Monthly Archives: Mai 2013

Muie…

… rești chestii am mai performat în cele 5 zile trecute de la ultima scriere: văcsitul podoabei capilare, căutat cadouri, planificat trasee, visat cu ochii deschiși, făcut blog de, pentru și despre firmă (eh, asta nu e chiar muierească, dar la cum știu eu să scriu – despre policarbonat, în speță, poate deveni).

Energii pozitive le-am cules din frînturi în perioada asta, toate legate de ochi – deși în mod straniu am auzit discursuri (pe la știri, bucăți din filme străvăzute străveziu, documentare, carte citită) legate de exact lipsa acestui simț – după cum urmează: trei boboci de trandafiri rupți cu 1 cm de tijă, unul galben, unul roșu și unul rozaliu – așezați pe pervazul unui geam de parter, al grădiniței, după gratiile care probabil protejează copiii de la săritul pe geam. Frumos.

Apoi, tot vizual, drumul Cluj – Oradea și retur, în tren. Momente cînd te gîndești că totul e simplu, că sunt așa de multe frumuseți pe care nu că nu le-ai vedea, dar nu-ți/ sau nu-mi acorzi/ acord timpul de respiro în cap să le vezi/ văd realmente, în efemeritatea lor, ca fiind efemere fără alte încărcături. Mostră:

IMG_5590

Apoi faptul că am mîncat ceva ce am prins cu mîna noastră (mă rog, ale Luțului) prima noastră cină prinsă manual: fish & chips. (Minus chipșii, fișul a fost pescuit de mîinile mai sus menționate). Un sentiment excelent după ce ai prăjit toată grămada, deși e al dracului de tîrziu, dar mănînci din ce ai prins.

Apoi faptul că există un adevăr în ideea că, dacă vrei să crești însuți, nu trebuie să adaugi, ci să scazi, trebuie să dai jos balastul care te blochează, să te eliberezi de un bagaj auto-impus ca să fii Adevărat.

Apoi am văzut (azi) o joacă de copii. În primă fază am rîs și cu dorsalul. În a doua m-am cam speriat, deși aluzia la formația Kiss m-a înveselit din nou.

IMG_5592

Apoi să ridice mîna sus cine a citit articolul din cauza titlului.


Mainstream

…-ul desigur că e teribil de încîntat și pe alocuri pompos în legătură cu vizita lui Vargas Llosa la Cluj. Cum am văzut eu lucrurile le-am scris pe Hyperliteratură.  Dacă aveți chef, citiți.

În rest pe ziua de azi a fost energetic faptul că am cumpărat ultimele două buchete pe care le mai avea o bătrînică, unul de trandafiri și unul de garofițe, le ținea într-un coș împltit în care pusese o pungă mustindă de apă.

 


În definitiv

… un loc de muncă e un loc de muncă, nu trebuie să fie un loc de suferință/ omorît neuroni/ acceptat orice ”că e criză”/ dat cu paru-n alții ”că dă bine, par fidel, par biznis”/ asumat orice (pe criteriile mai-nainte menționate)/ uitat ce e important/ pierdut propria persoană, declar nulă, așa că plusul pe azi a fost că m-am dus de m-am cerut frumos că io musai vreau să-l văd pe Llosa și, avînd un GM, m-am dus.  În mijlocul zilei de muncă. Cine face office job o să înțeleagă.

Pe ieri plus a fost că a fost o vreme înfiorătoare, cu grindină și eu șezînd pe rampă la fumat, cu idei de romatinsm german și alte înălțări în cap.


Așa cum trebuie să fie un final…

… de săptămână, cu un pic de muncă de redactare (soldată cu concluzia ”Ăsă-mi bag! CHIAR ȘTIU limba română”), cu abolirea absolută a suveranității conceptelor  ”curățenie și gătit, că e weekend” și cu includerea unei mari obsesii de-ale mele privind finalurile de săptămînă: nestatul în casă!

Așa că nestatul în casă a cuprins în brațele sale vînoase:

– una bucată miting aviatic, demonstrații aeronautice și parașutologice – m-am simțit mîndră că oamenii ăia îs români (bine, recunosc, pe alocuri m-am și emoționat)

IMG_5531 IMG_5572

– masa extrem de plăcută în oraș în sînul colectivului colegial după vreo două vizite ad-hoc, fără nici o planificare de oameni maturi cu program, așa, haidem!

– întîlnire extrem de plăcută cu prieteni de la Sibiu – scurtă, dar plină de miez

– stat pe lac – Luțu cu undița, subsemnata cu Un chinez pe bicicletă (proaspătă achiziție de la Bookstory, care mi-au mai furnizat un plus, pe ziua de joi: un animal din ăla pe baterie care repetă toate sunetele din jur. Ma-xim!!! Și un pic psycho, dar oricum ma-xim!)

În plus îmi cresc plantele precum vrejul lui Jack (avocado ăla nu-i normal la cap, serios, cum uit să-i pun apă, cum se foiește și mai izbucnesc niște frunze. tre să caut detalii despre îngrijeala dînsului, că am procedat la sentiment pînă acum).


Propulsia…

…pe zilele din urmă constă în cuvinte care mi-au dat de gîndit.

”(…) o reprezentație de balet zilnic, pe bani mulți: Într-o firmă de renume, oamenii de la centrală au mai multe call-uri cu cei din teren, în fiecare zi: dimineața – “Ce veți face azi, cui vindeți, unde mergeți?”, la prȃnz – “Cum stați vs. plan, cum merge?”, iar spre seară trebuie să ia cifrele “actuals” şi să tragă concluziile.

Din păcate, schimbarea voluntară este greu de făcut. Cum să accepte directorii din top management că ei sunt parte din problemă, şi că trebuie să schimbe ceva, urgent, înainte de a trece camionul peste şanțul în care se afundă tot mai adȃnc?  E vorba de prestigiu personal, de schimbarea unor obiceiuri şi de pierderea unor beneficii, poate chiar de desființarea pozițiilor fără impact real. Din fericire, tot ei sunt şi parte din soluție. Este nevoie de un director curajos, cinstit şi realist, care să se apuce de reconstruit pȃnă nu e prea tȃrziu, cu resursele pe care încă le mai are la dispoziție.” (sursa: Viorel Apetrei)

Poti fi cu adevarat fericit intr-o relatie de dragoste? Da, dar dragostea nu este responsabila pentru intreaga ta fericire. Dupa ce intr-un final au gasit dragostea adevarata, multi oameni au un sentiment de vid interior si de panica la perspectiva de a-si petrece restul vietii in acea formula predictibila. Nu pune povara intregii tale impliniri pe relatie: exista o portiune din drum pe care trebuie sa o faci singur pentru a trai un sentiment plenar de fericire.” (sursa: Sofia Dumitriu în Art de Vivre)

”(…)Într-un anumit ceas al vieții trebuie să sari în gol având drept parașută dorinșa de a te înălța. E dificil dar reprezintă singura modalitate de a-ți da seama că poți zbura. Dacă este admis faptul că poți cunoaște pe cineva numai după ce l-ai combătut, e limpede că prima persoană ce trebuie combătută este propria persoană. ” (sursa: Lorette Nobécourt, Viața morților e în noi, roman, copiere de manu propria)

Desigur, au mai fost și alte impulsionări de-a lungul zilelor care-au trecut, un preot destupat la minte (rara avis), un frig de toamnă, cărți ca recompensă de la Hyperliteratura fiindcă mi-ați citit articolele pline de substanță, drumuri medicale bifate, traducere TEI terminată (mă rog, aci nu e hăpt de laudă că am depășit termenul, dar deh, am piscălit mult la formatare), întîlnit cu Fetele în context atît de mișto (botez),în genere o foială interioară care pregătește o lansare țîșnitoare doar în sus!

 

 


Eminescian…

… vorbind, a fost o perioadă în care ”timpul crește-n urma mea”. Doar că nu mă-ntunec.

În cele 8 zile în care n-am enumerat bunăciunile per fiecare zi a fost foarte bunăcios că:

– mi-am luat concediu de la blog. Și din motive tehnice, dar mai ales din motive de distanțare, relecturare, repoziționare. A fost un lucru bun, am mai eliminat din sabia aia a lui Damocles cu ”mvai, dar  datoria de a scrie”. Vax albina cavaler pasta. E ș-un fel de angajament, nu zic, dar eu sunt mai importantă decît el, e autoimpus și nu are voie să mă sîcîie – am zis că sinceritatea trebuie să primeze and so it does.

– am văzut pe RTV sau ceva similar o discuție a unui moderator cu Eugen Cristea și soția lui. La un moment dat doamna spune: ” (…) dar să gătești în și pentru familie e un gest de tandrețe!”. Și am fost de acord cu ea.

– am mai văzut un interviu cu Mădălina Ghenea și am învățat cît de important e să zîmbești des și să îți facă plăcere să faci asta.

– am rîs cu tata și cu Luțu ca nebunii, cu lacrimi și dureri de burtă, de felul pițigăiat și afectat în care vorbea ÎPS Patriarhul Tomisului.

– a început să-mi placă să mănînc miel. N-aș fi crezut.

– am pozat un pui de porumbel (Luțu susține că era turturică) care s-a foit pe pervazul balconului mai mult decît am văzut eu vreo pasăre să stea în același loc.

– am citit Taverna dogelui Loredan. Metascriitură.

– mi-am primit rochița comandată online (servicii foarte faine la Best Fashion, mic și de bun simț) – și e excelentă! Panglica lungă cu bulinuțe a fost nucleul ce a determinat alegerea 🙂

 


%d blogeri au apreciat asta: