Finalmente

… apăru și ceva soi de primăvară.

Joia a fost alimentată energetic de faptul că m-am apucat să recitesc Gargantua – un deliciu lingvistic și de un umor absolut demențial! Aveam în copilărie o ediție voalată la chestiile licențioase pe care o citeam cu mare drag, deși pricepeam destul de puțin – realizez acum. Bonus, în prefață am dat peste un termen mi-nu-nat: Opus Maccaronicum. Tre să îl încetățenesc cît de curînd, că merită realimentat cu vînă. Fantastic cît de actuale pot fi lucrurile astea de acum 600 de ani!

Vineri a fost foarte tare vremea și mersul cu autocarul pe vremea aia și moțăiala în autocar sub nori plumburii, dar cu mult verde în jur.

Azi am tras prima poză cu un copac înflorit, spre pseudo-consternarea unui paznic ezitant între a mă lua la rost și  a se retrage pîș-pîș.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: