Monthly Archives: Septembrie 2012

Daca ne nimerim in concediu impreuna, sa stiti despre mine ca:

(presupunind ca suntem intr-o tara straina, la meniu demipensiune sau toate incluse)

  • faptul ca avem aceeasi nationalitate si stam la acelasi hotel nu inseamna ca o sa ne facem zilnic program comun si o sa asteptam unii dupa altii la masa/ plaja/ buda
  • bagajul meu nu contine papuci cu toace, farduri, bijuterii si rochii de seara de etalat la marele moment al Cinei
  • faptul ca femeile de orice nationalitate beau/ se ametesc nu mi se pare dizgratios/ reprobabil/ infiorator. Da, imi place berea si pot sa consum 3 pahare fara sa chicotesc/ chirai/ ma impleticesc
  • nu doresc sa cunosc povestea vietii voastre din frageda pruncie incepind, ca raspuns la intrebarea mea „Ati luat deja cina?”
  • faptul ca „nu suporti laptele cald si avai, nu, nu consumi niciodata” nu imi spune ca ai principii de viata si chiar nu ma intereseaza. Si nu, nu este o baza pe care sa putem construi un dialog
  • nu ma intereseaza datul de porecle tuturor celorlalti turisti din hotel
  • nu doresc sa stiu la ce pret ati achizitionat sejurul, ce salariu aveti si ce facilitati la plata impozitelor
  • cautatul celui mai mic pret la nougat in 5 magazine nu ma atrage, deci nu voi participa
  • e posibil sa nu impartasesc dorinta de a va plinge de serviciile „mai proaste ca la noi la Mamaia” la orice ocazie in care chelnerul a golit scrumiera la (Dumnezeule!) 4 minute dupa (incredibil) umplerea ei cu doua chistoace
  • nu ma raliez la ideea de a lua in servetel felii de la dejunul dinaintea plecarii pentru a face in camera „sandwichuri de drum”
  • comparatia de pret intre Duty Free si mall-urile nationale nu constituie un subiect interesant

You have been warned.


Cum reacționăm în situații critice: definirea prezentului

Dileme de cuplu


Particula nespusă

În fiecare toamnă se așează în straturi poveștile nespuse, cuvinte n-am să le înviu pe toate, fiecare an trecut năvale și mai multe fragmente, vezi întîmplările ca pe particulele de praf în soarele care-ți intră-n cameră prin jaluzele în  dup-amiezele de duminică, ca și cum lumea devine în jurul meu un puzzle și bucățile sunt din ce în ce mai mici cu fiecare toamnă, nu e un cerc, dar e de-a dura, durează mai puțin, aproape doare. Toamna își întărește culorile cînd îți aduni în jur prietenii vechi, atît de vechi că deja se știu între ei fără Facebook, cînd știi că atunci cînd cineva zice de vin vechi în oale nouă știți cu toții despre ce e vorba, cînd faceți planuri adaptate vremurilor tocmai fiindcă, subteran, știți că sunteți cu toții din alte vremi, cînd vă unește cunoștința punerii murăturilor fără a citi procedura de pe bloguri și cînd, cu ochii deschiși larg unul spre celălalt, știți cum arătați cu ani înainte. E un soi de bucurie molcomă, amuzată, melancolică și călătorind.

Această prezentare necesită JavaScript.


Ziua în care realizezi cu nostalgie că, oricât de cald și soare poate fi, vara adevărată e doar o amintire

E azi.


%d blogeri au apreciat asta: