Monthly Archives: Decembrie 2011

Crăciunul copilăriei mele

by Anku

Înainte de Crăciunul copilăriei mele vedeta nu era nici Moșul, nici bradul sau cadourile, ci zăpada. Pândeam zăpada de prin 1 decembrie (și știam sigur că e 1 decembrie pentru că la TV se dădea același film propagandistic cu Silviu Stănculescu orb pe care îl văzusem și în 1 decembrie din anii trecuți) când ocroteam cu nespusă grijă fiecare petec de gheață pe care îl poleiam obsedant cu cizmele aproape rupte de atâta derdeluș. Iubeam zăpada pentru că era sursă inepuizabilă de inventat jocuri: dat cu sania, bulgărit, construit oameni de zăpada sau cazemate din spatele cărora ne bulgăream în echipe cu gâlceavă formate. Intram în casă doar să ne uscăm mănușile (de șosete nu îndrăzneam să zicem de frică să nu fim arestați în casă) și părinții își făceau cruce de fericire că au reușit să ne prindă câteva minute ca să ne poate îndesa variceva mâncare pe gât. Uneori aveam țurțuri în păr și nu ne mai simtem nici mâinile, nici picioarele, dar nu aveam muci și ne întâlneam cu o răceală o dată la câțiva ani.

Abia rezolvată operațiunea zăpada puteam să așteptăm Crăcinul. Iar nu pentru Moș, ci pentru mersul la colindat. Prin toamnă organizam găștile intitulate pompos “de mers la colindat”. Eu făcem echipă cu vecina mea, Simina, după ce grupul de fete de pe stradă se destrămase datorită unor ireconciliabile opinii legate de traseu și repertoriu în care se strecuraseră niște acuzații rușioase de falsat. Luam casele de pe stradă la rând și abia așteptam să ajungem la ultima unde tanti Măriuța ne trata cu prăjituri și suc (prăjituri ca prăjituri că eram sătule de lins cratițele, da sucul era ceva ce prindeam rar). Peste toate astea tanti Măriuța ne dădea câte o monedă de 5 lei când tariful tacit aprobat era de 1 leu de la vecinii fără copii și 3 lei de la cei cu. Era un fel de întrajutorare de genul „eu îi dau copilului tău, tu îi dai copilului meu” care, nu știu cum, vecinilor de lângă gardul nostru deținători de 11 bucăți copii (don’t ask!) le era ceva mai rentabilă.  Abia după ce rezolvam toată strada intram în casă unde sigur venise Moș Crăciun, dar parcă nu mai conta. Obrajii ne ardeau de frig și de emoția colindatului. Toată noaptea se auzeau colinde la fiecare casă. Seara târziu începeau să vină grupuri, grupuri de rude și prieteni de-ai părinților și, deja dormind, îi auzeam în vis și zâmbeam știind că mai urmează zile în care ne vom colinda alți prieteni și rude, că vom merge în vizită să vedem alți brăduți și să schimbăm pentru câteva ore jucăriile cu cele ale prietenilor. Într-un singur an colindele se auziseră ceva mai slab vreo oră cât la televizor se dădea Dallas-ul doar pentru a le auzi și mai puternic parcă pentru a-i aminti lui JR că o fi având el petrol, piscină și mașini, da nu mergea la colindat.

Erau anii 80, zăpada nu reușea să se murdărească de la cele 5 mașini care treceau pe strada micului oraș și rămânea așa imaculată, parcă așteptându-ne pe noi copiii până în primăvară când deja ne cam săturasem de ea. Lumea nici nu concepea să nu meargă la colindat și corurile pe care le auzeam erau chiar dumnezeiești, dar nu mai știu dacă pe atunci oamenii mergeau la colindat pentru că așa simțeau sau pentru că nu era nimic la televizor.

 

Anunțuri

A Wish


Băiețelul cu cei mai frumoși ochi din lume

E frumos, așa-i? Și are niște ochi superbi!! Îl cheamă Bibi, zâmbește molipsitor și încă nu a împlinit 2 ani.

Dar e bolnav. Și are nevoie de-un transplant. Pentru transplant are nevoie de bani. Pentru bani are nevoie de noi. Ba cu-un SMS, ba cu-un telefon, ba cu o cumpărătură, ba cu spunerea mai departe. Și un gând bun merge dacă nu avem bani de donat și nici timp de povestit la alții. Dar telefonul și SMS-ul funcționează doar de azi până în 16 decembrie la ora 24. Ce ziceti, ne mobilizăm?

SMS 2 euro/sms – 848

Prin Romtelecom:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel

*Nu se percepe TVA.

 


Some like Newsome… sau Do (not) Ban Jazz

Îi o mare chestie! Lucian Ban & Sam Newsome și Romanian-American Jazz Orchestra. Detalii ulterior că acuma sîntem pe grabe.

Gata, deja îi ulterior, ne-am dat jos de pe grabe, începem povestea. Coproducţie TVR2 şi Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Cicã este odatã ca niciodatã domnucu ãsta nãscut la Teaca şi mutat la 7 ani în Cluj, iar la 30 mai încolo, la New York. Zice cã îi, printre altele, şi nominalizat drept ãl mai bun muzician european de jazz. De 2 ori. În 2010 o lansat un proiect unic ce remodeleazã muzica lui Enescu prin prisma jazzului modern: Enescu Re-Imagined îl cheamã pe proiect şi acuma e în turneu internaţional . Pe domnuc îl cheamã Lucian Ban. Şi împreunã cu bunul lui prieten Sam Newsome – unul dintre ãi mai cei saxofonişti – o fãcut ei o treabã foarte mişto care treabã se cheamã Orchestra de Jazz Româno- Americanã. Ce credea lumea din domeniu (în 2008) despre asta, aici.

Ce credem noi în 2011, dupã ce îi vedem a doua oarã, e cã o sã-i vedem şi a treia şi a patra şi a en-a oarã. Cã ne-o plãcut şi suita compusã de domnul Newsome (Sam Someone, cum o citit Luţu privind invers prin foaier în pliantul unei doamne melomane) şi prelucrarea lui Lucian Ban dupã un cîntec maghiar de dragoste împletit cu o colindã şi finalul apoteotic cu jazzuirea Fecioreştii de pe Mureş a lui Dumitru Fãrcaş – mai cunoscutã sub emblema de “genericu’ de la Tezaur Folcloric”. O fost şi din alea cã îţi venea sã ţopãi şi se mişcau picioarele singure pe sub scaune şi de-alea cã “oare n-o greşit Joe Bowie suflatu în trombon, da cum naiba sã-ţi şi dai seama??” şi uimire “pfoai ce tare îi ui’ ce relaxeu îi deşi îi în costum” şi zîmbet cald şi emoţie şi imagini fulgurante de bar cu penumbrã şi fum şi alte vremuri şi cadenţã militarã (aici Luţu o fost ultra-în-cîntat) per total eu una m-am simţit tare ocoşã (mîndrã, dacã nu cunoaşteţi termenul regional anterior) cã îs româncã şi cã mi-am scuturat lenea de smoalã de duminica seara, na, sîc!

PS: Cred cã nu era musai voie de pozat, dar dacã mi se cere, predau pozele Teatrului Maghiar şi orchestrei de jazz româno-americane, sau îi tãguiesc pe toţi pe ce site de socializare vor ei.

Această prezentare necesită JavaScript.


Ce-ti doresc eu tie, romanule

You must be the change you wish to see in the world (Mahatma Gandhi)

Sa nu facem totusi urari alor nostri in alte limbi: fii tu insuti/ insati schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.

La multe schimbari, Romanie!


%d blogeri au apreciat asta: