Monthly Archives: Iunie 2013

(Paranteză:

să-mi explice și mie cineva care știe ce doamne s-o întîmplatără pe Twitter, că ieri am avut 12 (doișpe) accesări de pe el înainte de a posta articolul nou, în condițiile în care eu nu twittirez. Din varii motive. N-am zmartfon, nu checkinez pe 4square, nu pun poze cu shortlink, nu retwittez, nu scriu absolut nimic interesant acolo, nu mai dau falău, folosesc doar publiciazu din WordPress. Deci wow? Why on Earth did they? Caznic update: perna tot neuscată e, mirosul de naftalină persistă. Acuma începe să aducă a miel la naftalină.)

Anunțuri

Ploaia…

… dă o stare anume a orașului.


Perna

… conține un mănunchi de vise, pe care eu sigur nu mi le amintesc întotdeauna, de fapt mi le amintesc foarte rar, îmi place așa, nu mă trezesc copleșită întrebîndu-mă de unde naiba oi fi scos detaliile alea, oamenii ăia pe care nu-i cunosc sau la care nu m-am gîndit veci, dă-i cu subconștientul, dă-i cu auto-analiza de un leu kila, e minunat fără memoria viselor, chestiunea mai percutantă este însă următoarea: cînd vrei s-o speli pe ea, perna cu pene naturale și husă idem, recipientul care dacă ar putea vorbi ar ști mai multe despre visele mele, fără etichete atîrnate pe tema temperaturii, conținutului, metodelor de curățare – cum dracu faci? Aștept opinii, experiențe la limită, destăinuiri.

În altă ordine de idei, e hăpt vară. Fluturii nu stau la poză, macii da, lacurile da, cerul da.

A, uitam să specific: pozitiv e aia că e plin de culori oriunde te uiți și mai e și aia că am decis să spăl pernele.  Și să scriu.


Lungă

fu lipsa, motivată și de lene, recunosc, dar și de evenimente care au cerut deconectarea de la rețea. Unul ar fi concertul Sofa Surfers unde am cîștigatără o invitație onor Blogul TIFF, colegii mei de anul trecut. Nu îmi amintesc de cînd nu m-am mai livrat dansului în halul ăla! Megamișto complex și de-un ritm demențial! NU prea străbate din poze, dar credeți-mi cuvîntul.

Sofa Surfers #TIFF A Good Day to Die by Sofa Surfers Sofa Surfers Hotel Continental #TIFF

Alt eveniment a fost ăla că ne-am apucat să răzuim tavanu-n baie, întreprindere de mult planificată și cauzată de inundații constante ale retarzilor vecinilor de deasupra. Ocazie cu care ne-au picat aprox în cap două bucățoaie de ciment care abia se mai aținea p-acolo, în tavan cum ar veni. Eram noi destul picați în cap și-nainte, acu suntem cu tot cu patalama. Dar a fost bine că am rezolvat-o, temporar, desigur, urmează zidarii.

Cel mai de anvergură eveniment a fost însă deplasarea în Muntenia, la capitală, în scopuri nupțiale. Eh ș-acu începe povestea. Dincolo de amănuntul că drumul de 9 ore a durat 11 și s-a derulat prin 3 autocare, ajungem vineri vag paradiți, servim niște ceva cu grade deh ca tot călătorul ajuns la destinație și țuști la somn că urmează nuntă. Drept, nu avea cum fi o oră rezonabilă aia la care ne-am însomnurat. Sîmbătă băgăm o plimbărică prin aerul parfumat cu tei și alte specii al Bucureștilor, ne hăhăim la metroul din Drumul Taberei care e splendid în afară de faptul că lipsește cu desăvîrșire, cafeluțim și de-astea, după care hai să ne pregătim. Ne pregătim, vine furtuna cu tunete, mergem spre biserică, furtuna cu tunete continuă, se termină slujba, tragem învățămîntul că toate cuplurile care nu merg la biserică divorțează, ieșim și hai cu împărțirea în mașini spre restaurant. Aterizăm în mașina unor rude de-ale miresei. Tată. mamă, fiică 11 ani.

Tatăl călcînd pedalele: Uoaaaaaaiiiii voi sînteți ăia de la Cluj?

Noi: Ăhîmda.

Tatăl călcînd acelerația și vorbind în crescendo: Uuuu păi hai să vă ducem, să v-arătăm, că avem timp hehe!

Mama in sottovoce: Mștii că noi nu voiam să mergem acuma la restaurant, ce faci cu mașina, n-o lași??

Noi timid: Nu vă deranjați, e ok dacă ne lăsați în apropiere…

Mama, mai tare: Lasă dragă, n-auzi că n-au chef de plimbări? Le-a ajuns!

Fiica răcnind entuziasmată: BĂĂĂĂĂĂĂ! CE FACI BĂĂĂĂĂ uite cum ne-a depășit ăla doamneeeeeee ăăhăăăăă!

Tatăl răcnind și mai tare: NU! (către nevastă-sa, fără sottovoce) Lasă dragă, mergem acum, las mașina dup-aia, acu să le arătăm (se întoarce spre noi) Acu o să trecem prin spatele Spitalului Militar ui acolo ăla e gardu! Ehe și peste drum e ăla de Oncologie, de copii …

Luțu: Da… da… cel pe care l-au dotat… (frînă bruscă la semafor)

Tatăl: Ce faaaci băăă uite-o și p-aia ce proastă e, ui cum iese proasta!

Mama (întorcîndu-se în spate): Aaaaaaaa ne întrebam cum vi se pare vouă accentul nsotru? Adică… avem accent? Că al vostru e așaaaa de drăguuuuț iihihihii!

Luțu: La fel ni se pare și nouă.

Eu: Nu hăpt accentul cît viteza.

Urlete generale Aahahahahahaaaaa vitezaaa!

Fiica: AAAAAAAAAA uite încă o mireasăăăă! ACOLO în parc! Dă-te BĂĂĂ pe-acolo s-o vedem!

Mama: Da ce faci dragă??? Cum e posibil să nu fi văzut groapa aia????? CE FACI???

Tatăl: N-o văzusem dragă că mă uita după mireasă ăhăăăăăhăăăăă. Asta e ca bancu ăla cu ăăăăăhăăă pungile. Îl știți? Ăăăăăăhăăă cică merge nevasta acasă și găsește casa goală și bărbatul trîntit lîngă calorifer, mort de beat. Începe aia să urle (îi trage cu ochiul nevestei) unde-i canapeaua? unde-i mobila de la mama?? unde-i..  mai știu eu ce? ăla cică în pungi fa, în pungi, la care aia și unde-s pungile?? și ăla-i arată (se întoarce și indică zona de sub ochi) aaaahahahahaaaahăăăăăă

Fiica: AAAAAAHAHAHA!

Mama: Bancu ăsta se potrivește și la tine.

Noi: …

Tatăl: Am ajuns, da unde parcăm?

Noi: E ok, noi putem coborî…

Tatăl: MAI FACEM O TURĂ, încercăm p-aia perpendiculară!

Fiica: BĂĂĂ! Da nu puteai acolo? Uite acolo!

Tatăl: Nu, nu puteam, crede-mă!

Fiica: Ba puteai, hai, încearcă! Uiteeeeeeeee nu e nașa în taxiul ăla?? OPREȘTE!!

O fost fain la nuntă.


%d blogeri au apreciat asta: