Monthly Archives: August 2011

Ce mai aflãm graţie mass-media

by Para y Pan

  • Adolescenţii români “îşi vor încerca din nou norocul” la a doua sesiune de bacalaureat. Un fel de “Am dat şi bacaloriatul ãsta, cine are noroc, are, cine n-are, n-are”.
  • Din cugetãrile televizate ale tînãrului rãmas corijent fiindcã n-a prea dat pe la şcoalã, ocupat cu sportul de performanţã (“Sticlism hã hã!”): “Decît o viaţã avem! S-o trãim la maxim!” Pardon, n-am scris bine. “Dec-ât o viaţ ave-m so trãim l-a macsim!!” Un fel de “Suferinţele tînãrului Inverter”.
  • O tînãrã a primit o corecţie corporalã din partea iubitului chiar în holul hotelului unde se refugiase. Oamenii de ordine din hotel nu au intervenit, tînãra nu a depus plîngere, iubitul a primit o minusculã amendã pentru tulburarea liniştii. Un fel de “Purtãm cu falã-un nume triumfãtor în lupte (un nume de maidan)“
  • Monica Gabor a pierdut recursul şi nu şi-a putut lua fiica în USA, micuţa rãmînînd cu tatãl sãu, cu observaţia cã “Cu privire la posibilităţile materiale, instanţa remarcă faptul că, deşi ambii părinţi dovedesc mijloace de trai care le primit creşterea unui copil, totuşi condiţiile de care beneficiază pârâtul reclamant sunt superioare şi pot asigura creşterea în continuare a minorei la un nivel cu care a fost obişnuită de la naştere” (sursa, s.n.). Un fel de “La Vulturi mijlocul de trai viu vuia: Monico, fii bãrbatã!”
  • O fetiţã de 13 ani a rãmas însãrcinatã dupã repetate activitãţi ale unui vecin de 63 de ani, care o urmãrea cînd mergea la fîntînã. Domnul susţine cã a fost provocat, dînsul nefiind totuşi de piatrã. Un fel de “La rîul Pietra n-am şezut blînd…”
  • Statul român poate da în judecatã Hollywodul. Pe motiv cã şi-au copiat extratereştrii dupã Domnişoara Pogany, fãrã sã cearã voie. Crede un avocat român. Despre una sau mai multe dintre cele 19 sculpturi brâncuşiene cu acest nume. Un fel de “Critica copiei practice şi a naţiunii pure, sau Brâncuşi, phone home!!”
  • Steve Jobs a demisionat, acţiunile Apple au scãzut cu 5%. (N.B. în 2010 a acceptat un salariu de 1 dolar pentru funcţia de CEO al Apple (sursa). Un fel de “Un fleac, i-a mãruit!”
  • Uraganul Irene devasteazã SUA. Reţelele sociale sînt inundate cu fotografii false cu uraganul. “Concluzia este următoarea: atâta timp cât oamenii doresc să vadă un uragan, internetul le satisface dorinţa” (sursa). Un fel de “Un uragan numit dorinţã”
  • O parte a capitalei e invadatã de omizi pãroase. Autoritatea competentã, Centrul de Protecţie a Plantelor, îşi rezervã dreptul de a reprograma acţiunile de combatere a dãunãtorilor în funcţie de condiţiile atmosferice. Primarul de sector: “Dacă nu se rezolvă situaţia, riscăm ca omida să ajungă animal de companie!” (sursa).  Un fel de “Also spracht Piedone”
  • Nunta lui Cristi Borcea cu Alina. Cost total 1.000.000 de euro. Rudele şi prietenii miresei au venit cu autocarul de la Timişoara, restul invitaţilor din partea mirelui cu limuzinele personale. Rudele şi prietenii miresei au cinstit de la 500 de euro, restul invitaţilor din partea mirelui de la 1000 de euro. Un fel de “şi la nunta mea va cãdea o Stea…”.
Anunțuri

Persistenta memoriei

by Pan Aitist Rati

Fiindcă vremea ploioasă mă predispune – în afară de somn – la scotoceală zîmbitoare prin sipetul cu miros de patchouli și culori calde, dau de zona aia de expresii întimpănărite1 care la un moment dat ți se foiau printre sinapse ca un ghemotoc de fire mătăsoase de white collar.

Așa că iată, ploaie de expresii întimpănărite (de-a lungul orelor de română, teorie literară, franceză, engleză ș.a.m.d.): regressus ad uterum, schrei, călătorie inițiatică, Binele, Frumosul și Adevărul, trompe l’oeil, sinestezie, verisimilitude, poziție foetală, hybris, ritual de trecere, bouiallabaisse, mutability, transcendental, Logos,  animal psihopomp, vox clamantis in deserto, arhetip, atemporal, escatologic, Bildungsroman, monadă, topos, Mitul/ laitmotivul (oglinzii, Zburătorului, bibliotecarului, Meșterului Manole, al lui Icar, Osiris, Oedip, Sisif, Dochiei, al lui Ghilghameș, Faust, al amurgului, al lui Hercule, Păsării Phoenix, codrului, bacantelor, Mioriței, florii albastre etc.)

1Întimpănărit, -ă adj. Care s-a întipărit în timpan de-a lungul timpului ca și cum ar fi fost înscris cu pana (n. tr.)

Noa și după gîndurile astea știți ce-am văzut cînd am ieșit din casă? Lame și dromaderi. (Arătau cam psihopomp, drept e…)

Această prezentare necesită JavaScript.


Signs

By Pantry Foi

  1. Cioară croncănind insistent în dreptul ferestrei (între 06:23 și 07:13 a.m.) – bifat.

  2. Întors din drum – bifat.

  3. Mîță neagră trecut prin față – bifat.

Azi joc la LOTO.


Operaţia „Clătita”

by Anku

Aţi făcut vreodată operaţii pe creier? Nici eu. Eu fac în schimb clătite ceea ce mi se pare la fel de greu precum operaţia cu pricina.

Neputinţa mea „clătitească” durează de mai bine de 10 ani când după vreo 2 experienţe culinare în care am obţinut nişte franjuri cărora cu toată imaginaţia mea debordantă nu le-am putut spune „clătite” am decretat că nu le ştiu eu chiar pe toate şi am purces la tăierea clătitelor de pe lista mea de „must do”. Dar odată cu furtunoasa mea înaintare în vârstă, m-am înţelepţit şi am hotărât că în viaţă trebuie să ne înfruntăm eşecurile. Dar, Doamne, greu mai e…

Totul începe cu vreo săptămână înainte când încep să-mi repet subliminal „săptămâna asta fac clătite, săptămâna asta fac clătite, săptămâna asta fac clătite” După vreo 6239 de repetări încep să şi cred. Ocazie cu care încep să şi tremur. De emoţie. În ziua cu pricina de pe la 8 dimineaţa (duminică, de preferinţă) încep să sun nişte oameni (nu mulţi, vreo 5 la număr) cărora le cer Reţeta de clătite (da, în inocenţa mea mă aştept să-mi dea toţi aceeaşi reţetă de clătite). Ce îmi urează ei înainte de declamarea reţetei nu are rost să menţionez, relevant pentru acest blog e doar procesul culinar. După ce mă dumiresc cum e cu reţeta şi îi conving pe toţi să adopte o reţetă unică din cele 6-7 enumerate decid eu că ceva îmi scapă. Deschid nişte bloguri culinare (nu multe, vreo 37 la număr) să mai verific nişte reţete. N-ar semăna una cu alta nici să le pici cu ceară! Transmit în gând toate cele bune bloggerilor culinari care au trafic de nu-l pot duce şi mai stau puţin. Pe la 8 seara decid că aşa nu se poate şi mă dezinfectez să intru în operaţie.

Stăpână pe mine, bat ouăle când privirea îmi fuge către făină şi lapte şi iar mă apucă tremuratul. Într-un dans psihedelic în mintea mea încep să se învârtă cantităţi de lapte şi făină care se îmbrăţişează şi se despart halucinant şi ştiu că acolo e problema mea. Încep să mă treacă apele. Şi nici măcar nu am aprins focul! Vreo jumătate de oră mă întreb dacă să încep cu făina sau cu laptele. Mă deturnez puţin de la obsesie când îmi aduc aminte că mi s-a recomandat apă minerală. Oare să beau? Sun oamenii cu recomandarea. Cică tre’ să pun în aluat să iasă mai pufoasă clătita. Pufoasă îmi trebuie mie??!! Mie îmi trebuie să arate a clătită! Dau naibii apa minerală că şi aşa nu am şi cu mâna tremurândă pun puţină făină. Încep să mă rog asiduu la orice forţă superioară e dispusă să mă ajute. Pun şi lapte. Bag schema lapte, făină, rugăciune, lapte, făină, rugăciune. Şi tot aşa timp de vreo 2 ore. Din care o oră şi 45 de minute o dedic stopării tremuratului. Când e gata maglavaisu’ mă mai opresc puţin să inventez o rugăciune finală.

Prima clătită e singura pe care o mănânc. Din 2 motive: să nu am pe nimeni pe conştiinţă şi să şterg posibilele urme de dezastru în cazul (cum spuneam, des) în care nu iese operaţia. Înfulec clătita şi dau fuga pe balcon să aprind o lumânare de mulţumire zeilor. AM REUŞIT! Cineva acolo sus mă iubeşte (nu ca pe Paul Newman, da’ mă iubeşte)! De aici încolo dau drumul la muzică şi încep să dansez în timp ce coc clătitele. I am sooooo good!!! Când toate cele 5 clătite sunt gata îmi dau seama că după o zi la sapă aş fi fost mai odihnită şi mă trântesc epuizată în pat. Dorm 3 zile în care am visul ăla recurent cum că aş fi un Jamie Oliver al clătitelor. Timp de o săptămână diverşi oameni (pe unii nici măcar nu aveam habar că îi contactasem) mă sună să mă întrebe cum mi-au ieşit clătitele că au auzit ei nişte maşini de pompieri gonind sonor prin oraş. Le zâmbesc străveziu prin telefon şi mă întorc pe partea cealaltă.


%d blogeri au apreciat asta: