Crăciunul copilăriei mele

by Anku

Înainte de Crăciunul copilăriei mele vedeta nu era nici Moșul, nici bradul sau cadourile, ci zăpada. Pândeam zăpada de prin 1 decembrie (și știam sigur că e 1 decembrie pentru că la TV se dădea același film propagandistic cu Silviu Stănculescu orb pe care îl văzusem și în 1 decembrie din anii trecuți) când ocroteam cu nespusă grijă fiecare petec de gheață pe care îl poleiam obsedant cu cizmele aproape rupte de atâta derdeluș. Iubeam zăpada pentru că era sursă inepuizabilă de inventat jocuri: dat cu sania, bulgărit, construit oameni de zăpada sau cazemate din spatele cărora ne bulgăream în echipe cu gâlceavă formate. Intram în casă doar să ne uscăm mănușile (de șosete nu îndrăzneam să zicem de frică să nu fim arestați în casă) și părinții își făceau cruce de fericire că au reușit să ne prindă câteva minute ca să ne poate îndesa variceva mâncare pe gât. Uneori aveam țurțuri în păr și nu ne mai simtem nici mâinile, nici picioarele, dar nu aveam muci și ne întâlneam cu o răceală o dată la câțiva ani.

Abia rezolvată operațiunea zăpada puteam să așteptăm Crăcinul. Iar nu pentru Moș, ci pentru mersul la colindat. Prin toamnă organizam găștile intitulate pompos “de mers la colindat”. Eu făcem echipă cu vecina mea, Simina, după ce grupul de fete de pe stradă se destrămase datorită unor ireconciliabile opinii legate de traseu și repertoriu în care se strecuraseră niște acuzații rușioase de falsat. Luam casele de pe stradă la rând și abia așteptam să ajungem la ultima unde tanti Măriuța ne trata cu prăjituri și suc (prăjituri ca prăjituri că eram sătule de lins cratițele, da sucul era ceva ce prindeam rar). Peste toate astea tanti Măriuța ne dădea câte o monedă de 5 lei când tariful tacit aprobat era de 1 leu de la vecinii fără copii și 3 lei de la cei cu. Era un fel de întrajutorare de genul „eu îi dau copilului tău, tu îi dai copilului meu” care, nu știu cum, vecinilor de lângă gardul nostru deținători de 11 bucăți copii (don’t ask!) le era ceva mai rentabilă.  Abia după ce rezolvam toată strada intram în casă unde sigur venise Moș Crăciun, dar parcă nu mai conta. Obrajii ne ardeau de frig și de emoția colindatului. Toată noaptea se auzeau colinde la fiecare casă. Seara târziu începeau să vină grupuri, grupuri de rude și prieteni de-ai părinților și, deja dormind, îi auzeam în vis și zâmbeam știind că mai urmează zile în care ne vom colinda alți prieteni și rude, că vom merge în vizită să vedem alți brăduți și să schimbăm pentru câteva ore jucăriile cu cele ale prietenilor. Într-un singur an colindele se auziseră ceva mai slab vreo oră cât la televizor se dădea Dallas-ul doar pentru a le auzi și mai puternic parcă pentru a-i aminti lui JR că o fi având el petrol, piscină și mașini, da nu mergea la colindat.

Erau anii 80, zăpada nu reușea să se murdărească de la cele 5 mașini care treceau pe strada micului oraș și rămânea așa imaculată, parcă așteptându-ne pe noi copiii până în primăvară când deja ne cam săturasem de ea. Lumea nici nu concepea să nu meargă la colindat și corurile pe care le auzeam erau chiar dumnezeiești, dar nu mai știu dacă pe atunci oamenii mergeau la colindat pentru că așa simțeau sau pentru că nu era nimic la televizor.

 

Anunțuri

10 responses to “Crăciunul copilăriei mele

  • arcadia

    Dragele mele femei dragi, să aveți un Crăciun minunat precum sunteți voi! De 3 x Muah! 😀

  • T.

    Chiar mă uitam cu jind la fotografiile din iarna trecută.
    Dar vai, pe-atunci mă văicăream că m-am săturat de zăpadă şi că vreau să vină primăvara. Cine să ne mai mulumească şi pe noi, nu?
    Oricum ar sta lucrurile, într-adevăr, ar trebui să se dea o lege ca măcar de Crăciun să ningă abundent. 🙂

    Numai bine în 2012!
    La mulţi ani!

    • Anca

      Eu am zis că ar trebui mutat Crăciunul pe 25 ianuarie sau februarie sau martie că sunt mai mari șanse să prindem zăpadă.
      La mulți ani și ție, mulțumim că ne-ai citit în 2011!

  • Rodica

    La mulţi ani! De 3 ori câte 3, ca să ajungă! bucurii multe!

  • ch3815h

    a nins aici! dar nu ffff ca in alti ani! oricum, la cat de pregatiti sunt drumarii ce iau toti banii la licitatii fake-uri, mai bine poate ca nu a nins, rutier vorbind, cu tot afluxul de turisti!
    rasplata straduintelor mainilor voastre! asta bineinteles dupa ce, mintea analizeaza si comanda mainii actiunea! succes!

  • 3fmi

    Rasplata ne sunt cititorii :), carora le dorim un an deconectat si calm si sclipicios si sa aiba coplesiri cite masini de deszapezire si pluguri de zapada apar pe soselele patriei la ceas de nin-seara! (Adica maxim doua!)

  • Xelomon

    Ah, ce frumos ai descris tu copilaria… Uite, acum e zapada afara, dar putini copii, si zapada e murdara si ti-e frica de gheata, de boli, de masini; oricum parintii nu-si mai lasa copii la jucat fara supraveghere (10-15 min si hai in casa!).

    • Anca

      Într-un fel așa și a fost copilăria mea: frumoasă. În afară de zăpadă parcă nimic nu mai e ca atunci pentru copiii de azi 😦
      Bine ai venit și pe aici! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: