Category Archives: Amu ascultam

De ce nu prea are rost sã fii nefericit

by scriptic eu & ideatic Echipa

(Exact. Efectiv n-are rost)

Se spune (Anku însãşi spune, dar are un pic de lipsã de timp în a o scrie, drept pentru care mã fac eu hronicar) cã Anku merge relativ mult cu mijloace de transport în comun clujene. Şi mergînd ea aşa relativ mult, în momentele alea suspendate în care nu “trebuie” decît sã ajungã dintr-un loc în altul – dacã are noroc stînd pe scaun – se întimplã lucruri. Cãci Anku aude şi vede multe (pentru care îi mulţumesc) şi, mai important, le filtreazã şi le internalizeazã şi le înţelege într-un fel anume (pentru care îi mulţumesc şi mai mult). Şi într-una dintre cãlãtoriile astea mã sunã şi-mi povesteşte cum, într-o altã asemenea cãlãtorie, cabina şoferului fiind de-aia de „troleu nou”, cu deschidere spre publicul cãlãtor, din cabinã de la staţia de emisie-recepţie se aude o voce oficialã, care comunicã sec ordinea de ieşire pe traseu, conform numerelor de troleu: “şapte… nouã… douãzecişitrei… patru… treizecişitrei… opt…” – oameni cu treburi, opaci, lipsiţi de reacţii, litania continuã –  “… şase… treizeci…” – şi Anku aude pe cineva, unul dintre co-troleişti, emiţînd un “Bingo!” atît de neaşteptat şi proaspãt încît a rîs. Aia am fãcut şi eu cînd mi-a povestit, aia a fãcut şi Luţu cînd i-am povestit. Mult, cu poftã, şi repetitiv! (şi acum cînd scriu mã hlizesc).

Luţu mi-a arãtat un alt fel de muzicã. Nici nu mã puteam detaşa de ce ştiam eu, cînd i-am vãzut pe ei:

Revenind: de ce nu are rost sã fii nefericit? Fiindcã sînt aşa de multe feluri de a privi ceva sau de a aborda ceva, încît nefericirea devine… hm… superfluã?!  Vorba lu’ Moniku: It is all about the persective!

Reclame

Con te

Fiindcă e o zi limpede cu dor de ducă!


A Wish


Some like Newsome… sau Do (not) Ban Jazz

Îi o mare chestie! Lucian Ban & Sam Newsome și Romanian-American Jazz Orchestra. Detalii ulterior că acuma sîntem pe grabe.

Gata, deja îi ulterior, ne-am dat jos de pe grabe, începem povestea. Coproducţie TVR2 şi Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Cicã este odatã ca niciodatã domnucu ãsta nãscut la Teaca şi mutat la 7 ani în Cluj, iar la 30 mai încolo, la New York. Zice cã îi, printre altele, şi nominalizat drept ãl mai bun muzician european de jazz. De 2 ori. În 2010 o lansat un proiect unic ce remodeleazã muzica lui Enescu prin prisma jazzului modern: Enescu Re-Imagined îl cheamã pe proiect şi acuma e în turneu internaţional . Pe domnuc îl cheamã Lucian Ban. Şi împreunã cu bunul lui prieten Sam Newsome – unul dintre ãi mai cei saxofonişti – o fãcut ei o treabã foarte mişto care treabã se cheamã Orchestra de Jazz Româno- Americanã. Ce credea lumea din domeniu (în 2008) despre asta, aici.

Ce credem noi în 2011, dupã ce îi vedem a doua oarã, e cã o sã-i vedem şi a treia şi a patra şi a en-a oarã. Cã ne-o plãcut şi suita compusã de domnul Newsome (Sam Someone, cum o citit Luţu privind invers prin foaier în pliantul unei doamne melomane) şi prelucrarea lui Lucian Ban dupã un cîntec maghiar de dragoste împletit cu o colindã şi finalul apoteotic cu jazzuirea Fecioreştii de pe Mureş a lui Dumitru Fãrcaş – mai cunoscutã sub emblema de “genericu’ de la Tezaur Folcloric”. O fost şi din alea cã îţi venea sã ţopãi şi se mişcau picioarele singure pe sub scaune şi de-alea cã “oare n-o greşit Joe Bowie suflatu în trombon, da cum naiba sã-ţi şi dai seama??” şi uimire “pfoai ce tare îi ui’ ce relaxeu îi deşi îi în costum” şi zîmbet cald şi emoţie şi imagini fulgurante de bar cu penumbrã şi fum şi alte vremuri şi cadenţã militarã (aici Luţu o fost ultra-în-cîntat) per total eu una m-am simţit tare ocoşã (mîndrã, dacã nu cunoaşteţi termenul regional anterior) cã îs româncã şi cã mi-am scuturat lenea de smoalã de duminica seara, na, sîc!

PS: Cred cã nu era musai voie de pozat, dar dacã mi se cere, predau pozele Teatrului Maghiar şi orchestrei de jazz româno-americane, sau îi tãguiesc pe toţi pe ce site de socializare vor ei.

Această prezentare necesită JavaScript.


Un soi de leapşã da’ mai biznis

Via Groparu.

 

O revistã-avangardistã

Pe-a afacerilor pistã

Plinã de iniţiative

Cere idei creative.

 

Şi cum clar ni-e mintea creaţã

Sãrim cu texte în faţã.

Ele hãpt acu urmeazã –

Fiţi şi voi treji şi pe fazã:

(Deşi nu-i bizplan cu ştaif

Doar idei la un cataif)

 

“Chuck Norris ne-a propus un articol. L-am refuzat. De atunci existã Marele Canion”

“La Londra ora va suna conform Biz Ben. Din 12 ianuarie 2012”

“They called them Blood Diamonds. Because they had not read Biz”

“Am scris despre social media pe Pentium II”

“Noi am pus BIZ în busy

 

O pozã cu Nostradamus citind Biz (copertã 1, zic)

O caricaturã cu un stup. Albinele au ba ochelari, ba cravatã, ba smartphone. Tone de miere în jurul lor, depozitatã în safe-uri. Sînt calme, nu se agitã deloc. Urşi la coadã cu carduri şi cash în gheare, cam îngrijoraţi. Ele nu mai fac Bîz, fac Biz. (copertã 4, poate).

 

Mai ziceţi şi voi, m-am lipit de cataif.


Ce mai aflãm graţie mass-media

by Para y Pan

  • Adolescenţii români “îşi vor încerca din nou norocul” la a doua sesiune de bacalaureat. Un fel de “Am dat şi bacaloriatul ãsta, cine are noroc, are, cine n-are, n-are”.
  • Din cugetãrile televizate ale tînãrului rãmas corijent fiindcã n-a prea dat pe la şcoalã, ocupat cu sportul de performanţã (“Sticlism hã hã!”): “Decît o viaţã avem! S-o trãim la maxim!” Pardon, n-am scris bine. “Dec-ât o viaţ ave-m so trãim l-a macsim!!” Un fel de “Suferinţele tînãrului Inverter”.
  • O tînãrã a primit o corecţie corporalã din partea iubitului chiar în holul hotelului unde se refugiase. Oamenii de ordine din hotel nu au intervenit, tînãra nu a depus plîngere, iubitul a primit o minusculã amendã pentru tulburarea liniştii. Un fel de “Purtãm cu falã-un nume triumfãtor în lupte (un nume de maidan)“
  • Monica Gabor a pierdut recursul şi nu şi-a putut lua fiica în USA, micuţa rãmînînd cu tatãl sãu, cu observaţia cã “Cu privire la posibilităţile materiale, instanţa remarcă faptul că, deşi ambii părinţi dovedesc mijloace de trai care le primit creşterea unui copil, totuşi condiţiile de care beneficiază pârâtul reclamant sunt superioare şi pot asigura creşterea în continuare a minorei la un nivel cu care a fost obişnuită de la naştere” (sursa, s.n.). Un fel de “La Vulturi mijlocul de trai viu vuia: Monico, fii bãrbatã!”
  • O fetiţã de 13 ani a rãmas însãrcinatã dupã repetate activitãţi ale unui vecin de 63 de ani, care o urmãrea cînd mergea la fîntînã. Domnul susţine cã a fost provocat, dînsul nefiind totuşi de piatrã. Un fel de “La rîul Pietra n-am şezut blînd…”
  • Statul român poate da în judecatã Hollywodul. Pe motiv cã şi-au copiat extratereştrii dupã Domnişoara Pogany, fãrã sã cearã voie. Crede un avocat român. Despre una sau mai multe dintre cele 19 sculpturi brâncuşiene cu acest nume. Un fel de “Critica copiei practice şi a naţiunii pure, sau Brâncuşi, phone home!!”
  • Steve Jobs a demisionat, acţiunile Apple au scãzut cu 5%. (N.B. în 2010 a acceptat un salariu de 1 dolar pentru funcţia de CEO al Apple (sursa). Un fel de “Un fleac, i-a mãruit!”
  • Uraganul Irene devasteazã SUA. Reţelele sociale sînt inundate cu fotografii false cu uraganul. “Concluzia este următoarea: atâta timp cât oamenii doresc să vadă un uragan, internetul le satisface dorinţa” (sursa). Un fel de “Un uragan numit dorinţã”
  • O parte a capitalei e invadatã de omizi pãroase. Autoritatea competentã, Centrul de Protecţie a Plantelor, îşi rezervã dreptul de a reprograma acţiunile de combatere a dãunãtorilor în funcţie de condiţiile atmosferice. Primarul de sector: “Dacă nu se rezolvă situaţia, riscăm ca omida să ajungă animal de companie!” (sursa).  Un fel de “Also spracht Piedone”
  • Nunta lui Cristi Borcea cu Alina. Cost total 1.000.000 de euro. Rudele şi prietenii miresei au venit cu autocarul de la Timişoara, restul invitaţilor din partea mirelui cu limuzinele personale. Rudele şi prietenii miresei au cinstit de la 500 de euro, restul invitaţilor din partea mirelui de la 1000 de euro. Un fel de “şi la nunta mea va cãdea o Stea…”.

Persistenta memoriei

by Pan Aitist Rati

Fiindcă vremea ploioasă mă predispune – în afară de somn – la scotoceală zîmbitoare prin sipetul cu miros de patchouli și culori calde, dau de zona aia de expresii întimpănărite1 care la un moment dat ți se foiau printre sinapse ca un ghemotoc de fire mătăsoase de white collar.

Așa că iată, ploaie de expresii întimpănărite (de-a lungul orelor de română, teorie literară, franceză, engleză ș.a.m.d.): regressus ad uterum, schrei, călătorie inițiatică, Binele, Frumosul și Adevărul, trompe l’oeil, sinestezie, verisimilitude, poziție foetală, hybris, ritual de trecere, bouiallabaisse, mutability, transcendental, Logos,  animal psihopomp, vox clamantis in deserto, arhetip, atemporal, escatologic, Bildungsroman, monadă, topos, Mitul/ laitmotivul (oglinzii, Zburătorului, bibliotecarului, Meșterului Manole, al lui Icar, Osiris, Oedip, Sisif, Dochiei, al lui Ghilghameș, Faust, al amurgului, al lui Hercule, Păsării Phoenix, codrului, bacantelor, Mioriței, florii albastre etc.)

1Întimpănărit, -ă adj. Care s-a întipărit în timpan de-a lungul timpului ca și cum ar fi fost înscris cu pana (n. tr.)

Noa și după gîndurile astea știți ce-am văzut cînd am ieșit din casă? Lame și dromaderi. (Arătau cam psihopomp, drept e…)

Această prezentare necesită JavaScript.


%d blogeri au apreciat asta: