Daily Archives: iunie 18, 2012

O întîmplare ciudată cu un cîine. La miezul nopții

După o seară cu o bună și veche prietenă – o întîlnire din aia în care, deși nu te-ai văzut de 3 ani, reiei rîsetele și  curge discuția ca și cum te-ai văzut ultima dată acum 3 ore – ajung în fața scării, în jur de ora 12 post-meridian. Cald, liniște, privighetori (cred. Dacă nu ele sigur niște guguștiuci turmentați. Oricum uguituri și stele). Din direcția opusă răsar în pas (cam prea) vioi un el ș-o ea c-un cîine gri crețuliu, din ăla de nu i se văd ochii și are coada ciot și se agită mult și degeaba. Genul de cîine care dacă ar avea coada mai lungă s-ar învîrti după ea. Trage fornăind spre scară. Tipu ține greu lesa. Tipa are niște nelămuriri, intuiesc – de înțeles nu înțeleg ce îi spune, căci ungureasca mea se limitează la cîteva expresii culinare care n-au apărut în decursul conversației lor. Ajung la scară chiar în fața mea și-i las. Pare o dispută legată de alte persoane de sex feminin care oareșcum i-au sărit tînărului în brațe, după cum ironic mimează prietena lui. Tipul intră sastisit în casa scării cu tot cu cățel gri și niciunul nu par să considere că domnișoara are nevoie de reparație, o lămurire, un cuvînt acolo. Ea se înfurie brusc și țișnește pe lîngă mine părăsind scara blocului dînd din mîini dezlănțuită ca o walkirie. Eu  apuc să intru pe coridorul dinspre lift, întrucîtva ușurată că voi călători fără scîntei, cum naiba să te cerți pe vremea asta cînd orașul e plin de parfum de tei?  El, cu un dublu tulup șlăpuiește pe lîngă mine spre ieșire. Mnah. E liniște în casa scării. Liftul vine schiorțăind din încheieturile lui de lift, și cînd dau să deschid ușa să urc zzum! Cîrlioțatul gri lipăie și alunecă în viteză de după colț, mai să dea cu botul de perete, și se instalează agitat în lift. Mi se face milă de el, lesa îi atîrnă jalnic, caută, e clar că nu pricepe ce se petrece, nu e sigur pe nimic, nu știe dacă să stea în lift, să iasă, afară nu sînt decît eu și eu nu-s ce trebuie. Scheaună un pic, dar mă ascultă cînd îl poftesc afară, că ce sa fac cu el, nici nu știu cine-s stăpînii ăia ai lui. Și îl aud cînd ajung la etaj cum amușină și lipăie de nebun prin scară, după miezul nopții, singur.

Reclame

%d blogeri au apreciat asta: