Daily Archives: iulie 14, 2011

Tanti

by Pan Da

Nu v-am mai povestit de tanti care face curat în birourile noastre, drept? Na ia fiţi cu atenţia-n 4.

Tanti care face curat vorbeşte. Care în sine nu-i o informaţie ieşitã din comun. Cã s-ar lipsi mai degrabã de aer decît sã tacã, nici asta nu e hãpt de nemaivãzut. Cã ştie cam totul despre orice (fotbal, politicã, modã, istorie, filme şi seriale, personalitãţi,  descoperiri, literaturã, medicinã, ş.a.m.d.), dar exclusiv prin prisma mass-media – nici asta nu-i în mod deosebit o chestie aparte. Cã e curioasã la tot ce mişcã în toatã clãdirea aia şi aspirã informţia precum o suricatã cu limbrici şi urechi de elefant, nu-i o trãsãturã aparte la neamul feminin. Ce e absolut, dar absolut spectaculos este felul în care emite şi leagã informaţiile!

Zic exemplu 1: luni la ora 8, cu ochii mijiţi, mã apuc sã deschid compiutãr sã intre mailurile pînã produc cafeiu. Vine tanti. “Laura…?” zice. “Ãhîmchîmmda?”. Pauzã dramaticã. “O venit vineri un plic.” “Da?” zic, uşor nelãmuritã, “la noi?”. Şi începe un tir palpitînd de parcã mi s-ar fi anunţat cã o murit mãtuşa din Australia şi mi-o lasat canguri: “Da! Da! O venit un plic şi am crezut cã eşti tu!”. Pauzã eu. Drept cã nu-s foarte împlinitã la forme, da amu chiar plic?? Involuntar ochii mi s-au dezmijit întru ceva asemãnãtor cu ochiul boului. La poarta nouã. “Cum?” “Da! Cã o venit la poartã şi era scris Georgiana şi am crezut cã eşti tu, da acuma îmi dau seama cã tu eşti Georgeta! Da nu era Laura, alt nume era, Mihaela parcã. Sau Elena”. A! Nu mã pot abţine sã nu mã gîndesc cã am prieteni buni cu care vorbesc des şi care NU ştiu cã mã cheamã şi Georgeta… Mda.

Exemplu 2: Coleg nou, pe la 40 ş-un pic de ani, unul dintre cei mai de bun simţ şi politicoşi oameni pe care i-am întîlnit, îmi povesteşte despre fiica lui şi cã sînt scumpe manualele pe care trebuie sã i le cumpere pentru şcoalã, vag iritat. Înainte sã pot zice ceva tanti intervine: “Da, pentru şcoalã!”. Se face tãcere. Colegul continuã cu o afirmaţie privind faptul cã nu ştie de ce le cer profesorii copiilor sã cumpere manualele noi, în loc sã le trasmitã mãcar de la o generaţie la alta. Tanti (mopuind): “Da! Şi fiicã-mea, aia mare, e profesoarã”. Colegul îşi anuleazã brusc dilema. Tanti (storcînd cu stropi mopul): “Fiicã-mea e la ciclu…”. Atmosfera îngheaţã. Colegul îşi face de lucru cu nişte coli A4, eu mã cufund brusc în monitor, ne umflã ceva asemãnãtor cu rîsul, dar nu ne permitem. “… La ciclul primar” continuã tanti sã mopuie. Decidem sã ne cãlcãm în picioare spre ieşirea din birou, cu trebi.

Mai este şi exemplul 3, dar lãsãm pe altã datã.

Publicitate

%d blogeri au apreciat: