taylor (Gary Sinise), este campionul absolut al rezumării și clarificării! (îmi pare rău că n-am scos pe tapet mai devreme chestia asta, poate-i ajuta și pe adolescenții de-aveau bacul în față!)
  • Ne rafinăm simțul umorului. Dacă, de exemplu, găsim într-un hangar părăsit un cetățean roșcat în costum verde decedat, sub el un trifoi cu 4 foi și o monedă , iar polițistul face observația ”Mîine este Saint Patrick’s Day!” cea mai subtilă glumă care se poate face pe marginea acestei situații este ”This guys lucky Irish penny was not so lucky after all!”.

Concluzia mea folositoare este că nu voi deveni veci detectiv în filme americane.


Pe cand credeam ca mai rau de atat nu se poate …

… vecinii de perete-n perete i-au cumparat fetitei pian!

(Postata in categoria „Amu ascultam”)


Cinice

 


%d blogeri au apreciat asta: