Pe cind mai citeam

by Laura

O carte la care nu ştiu cum sã mã raportez. În mod clar, dincolo de a empatiza, cã n-a fost cazul, m-am chiar inflamat un pic, am citit-o cu dat ochii peste cap – nu chiar ca pe Foamea lui Hamsun, pe care m-am rãzbunat neterminînd-o – şi cu trîntit cartea cu capu-n jos cu un “of” de bãbuţã nervoasã cã nepoţii pur şi simplu trãiesc pe altã planetã. Deşi frazele de recenzie de pe coperta spate o numesc roman-poliţist, curajos, comic şi labirintic, în ochii mei poliţist n-a fost (un domn britanic devenit detectiv cãutîndu-şi pãrinţii timp de 14 de ani cu o fervoare – nu cã n-ar fi îndreptãţitã, doamne fereşte, dar dupã cum e prezentatã e – uşor naivã, necalculatã şi în afara realitãţii respective, mai ales cã oamenii dispãruserã în Shanghai, el fiind trimis de oameni de bine în Aglia post-eveniment), comic nicidecum, sã fiu omletã dacã am scos mãcar o grimasã (şi ştiţi cã am ceva simţ al umorului!), curajos – o fi, doar cã necunoscînd contextul politic (relaţiile anglo-shanghaiene de început de secol XX), subtextul respectiv mi-a alunecat (bine, m-am prins cã nu e de bun simţ sã faci trafic cu opiu sub masca unor societãţi comerciale), iar de labirintic – da, este! E aşa de labirintic cã pînã la urmã n-am mai priceput ce vrea sã transmitã autorul. Nişte planuri temporale care gliseazã pînã simţi nevoia sã iei în mînã creionul şi sã treci pe hîrtie ca sa pricepi succesiunea întîmplãrilor, fiindcã din capitol în capitol personajul (romanul e scris la persoana I) are nişte amintiri din care el abia acum (momentul t+1, cã romanul scris ca amintire) pricepe cã atunci trebuia sã priceapã o chestiune anume (deşi tu nu prea înţelegi, nici dupã lectura completã, cam ce ar fi trebuit el sã priceapã în momentul t-1, cã e fix egal, în desfãşurarea acţiunii, dacã pricepea atunci sau cã a priceput în momentul t), doar cã exprimarea faptului de înţeles este întreruptã de o întîmplare curentã (a momentului t+1), pe care ne-o povesteşte. Evident, şi întîmplarea curentã are de a face cu subiectul – “cazul”, sã-i spunem. Omul e detectiv şi are de rezolvat un “caz” (o chestiune nedezvãluitã ţinînd de politica internaţionalã), de aia se întoarce, matur şi realizat în societate fiind, la Shanghai. Acolo se întîlneşte cu iubirea lui neîmplinitã (cãsãtoritã cu un domn în vîrstã, dar cu renume) şi cu prietenul din copilãrie (asta mai încolo, cînd lasã la o parte posibila împlinire a iubirii pentru o pistã care poate duce la gãsirea pãrinţilor – o pistã care mie, imagistic, mi-a amintit de The Texas Chainsaw Massacre – dar asta ţine de mine, nu e musai cã-i aşa). Nu am priceput dacã a soluţionat “Cazul” de politicã internaţionalã, care pare strîns legat de gãsirea pãrinţilor (deşi finalul dovedeşte cã nu prea e). De fapt dacã mã gîndesc bine, n-am priceput mai nimic. Personaje lãsate în suspensie, o fîlfîire de gesturi care îţi dau senzaţia, ca cititor, cã poartã o încãrcãturã, dar pînã la final sînt complet uitate, o sensibilitate a personajelor care pare nenaturalã, calchiatã şi cabotinã, şi o soluţie a nabii de cotidianã a jumãtate din mister.

Citesc alte recenzii. Poate cã pe mine personal m-a enervat nesiguranţa personajului. Nu ştiu, vedeţi şi voi şi povestim dup-aia.

Anunțuri

4 responses to “Pe cind mai citeam

  • LP

    Eu m-am gandit ca poate era un retardat inofensiv care se credea mare detectiv si oamenii din jurul lui erau draguti si-i cantau in struna. Da’ nu mai stiu daca am crezut asta pana am terminat de citit cartea sau mi-am schimbat parerea. Si, de vreme ce nu mai tin minte, probabil era irelevant.

  • 3fmi

    Bine ai venit, LP! Incep sa ma intreb ce-ar iesi daca am rescrie romanul, cu un alt personaj principal.

  • LP

    Multumesc.

    Da, poate-ar rezulta ca era un super detectiv care a innebunit la un moment dat. 🙂 Dupa cum se vede, raman la concluzille mele pesimiste. Cred ca-i din cauza ca nu prea pricep literatura moderna.

    • 3fmi

      Crej mare!
      Apai din punctul meu de vedere pesimismul+literatura moderna egal love, unde pesimismul se exprima sub mai pluriforme forme decit in romantism, de ex.
      Un super detectiv care a innebunit si s-a apucat de scris… povestiri politiste, mmm?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: