În definitiv

… un loc de muncă e un loc de muncă, nu trebuie să fie un loc de suferință/ omorît neuroni/ acceptat orice ”că e criză”/ dat cu paru-n alții ”că dă bine, par fidel, par biznis”/ asumat orice (pe criteriile mai-nainte menționate)/ uitat ce e important/ pierdut propria persoană, declar nulă, așa că plusul pe azi a fost că m-am dus de m-am cerut frumos că io musai vreau să-l văd pe Llosa și, avînd un GM, m-am dus.  În mijlocul zilei de muncă. Cine face office job o să înțeleagă.

Pe ieri plus a fost că a fost o vreme înfiorătoare, cu grindină și eu șezînd pe rampă la fumat, cu idei de romatinsm german și alte înălțări în cap.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: