Category Archives: Pozitivismul zilnic

Cum vreau eu să fiu cînd oi fi mare

by Eclectical Storm

În Malta, în piscina hotelului. Subsemnata conversează cu englezul Alan. Subsemnata, cum o știți (dacă nu o știți, încercați să, rezultate garantate), englezul în vîrstă. Multă vîrstă. Am renunțat să mai încerc să identific anii persoanelor de cînd tot universul e cu minimum 10 ani mai tînăr decît mine. Sau cu 20 mai în etate. Not an issue, age is just a number, you are as old as you feel, (Insert here ~more motivational crap~) etc. Discutăm despre vreme și despre mări. Cu un braț atîrnînd de salteaua gonflabilă îmi explică ș-anume că azi nu merge la mare că e vînt de răsărit și nah, el doar cu salteaua înoată și să nu-l poarte cine ști pe unde – deși, preventiv, învață araba, în cazul în care, să se descurce cît de cît. Apoi îmi povestește cum făcea el sumedenie de scufundări și snorkeling (ăla de ai numa niște ochelari subacvatici mari și un tub de respirat), dar l-au pus doctorii să „give it up, Alan, it’s high time you should, with your sinuses, the pressure and all. Of course, I was 75 at that time”.

Eu cînd o să cresc mare vreau să fiu ca Alan.

Și da, relansăm blogul.

 

 

 

Anunțuri

Die prin Cluj

La Cluj se mai joacă jocuri pe pedepse. Sperăm.

Varianta B ar fi predicatorii, varianta C proteste eco.

Dar, cum nu dorim să strivim corola de minuni a Clujului, mai bine vă găsiți singuri explicațiile pentru apariție:


Dincolo de

… timpi și spații. Întotdeauna există un dincolo de, doar să ai ce-o fi necesar (că nu știu ce trebuie să ai, o fi putere, o fi cultură, altruism, destupare, habar nu am și nici n-am chef să mă gîndesc) ca să poți conștientiza că nu exiști doar tu, nu doar acum și nu doar aici. Present tense is not the only, dar și carpe diem e oareșcum just.

Am găsit azi, pe jos, în Mărăști-capătul-lumii, dimineața devreme, într-o iarbă care știa c-are să plouă cu sete azi, asta:

Fata Verso

Care sunt cele două povești, una din Bistrița lui  1958 și una… în nemțește, cu o mamă? Pare că oamenii erau mai sinceri pe vremurile alea.


Chintale

…de idei, gînduri care nu devin idei, chestii de citit (cărți fizice, articole online, bloguri), hectolitri de muzici noi de ascultat, iar gînduri, iar idei. Cam așa se desfășoară zilele astea de vară (sau similar verii).

Am citit multe articole mișto (din punctul meu de vedere, mai neofit) via LinkedIn, pe care îl recomand cu căldură ca sursă de scrieri cu cap și bun simț pe o sumedenie de teme. Mostre: PR = aici, Advertising Technology (freaky, dude!)=  aici, Client Service = aici, self-advertising = aici. Pe de altă parte m-am pleoșcăit ca un pinguin ud cînd am realizat cîtă informație conține online-ul și în consecință m-am cărat afară, la aer, să fumez și să mai prioritizez una-alta din viața în carne și mai ales oase. Am prioritizat în principal facturi.

Oly, pe de altă parte, se descurcă minunat, atinge perfecțiunea chiar (face poze 3D, believe it or not), atîta că n-am eu mare chef de pozat. Pun totuși o poză cu rață, pînă prind una cu pisică și-i gîndesc un caption care va deveni viral internațional, eu celebră și faimoasă. Vorba bancului, rață trebuia să cumpăr! (Dacă nu-l știți, ziceți și vine. Bancul, nu rața).

Rață

Rață


Cel mai…

… tînăr membru al familiei, ochios, luminos și tare fițos. Meet Oly:

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAcu să vă țineți la poze!


Dimineața…

… nu-i făcută ca să dormi. Nu aia de duminică. E făcută să te trezești fără strîmbături, fără zăboveli și fără tras de timp ca Progresu’n deplasare, cum zice tata (notă: ”Progresu” = echipă de fotbal), să sari vioi dintre pătură, să culegi echipamentele în timp ce sorbi niște cafea rece și să îți muți fizicu’ la pescuit. Plecarea din casă la 5:45. Ante meridian. Sau înainte de Cristos.

Ajungi pe baltă. Pe baltă suflă vîntul mai tare ca-n restul universului, lumea e jovială, te saluți frumos ca-n sat, treci peste bețe de fund, peste scăunele, găleți cu pești, recipiente cu momeală, femei, etc. și te așezi la locul desemnat. Timpul trece altfel pe baltă. Lișițele nuș ce au, dar piuie și ținguie și sunt absolut mortale – se scufundă într-un loc și ies în ailaltă parte de lac, moțatele. Mai trage peștele, mai schimbi o vorbă, mai schimbi momeala, mai modifici montura, mai muți locația, la 10 mai scoți o carte (eu), mai ațipești înfășurat în pelerina de ploaie (tot eu), apoi pregătești foc + grătare + mici + salată, apoi te pocnește somnul, te împachetezi iute și fugi acasică, că vine ploaia.

Peștele ca și captură nici nu-i așa crucial.


(Paranteză:

să-mi explice și mie cineva care știe ce doamne s-o întîmplatără pe Twitter, că ieri am avut 12 (doișpe) accesări de pe el înainte de a posta articolul nou, în condițiile în care eu nu twittirez. Din varii motive. N-am zmartfon, nu checkinez pe 4square, nu pun poze cu shortlink, nu retwittez, nu scriu absolut nimic interesant acolo, nu mai dau falău, folosesc doar publiciazu din WordPress. Deci wow? Why on Earth did they? Caznic update: perna tot neuscată e, mirosul de naftalină persistă. Acuma începe să aducă a miel la naftalină.)


%d blogeri au apreciat asta: