Category Archives: Amu citim

Ce mai aflãm graţie mass-media

by Para y Pan

  • Adolescenţii români “îşi vor încerca din nou norocul” la a doua sesiune de bacalaureat. Un fel de “Am dat şi bacaloriatul ãsta, cine are noroc, are, cine n-are, n-are”.
  • Din cugetãrile televizate ale tînãrului rãmas corijent fiindcã n-a prea dat pe la şcoalã, ocupat cu sportul de performanţã (“Sticlism hã hã!”): “Decît o viaţã avem! S-o trãim la maxim!” Pardon, n-am scris bine. “Dec-ât o viaţ ave-m so trãim l-a macsim!!” Un fel de “Suferinţele tînãrului Inverter”.
  • O tînãrã a primit o corecţie corporalã din partea iubitului chiar în holul hotelului unde se refugiase. Oamenii de ordine din hotel nu au intervenit, tînãra nu a depus plîngere, iubitul a primit o minusculã amendã pentru tulburarea liniştii. Un fel de “Purtãm cu falã-un nume triumfãtor în lupte (un nume de maidan)“
  • Monica Gabor a pierdut recursul şi nu şi-a putut lua fiica în USA, micuţa rãmînînd cu tatãl sãu, cu observaţia cã “Cu privire la posibilităţile materiale, instanţa remarcă faptul că, deşi ambii părinţi dovedesc mijloace de trai care le primit creşterea unui copil, totuşi condiţiile de care beneficiază pârâtul reclamant sunt superioare şi pot asigura creşterea în continuare a minorei la un nivel cu care a fost obişnuită de la naştere” (sursa, s.n.). Un fel de “La Vulturi mijlocul de trai viu vuia: Monico, fii bãrbatã!”
  • O fetiţã de 13 ani a rãmas însãrcinatã dupã repetate activitãţi ale unui vecin de 63 de ani, care o urmãrea cînd mergea la fîntînã. Domnul susţine cã a fost provocat, dînsul nefiind totuşi de piatrã. Un fel de “La rîul Pietra n-am şezut blînd…”
  • Statul român poate da în judecatã Hollywodul. Pe motiv cã şi-au copiat extratereştrii dupã Domnişoara Pogany, fãrã sã cearã voie. Crede un avocat român. Despre una sau mai multe dintre cele 19 sculpturi brâncuşiene cu acest nume. Un fel de “Critica copiei practice şi a naţiunii pure, sau Brâncuşi, phone home!!”
  • Steve Jobs a demisionat, acţiunile Apple au scãzut cu 5%. (N.B. în 2010 a acceptat un salariu de 1 dolar pentru funcţia de CEO al Apple (sursa). Un fel de “Un fleac, i-a mãruit!”
  • Uraganul Irene devasteazã SUA. Reţelele sociale sînt inundate cu fotografii false cu uraganul. “Concluzia este următoarea: atâta timp cât oamenii doresc să vadă un uragan, internetul le satisface dorinţa” (sursa). Un fel de “Un uragan numit dorinţã”
  • O parte a capitalei e invadatã de omizi pãroase. Autoritatea competentã, Centrul de Protecţie a Plantelor, îşi rezervã dreptul de a reprograma acţiunile de combatere a dãunãtorilor în funcţie de condiţiile atmosferice. Primarul de sector: “Dacă nu se rezolvă situaţia, riscăm ca omida să ajungă animal de companie!” (sursa).  Un fel de “Also spracht Piedone”
  • Nunta lui Cristi Borcea cu Alina. Cost total 1.000.000 de euro. Rudele şi prietenii miresei au venit cu autocarul de la Timişoara, restul invitaţilor din partea mirelui cu limuzinele personale. Rudele şi prietenii miresei au cinstit de la 500 de euro, restul invitaţilor din partea mirelui de la 1000 de euro. Un fel de “şi la nunta mea va cãdea o Stea…”.
Reclame

Persistenta memoriei

by Pan Aitist Rati

Fiindcă vremea ploioasă mă predispune – în afară de somn – la scotoceală zîmbitoare prin sipetul cu miros de patchouli și culori calde, dau de zona aia de expresii întimpănărite1 care la un moment dat ți se foiau printre sinapse ca un ghemotoc de fire mătăsoase de white collar.

Așa că iată, ploaie de expresii întimpănărite (de-a lungul orelor de română, teorie literară, franceză, engleză ș.a.m.d.): regressus ad uterum, schrei, călătorie inițiatică, Binele, Frumosul și Adevărul, trompe l’oeil, sinestezie, verisimilitude, poziție foetală, hybris, ritual de trecere, bouiallabaisse, mutability, transcendental, Logos,  animal psihopomp, vox clamantis in deserto, arhetip, atemporal, escatologic, Bildungsroman, monadă, topos, Mitul/ laitmotivul (oglinzii, Zburătorului, bibliotecarului, Meșterului Manole, al lui Icar, Osiris, Oedip, Sisif, Dochiei, al lui Ghilghameș, Faust, al amurgului, al lui Hercule, Păsării Phoenix, codrului, bacantelor, Mioriței, florii albastre etc.)

1Întimpănărit, -ă adj. Care s-a întipărit în timpan de-a lungul timpului ca și cum ar fi fost înscris cu pana (n. tr.)

Noa și după gîndurile astea știți ce-am văzut cînd am ieșit din casă? Lame și dromaderi. (Arătau cam psihopomp, drept e…)

Această prezentare necesită JavaScript.


S-o rezolvat!

by Anku

Știți sigur că din punct de vedere blogheristic am și eu o obsesie: nu trafic, nu țâșpe mii de unici, nu glorie. Nu! Io vreau umor. Vreau să râd când scriu și vreau să râdă alții când citesc. Atât. Dacă până acum nu prea mi-a reușit, amu o rezolvat Google Chrome problema. Pentru că de vreo cîteva zile îmi tot flutură sub nas pagina cu „translate” am zis că hai să și îi închid gura. Apăi aia cu închisu’ gurei n-o prea ținut, dragii mei, că în momentu’ în care am văzut cât de hilar scriu io în engleză m-o apucat un râs isteric de mi-o bătut vecinu’ de la 4 în țeavă semn că e prea mult. Dacă știam că am atât de mult umor în engleză, păi o dădeam și io mai repede pre limba pe care o știe tătă lumea…

“Everything would have been nice if the evening did not start mugetele.

– You know that bears do not actually die, die like books with pictures of our childhood, but Muge as a cow? – Encouraged us boys.

I did not know. Adevăru him that we could live without that information. Hmm, maybe still are cows, we said we girls trying to ignore the roar.”

Doar ultima postare am reușit s-o citesc tradusă. Nu de alta, da’ din lipsă de exercițiu fizic io fac febra musculară de la râs.

 


Senzațional, inimaginabil, unic, nemaiîntâlnit la noi pe blog!!! AVEM CONCURS!!!!

by Echipa

E în felul următor: unul dintre cititorii noștri talentați și inventivi (și modești, așa ca noi) care lasă un comentariu fain-fain despre una din cărțile preferate ale copilăriei va câștiga 2 cărți: inegalabilul Jerome K. Jerome “Trei într-o barcă” + încă un titlu surpriză (nu e “Cum s-a călit oțelul”, vă asigurăm). Noi trimitem cartea oriunde în România pe cheltuiala noastră, voi citiți și râdeți și lumea devine un loc mai bun. Comentariile pot fi lăsate până în 2 iunie ora 23:59, iar câștigătorul va fi ales de noi (sau de calculator, depinde care-i mai rapid) în data de 3 iunie.

No binie? La mulți ani, cititori-copii!


Telegrafică

by Anku

Gaudeamus Cluj. Prețuri mici. Oameni mari. Și copii. Spațiu strâmt. Public larg. Standuri anoste. Titluri atractive. Cumpărat puțin. Oftat mult. Merită văzut.


În altă lume

by Anku

Acuma cât de naivă poți să fii să crezi că iubirea chiar depășește orice bariere? Chiar dacă ai avut ghinionul să te naști în Elveția și să nu ai Riga Crypto și Lapona Enigel în programa de liceu chiar credeai că așa ceva e posibil?

Cam așa am gândit eu când m-am apucat să citesc, în ciuda titlului comercial, Îndrăgostită de un masai*, (văzusem frânturi din film și am zis că dacă tot e de aprofundat ideea, trebuie să încep cu cartea). Deci Corinne Hofman pleacă într-o vacanță în Kenya și primul lucru pe care îl face (ea ar fi spus simte în loc de face, dar până la urmă fiecare cu alegerile lui/ei) e să afirme că acolo vrea să trăiască. În plus se îndrăgostește fulgerător de un războinic masai pe care-l vede în treacăt pe stradă, îi spune pa! iubitului cu care venise în vacanță, pleacă în Eleveția unde își vinde afacerea și se întoarce în Kenya în căutarea iubitului. Bate jumate de țară până îl găsește în satul natal, dar se pare că ei îi cam place să umble aiurea prin semi-deșert, așa că asta nu pare să fie o problemă. De la societatea de ceas elvețian Corinne ajunge să doarme pe pământ în colibe, să considere ceaiul masa principală a zilei, să spele oalele cu unghiile și alte chestii din astea potrivite pentru pasionații de mers cu cortul. Și aici intervine eroarea mea. Aș fi zis că obiceiurile, credințele, civilizațiile aflate la secole distanță (fără exagerare), malaria pe care autoarea o face la fel de frecvent ca femeile occidentale migrena (dar nu cu aceleași scopuri perfide, normal!) ar pune capac relației dintre cei doi, dar de fapt totul e la fel de banal ca relația dintre un bărbat și o femeie crescuți pe aceeași stradă: el începe să bea ca porcu, ba mai mestecă si miraa, o iarbă cu origini incerte, dar cu efecte atît de cunoscute azi de medicii de la urgențe din România, face dezordine în colibă, e gelos până și pe turma de elefanți, își invită prietenii acasă când soața e obosită și binențeles refuză să o țină în brațe după. Ceva diferit poate de o familie tradițională (din punctul nostru de vedere) ar fi faptul că el consumă mai multe farduri decât ea și când trebuie să plece undeva ea stă să-l aștepte pe el să se gătescă, dar fără să reproșeze nimic, semn că femeile sunt mult-mult mai înțelegătoare. Dar, la fel de banal, ea își ia catrafusele, copila de un an și se întorce la mama. La mama ei, adică în cea mai neutră țară dintre toate tările posibile. Măcar într-o privință lumea kenyană și cea europeană se pun de acord: personajele negative sunt întotdeauna, da întotdeauna, somalezii!

Deși cartea m-a enervat de la primul paragraf datorită stilului de compunere de clasa a 7-a Calu fuge. Soarele stralucește. Iarba crește. Da încet., până la urmă a meritat timpul investit. Pentru că șocul unei civilizații în care o capră e mai importantă decât o femeie, iar controlul medical care ar fi putut salva viața unui bebeluș e repudiat și prin urmare inexistent, m-a cam ținut legată de carte lucru care din păcate nu s-a mai întâmplat de mult. Poate, încet-încet, încep să fiu făcută pentru literatura ușoară. Și uite așa am început să citesc despre masai…

*Corinne Hofmann Îndrăgostită de un masai, traducerea din germană Mihaela Dinklage, Editura Allfa, 2005

(poza e de pe Wikipedia)

File:Maasai Woman Meeyu Sale Wearing her Finest.jpg


România bacalaureată

Un consilier local care se chinuie, fără succes, de câțiva ani cu matematica la bac a ajuns într-o comisie de învățământ. Lăsând la o parte evidenta potrivire între pregătire și funcție (s-ar putea să aflăm zilele acestea că prezența repetitivă la bacalaureat ar fi o sarcină de serviciu pentru, nu-i asa?, o mai bună înțelegere a problemelor din educația românească) mi-a plăcut scuza „catindatului”: „Matematica evoluează”. Ooof…nici măcar tabla înmulțirii nu mai e ce-a fost…


%d blogeri au apreciat asta: