Una scurtă…de memorie

Într-o minunată dup-amiază, când soarele arămeşte blînd vîrfurile încă înfrunzite ale copacilor unde încă mai triluie vrăbii vioaie, iar străduţa îngustă de cartier e înviorată de vestele verde-fosforescent ale muncitorilor care învîrt lopeţi, discuri de tăiat asfaltul şi alte vrednice unelte aducătoare de zglobiciune şi veselie şoferilor care pot circula doar pe un sens, zigzagînd veseli printre deluşoarele formate de pămîntul extras de deasupra conductelor ce trebuie schimbate şi pietoni, minunăţia de mine, după o zi serenă de comunicare plenară, fără iritări şi mai ales fructuoasă în frumosul şi liniştitul decor al locului de muncă, decide să îşi potenţeze zenul zilei prin inserarea minunatului fizic din dotare într-o curte mică, liniştită, în care o familie, alcătuită dintr-o doamnă simpatică (cu păr negru, lung aproape ca-n poveşti, pînă-n pămînt, norocoasă căci pămîntul este relativ aproape de vîrful creştetului ei, conform fermecătoarei vorbe „mai repede o sari decît o înconjori”)  şi un domn vioi cu un polar pătat cu ceva semuind a bomboane topite, expun spre vînzare genţi, geci, fulare, jucării şi alte ţesături indispensabile omului ferit de efortul de a-şi întoarce finanţele cu lopata. Încăperea aferentă curţii nu e mare, dar e un spaţiu de vis, unde spiritul ţi se delectează cocomitent cu culori şi mirosuri variate, cu texturi de o diversitate ameţitoare şi cu o utilizare pragmatică şi maximală a oricărui colţişor care poate depozita ceva. Un loc plin de inspiraţie de unde experienţa şi gustul deosebitei făpturi care sunt extrage două genţi absolut delicioase.

Cînd să plătesc zice doamna cea simpatică „Noa aşa o făcut şi ăsta (n.r ăsta fiind un gentleman de la vulcanizare care îşi căuta o bluză de training cu fermoar, pentru lucru) ca o doamnă – io am mai văzut-o aşa, săptămînal, mai trecea prin faţă, bună ziua – bună ziua, şi vine o dată că n-am ceva geacă pentru bărbatu-său? Şi eu întreb că noa da cam ce număr şi ea „Da NU-L cunoaşteţi pe bărbatu-meu??”… noa, vă daţi seama că m-o pufnit rîsu, apăi ce să-i zic, că io de unde doamne iartă-mă să ştiu cine-i bărba-su? „Doamnă, matale cum ai prefera, să-l cunosc sau să nu-l cunosc? ”

 

Anunțuri

2 responses to “Una scurtă…de memorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: