Category Archives: De la lume adunate

Semn că tehnologia iaşte

Din varii motive, noi aci n-am mai scris. Că viaţa, vînturile, valurile, alte bloguri, alte glasuri, alte încăperi (ăsta e un titlu de carte pe care n-am citit-o, dacă aţi, please do comment) alea alea, cert e că ăsta e un blog cam la fel de părăsit ca oraşul italian Balestrino (detalii acilişa).

Mno şi vorbesc pe fugă cu Ankul care zice „am intrat nu mai ştiu de ce pe adminul de la 3fmi, numa de aia te-am sunat, deci numa uită-te, îs 55 de comentarii, am murit de rîs, nu mai pot vorbi, uită-te, pa!”. Şi mă uit. Crucire neică!

De cînd toate îs interconectate cu toate, iaca spamurile cum arată, de pe profile de Facebook (evident, cei mai savvy şi mai activi online nu-s surprinşi şi nu  li se pare cine ştie ce, dar noi, cu ochii formaţi de Facultatea de Litere şi smîcîit vîrful nasului la virgule şi cratime plasate aiurea, avem o reacţie mai la piele, la nervură. Ştim şi noi că-s spamuri , but it is still so damn  funny!).

Mo(n)stre:

Jose: „Hello there! I know this is kinda off topic but I was wondering which blog pftrloam are you using for this website? I’m getting sick and tired of WordPress because I’ve had issues with hackers and I’m looking at alternatives for another pftrloam. I would be awesome if you could point me in the direction of a good pftrloam.”

Damn hackers!  Go West! Follow the pftrloam brick road!

Mirza: „Irinel Mitrea•la multi ani !!!#Rod Cris•La mulţi ani, Alteţă!#Olivia Dragnea•La multi ani fericiti si plini de imnpiliri!#Ted Galerie• ..LA MULTI ANI !!! .#Bichis Lucia ElenaLa Multi Ani!#Crina-alexandrina Argitis-zaharescuLA MULTI ANI ALTETA#Nicoleta BrufaniLa multi ani fericiti si multa sanatate Alteta!#Gabriel Cristian VatavuLa Mulţi Ani !!!#Petra EdutanuLa Multi Ani Fericitiiiiii!!!!#Radu CartianuLa Multi Ani, Alteta !#Socaciu AnaLA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI !#Andreea MalancioiuLA MULTI ANI!!!#Lucian NutaLa multi ani!#Ovidiu PavelLa Multi Ani !#Bratosin MirelaLa multi ani!!!#Sefora SanaLA multi ani!#Pop AdrianLa multi ani Alteta!#Cezar PopescuMulti ani !#Bulacu AnisoaraLa multi ani , Alteta !#Delia StaniloiuMulţi ani fericiţi, din toată inima.#Dan SuciuLa multi ani fericiti!”

Aleluia ş-un praz verde, la mulţi ani, neamule!

Ubah: „La multi ani! Multe bucurii sa aveti in viata, sa va daisrauca Dumnezeu sanatate si implinirea tuturor bunelor dorinte, sa fiti fericit alaturi de toti cei ce va sunt dragi sufletului Dv., durerea in lume sa nu va ajunga, sa va fie scurt necazul si fericirea lunga .Va spuneam si alta data ca nu sunt un monarhist ; am fost ,sunt si voi fi un republican. Mi-ar fi placut insa sa fiti Presedintele acestei tari .din pacate , poporul acesta pe care il iubesc si din care fac parte ,este f usor de manipulat si se vinde nici macar pt un blid de linte .La multi si fericiti ani va doresc.”

Ubahkewl! 3fmi preşedinte! Fie ca!

Raymond: „Nu ştiu unde să pun comentariul ăsta, aşa că-l pun aici, la cel mai recnet post. Am văzut că de la o vreme comentariile-spam de pe wordpress sunt din ce een ce mai elaborate, unele chiar een rome2nă (evident, aproximativă). Faptul m-a amuzat, dar nu i-am dat mare importanţă. Pe2nă azi, ce2nd am avut surpriza să găsesc een spam un comentariu de la Gică. Nu m-a lăsat inima să-l şterg, aşa că-l aprob la mine şi eel pun şi aici. Gică, o vedetă a blogosferei! Bună ziua, domnu’ Gică Sunt. Matale eşti vreun latin după numele de faimile se pare, ceea ce pe mine mă onorează. De mult, parcă de niciodată, nu mă ştiu să fi stat de vorbă cu un latin, care mai e şi filosof pe deasupra, cum, citindu-ţi opera de pe blogul megieşului Lăzărescu Florin, simt eu că eşti matale. Acum, cu desenele alea animate: ele erau făcute pentru nefilosofi. cen cel mai bun caz, pentru filosofi rome2ni. Dar sigur nu erau pentru filosofi latini, ca matale, aşa că eenţeleg de ce n-ai rees.Cu filmele, lucrurile stau aşa: numai de asta m-am şi apucat, ca să fac filme cu bătaie. Şi-ncă din aia lungă. Dacă eeţi plac deci matale filmele cu bătaie lungă, atunci o să am măcar un spectator. Da’ nu mă-ntrebi de ce m-am lăsat de ceentat şi m-am apucat de filme? Că asta aşteptam, la drept vorbind, de la matale”.

Now this is fucking meta-spam!!!  Ask me no questions and I will tell you no lies. Raymond un filosof, de altfel.

Cliff: „utente anonimo svrice:Prova a darti come obiettivo quello di svricere un nuovo manuale magari dal titolo: Come smettere di fumare senza fumarsi il cervello .Io non ho mai fumato ma ti sono molto vicino resisti!Angelo”

Antonio, fa caldo! Mulţumim că ne eşti alături în treaba cu fumatul, dragă Cliffe!

Noah: „Cristinacand am plecat in prima zi la seiricvu, cu greu m-am dat iesita din casa, aproape ca m-a impins sotul pe usa afara. piticul n-avea nicio treaba, era linistit la tati in brate. cand am revenit si m-a vazut, a zambit stirb, cu gura pana la urechi si ne-am jucat si ne-am pupat, ca si cum nici n-as fi fost plecata. asa se intampla de peste 4 luni si jumatate. singurul lucru care s-a schimbat, a fost ca vrea sa fie alaptat mai des noaptea.o sa fie bine Ada, ai sa vezi! tinem pumnii!”

Poeeetic frate! Ada, chill, o să fie bine!

Rachel: „Nu cred ca e nici o rusine sa rogi pe ceniva sa nu te sune atat de mult. nici noi nu vorbim excesiv de mult la telefon, numai cat trebuie. si apoi solutia ti-ai dat-o tu singura. si inainte de epoca telefoanelor mobile traiau oamenii, si comunicau intre ei, si isi dadeau intalniri, si apareau situatii nepravazute, dar ne descurcam si fara. cred ca e mult mai importanta sanatatea, iar pritenii, daca asta iti sunt, sunt sigura ca te vor intelege. sanatate multa sa ai!si sa comunici usor cu prietenii tai si fara telefon!”

Coreeeect!  Bine, Rachel, ai prins esenţa, nota -10, adu carnetul!

Aggy: „I susoppe that sounds and smells just about right.”

Abscons. Dar adevărat. We have a winner!

Unity: „The abtiily to think like that shows you’re an expert”.

D’oh! Gee, thanks for being redundant.

Terrell: „LA MULTI ANI ALTETA! Va doresc multa satnaate,fericire si implinirea tuturor dorintelor alaturi de intreaga Familie Regala pe care o reprezentati cu cinste si daruire. Va multumesc ca ati ramas alaturi de poporul roman in asemenea momente tulburi si sa va dea Dumnezeu putere multa pentru a reprezenta Romania pe intreaga planeta.”

Apoteotic, so the mouth of the simpleton spoketh the truth: 3fmi rege!

Notă: nici un spammer nu a fost rănit  în această  desfăşurare de forţe 3fmi-eşti.  Tehnologia e bine mersi, merge înainte.

Ne-am bucura să vă fi distrat cu noi.


Die prin Cluj

La Cluj se mai joacă jocuri pe pedepse. Sperăm.

Varianta B ar fi predicatorii, varianta C proteste eco.

Dar, cum nu dorim să strivim corola de minuni a Clujului, mai bine vă găsiți singuri explicațiile pentru apariție:


Lungă

fu lipsa, motivată și de lene, recunosc, dar și de evenimente care au cerut deconectarea de la rețea. Unul ar fi concertul Sofa Surfers unde am cîștigatără o invitație onor Blogul TIFF, colegii mei de anul trecut. Nu îmi amintesc de cînd nu m-am mai livrat dansului în halul ăla! Megamișto complex și de-un ritm demențial! NU prea străbate din poze, dar credeți-mi cuvîntul.

Sofa Surfers #TIFF A Good Day to Die by Sofa Surfers Sofa Surfers Hotel Continental #TIFF

Alt eveniment a fost ăla că ne-am apucat să răzuim tavanu-n baie, întreprindere de mult planificată și cauzată de inundații constante ale retarzilor vecinilor de deasupra. Ocazie cu care ne-au picat aprox în cap două bucățoaie de ciment care abia se mai aținea p-acolo, în tavan cum ar veni. Eram noi destul picați în cap și-nainte, acu suntem cu tot cu patalama. Dar a fost bine că am rezolvat-o, temporar, desigur, urmează zidarii.

Cel mai de anvergură eveniment a fost însă deplasarea în Muntenia, la capitală, în scopuri nupțiale. Eh ș-acu începe povestea. Dincolo de amănuntul că drumul de 9 ore a durat 11 și s-a derulat prin 3 autocare, ajungem vineri vag paradiți, servim niște ceva cu grade deh ca tot călătorul ajuns la destinație și țuști la somn că urmează nuntă. Drept, nu avea cum fi o oră rezonabilă aia la care ne-am însomnurat. Sîmbătă băgăm o plimbărică prin aerul parfumat cu tei și alte specii al Bucureștilor, ne hăhăim la metroul din Drumul Taberei care e splendid în afară de faptul că lipsește cu desăvîrșire, cafeluțim și de-astea, după care hai să ne pregătim. Ne pregătim, vine furtuna cu tunete, mergem spre biserică, furtuna cu tunete continuă, se termină slujba, tragem învățămîntul că toate cuplurile care nu merg la biserică divorțează, ieșim și hai cu împărțirea în mașini spre restaurant. Aterizăm în mașina unor rude de-ale miresei. Tată. mamă, fiică 11 ani.

Tatăl călcînd pedalele: Uoaaaaaaiiiii voi sînteți ăia de la Cluj?

Noi: Ăhîmda.

Tatăl călcînd acelerația și vorbind în crescendo: Uuuu păi hai să vă ducem, să v-arătăm, că avem timp hehe!

Mama in sottovoce: Mștii că noi nu voiam să mergem acuma la restaurant, ce faci cu mașina, n-o lași??

Noi timid: Nu vă deranjați, e ok dacă ne lăsați în apropiere…

Mama, mai tare: Lasă dragă, n-auzi că n-au chef de plimbări? Le-a ajuns!

Fiica răcnind entuziasmată: BĂĂĂĂĂĂĂ! CE FACI BĂĂĂĂĂ uite cum ne-a depășit ăla doamneeeeeee ăăhăăăăă!

Tatăl răcnind și mai tare: NU! (către nevastă-sa, fără sottovoce) Lasă dragă, mergem acum, las mașina dup-aia, acu să le arătăm (se întoarce spre noi) Acu o să trecem prin spatele Spitalului Militar ui acolo ăla e gardu! Ehe și peste drum e ăla de Oncologie, de copii …

Luțu: Da… da… cel pe care l-au dotat… (frînă bruscă la semafor)

Tatăl: Ce faaaci băăă uite-o și p-aia ce proastă e, ui cum iese proasta!

Mama (întorcîndu-se în spate): Aaaaaaaa ne întrebam cum vi se pare vouă accentul nsotru? Adică… avem accent? Că al vostru e așaaaa de drăguuuuț iihihihii!

Luțu: La fel ni se pare și nouă.

Eu: Nu hăpt accentul cît viteza.

Urlete generale Aahahahahahaaaaa vitezaaa!

Fiica: AAAAAAAAAA uite încă o mireasăăăă! ACOLO în parc! Dă-te BĂĂĂ pe-acolo s-o vedem!

Mama: Da ce faci dragă??? Cum e posibil să nu fi văzut groapa aia????? CE FACI???

Tatăl: N-o văzusem dragă că mă uita după mireasă ăhăăăăăhăăăăă. Asta e ca bancu ăla cu ăăăăăhăăă pungile. Îl știți? Ăăăăăăhăăă cică merge nevasta acasă și găsește casa goală și bărbatul trîntit lîngă calorifer, mort de beat. Începe aia să urle (îi trage cu ochiul nevestei) unde-i canapeaua? unde-i mobila de la mama?? unde-i..  mai știu eu ce? ăla cică în pungi fa, în pungi, la care aia și unde-s pungile?? și ăla-i arată (se întoarce și indică zona de sub ochi) aaaahahahahaaaahăăăăăă

Fiica: AAAAAAHAHAHA!

Mama: Bancu ăsta se potrivește și la tine.

Noi: …

Tatăl: Am ajuns, da unde parcăm?

Noi: E ok, noi putem coborî…

Tatăl: MAI FACEM O TURĂ, încercăm p-aia perpendiculară!

Fiica: BĂĂĂ! Da nu puteai acolo? Uite acolo!

Tatăl: Nu, nu puteam, crede-mă!

Fiica: Ba puteai, hai, încearcă! Uiteeeeeeeee nu e nașa în taxiul ăla?? OPREȘTE!!

O fost fain la nuntă.


Quantum Leap…șa

… o preiau de la Corina. Iată prin ce căutări s-a ajuns pe la noi:

cena trimalchionis = detașat cel mai bun tag al tuturor timpurilor pe 3fmi (deși postarea e despre un vis și mă gîndeam că va fi foaaarte ezoterică și absconsă și nu va ateriza nici franțu pre dînsa). Traducere, comentariu, oamenii se interesează în draci  despre această minunată scriere!

filme adulți – cîtă inocență trebuie să ai ca să nu cauți direct ”porno”?

reproducerea la mamifere – hmmmmm… să zic, să nu zic??

stiu ceva despre autorul fratii grimm – în mod evident, nimic!

poze cu compunere despre piticii albei ca západa – poze? cu compunere????? păi și cum mai copiezi? în Photoshop?

fursecuri oana cuzino – ăăă, cred că le face din fandare. Și termenul corect e ”furscuri”, că ale ei nu conțin E-uri.

i.s.t.h. oradea – cadea – retur, destinatar necunoscut

legare de prietenii pe net , găsirea marii iubiri şi întâlniri – mmmm de Facebook bagsama că n-ați auzit!

cum sa scriu -semnele de punctuatie – mda, nu-i ușor.

analizati adjectivul aparusera – se acordă în gen, număr și caz cu substantivul ”ei, ele”

bloggerilor culinari nu au autoritate – aci e altă mîncare de pește!

expresii ale totalitarismului in filmul animal farm – wow! respect, bro!

cand nevasta nu-i acasa ma du cu capul de masa – ăă, bine, te duc.

vopsirea hainelor cu sfecla rosie – permanentă.

ginecodenta –  wow! respect, bro!

the detectiv adjectiv – For Chrissake, please be a foreigner!

ce sa faci la toti nii greu – unora chiar mai mult decât altora!

vreau si eu prezentarea subiectului d’ale carnavalului – cine o mai vrea? hai că dăm, s-ajungă pînă-n fund la taxatoare!

Și leapșa goes on…


De-ai noștri. Azi: dușmanii

Dimineața asta a fost grea extragerea dintre plăpumi. Din cauza presiunii atmosferice, a oboselii acumulate, a entuziasmului debordant stîrnit de ideea de a merge la lucru, știe naiba de ce, cert e că puteam juca cu succes mediu spre mare un rol de plantă din producția Twilight. Și cum stăteam așa, cu ochii vagi și urechile împăienjenite că încă nu băusem strop de cafea, în timpan mi se prelinge o știre. Devin atentă, focalizez privirea. Știre TV despre un  lăutar (din Dîmbovița, dar nu bag mîna-n foc) și cumnatul (sau vărul sau fratele, nu rețin) său, care au fost mișelește caftiți ba cu cuțit, ba cu furcă, ba cu alte obiecte contondente sau arme albe. Imagini cu lăutarul supărat și pansat, cu ruda sa în scaunul cu rotile (deși era bandajat la umăr) și pe fundal vocea reporterului, mustind de milă, solicitudine, dar și un iz de trufie, așa, ca omul cu experiență de viață care știe mai bine cum stă treaba și are nevoie doar de confirmarea celuilalt: ”De ce v-au atacat? Erau dușmani de-ai dumneavoastră?”…

M-am tîrît gînditoare spre aragaz, storcoșind, în timp ce-mi turnam cafeaua, niște gîndaci de-ai mei de bucătărie.


O întîmplare ciudată cu un cîine. La miezul nopții

După o seară cu o bună și veche prietenă – o întîlnire din aia în care, deși nu te-ai văzut de 3 ani, reiei rîsetele și  curge discuția ca și cum te-ai văzut ultima dată acum 3 ore – ajung în fața scării, în jur de ora 12 post-meridian. Cald, liniște, privighetori (cred. Dacă nu ele sigur niște guguștiuci turmentați. Oricum uguituri și stele). Din direcția opusă răsar în pas (cam prea) vioi un el ș-o ea c-un cîine gri crețuliu, din ăla de nu i se văd ochii și are coada ciot și se agită mult și degeaba. Genul de cîine care dacă ar avea coada mai lungă s-ar învîrti după ea. Trage fornăind spre scară. Tipu ține greu lesa. Tipa are niște nelămuriri, intuiesc – de înțeles nu înțeleg ce îi spune, căci ungureasca mea se limitează la cîteva expresii culinare care n-au apărut în decursul conversației lor. Ajung la scară chiar în fața mea și-i las. Pare o dispută legată de alte persoane de sex feminin care oareșcum i-au sărit tînărului în brațe, după cum ironic mimează prietena lui. Tipul intră sastisit în casa scării cu tot cu cățel gri și niciunul nu par să considere că domnișoara are nevoie de reparație, o lămurire, un cuvînt acolo. Ea se înfurie brusc și țișnește pe lîngă mine părăsind scara blocului dînd din mîini dezlănțuită ca o walkirie. Eu  apuc să intru pe coridorul dinspre lift, întrucîtva ușurată că voi călători fără scîntei, cum naiba să te cerți pe vremea asta cînd orașul e plin de parfum de tei?  El, cu un dublu tulup șlăpuiește pe lîngă mine spre ieșire. Mnah. E liniște în casa scării. Liftul vine schiorțăind din încheieturile lui de lift, și cînd dau să deschid ușa să urc zzum! Cîrlioțatul gri lipăie și alunecă în viteză de după colț, mai să dea cu botul de perete, și se instalează agitat în lift. Mi se face milă de el, lesa îi atîrnă jalnic, caută, e clar că nu pricepe ce se petrece, nu e sigur pe nimic, nu știe dacă să stea în lift, să iasă, afară nu sînt decît eu și eu nu-s ce trebuie. Scheaună un pic, dar mă ascultă cînd îl poftesc afară, că ce sa fac cu el, nici nu știu cine-s stăpînii ăia ai lui. Și îl aud cînd ajung la etaj cum amușină și lipăie de nebun prin scară, după miezul nopții, singur.


De ce nu prea are rost sã fii nefericit

by scriptic eu & ideatic Echipa

(Exact. Efectiv n-are rost)

Se spune (Anku însãşi spune, dar are un pic de lipsã de timp în a o scrie, drept pentru care mã fac eu hronicar) cã Anku merge relativ mult cu mijloace de transport în comun clujene. Şi mergînd ea aşa relativ mult, în momentele alea suspendate în care nu “trebuie” decît sã ajungã dintr-un loc în altul – dacã are noroc stînd pe scaun – se întimplã lucruri. Cãci Anku aude şi vede multe (pentru care îi mulţumesc) şi, mai important, le filtreazã şi le internalizeazã şi le înţelege într-un fel anume (pentru care îi mulţumesc şi mai mult). Şi într-una dintre cãlãtoriile astea mã sunã şi-mi povesteşte cum, într-o altã asemenea cãlãtorie, cabina şoferului fiind de-aia de „troleu nou”, cu deschidere spre publicul cãlãtor, din cabinã de la staţia de emisie-recepţie se aude o voce oficialã, care comunicã sec ordinea de ieşire pe traseu, conform numerelor de troleu: “şapte… nouã… douãzecişitrei… patru… treizecişitrei… opt…” – oameni cu treburi, opaci, lipsiţi de reacţii, litania continuã –  “… şase… treizeci…” – şi Anku aude pe cineva, unul dintre co-troleişti, emiţînd un “Bingo!” atît de neaşteptat şi proaspãt încît a rîs. Aia am fãcut şi eu cînd mi-a povestit, aia a fãcut şi Luţu cînd i-am povestit. Mult, cu poftã, şi repetitiv! (şi acum cînd scriu mã hlizesc).

Luţu mi-a arãtat un alt fel de muzicã. Nici nu mã puteam detaşa de ce ştiam eu, cînd i-am vãzut pe ei:

Revenind: de ce nu are rost sã fii nefericit? Fiindcã sînt aşa de multe feluri de a privi ceva sau de a aborda ceva, încît nefericirea devine… hm… superfluã?!  Vorba lu’ Moniku: It is all about the persective!


%d blogeri au apreciat asta: