Tag Archives: Adevarul

Serviti?

by Anku

Daca cineva doreste sa ma enerveze va constata ca nu e greu deloc, ba as putea spune ca enervarea mea e cea mai la indemana activitate. Daca vrea, in schimb, sa ma ucida incet-incet atunci nu trebuie decat sa-si uite “pe-urile” de acuzativ si sa mentioneze termeni precum servici si salar. Am servici si salaru’ care il iau e mic-mic e un exemplu la scrierea caruia mi-am ucis cu buna stiinta cativa neuroni si mi-am explodat un vas de sange pe ochiu’ drept, ala cu care vad cel  mai bine. Sau vedeam… Cand chestiile astea sunt comise de jurnalisti “de top” pe la televiziuni, radio si alte mijloace mass-media* imi vine pur si simplu sa-i scot din televizor si sa le indes cateva pe-uri in gura sa-si faca stoc. Asa ca atunci cand citesc un articol precum cel al domnului Andrei Plesu (da, e un domn!) in “Adevarul” pur si simplu ma unge pe suflet. Dar dupa numai o zi, in acelasi ziar,  jurnalistul (da, din pacate e jurnalist!) Mihai Bacalu ne spune cum “Boc s-a oprit întâi la părinţi, în satul Răchiţele, unde a servit masa, circa o jumătate de oră.” Acum una din doua: sau Mihai Bacalu nu-si citeste propriul ziar, nu l-a citit veci pe  domnul Plesu si inca vreo cativa autori esentiali sau intelegem noi gresit si Boc intr-adevar a scos nu doar coasa in satul parintesc, ci si furculita, cutitul, tava si sucitorul servind masa. Daca a 2-a varianta este corecta as vrea sa-l atentionez pe domnul prim ministru, acest om nu mare de statu, dar degraba varsatoriu de taxe** ca micile afaceri precum „chelneritul” se supun impozitului forfetar asa ca sper ca a castigat mai mult in jumatatea de ora de munca in folosul familiei decat impozitul aferent.

* pleonasm intentionat

** am parafrazat un text care apare in manualul de limba romana, clasa a 6-a, aparut la Editura Didactica si Pedagogica – asta ca sa nu ne mai intrebam de ce vorbim limba romana dupa ureche

Anunțuri

Adevărul-adevărat

by Anku

Nu mă apuc să fac revista presei că m-aș tâmpi de cap. Unora li s-a întâmplat deja. Da’ așa scurt m-am uitat și io peste niște ziare și a început să mă doară capul. În nici un caz nu mă apuc să semnalez greșeli gramaticale că stăm aci până mâine citind Prosport. Pe principiul (parafrazându-i pe cațavenci) „cititorii mei sunt mai deștepti decât mine”, aș dori sa-mi explicați și mie ceva. Nu, nu teoria relativității. Pe asta au încercat mulți să mi-o explice și nu au reușit. Nu din vina lor.

Trebuie să vă fac o mărturisire: îmi place teatrul. Așa că deschid suplimentul literar și artistic al Adevărului de miercuri, 27 ianuarie 2010, să văd ce se mai întâmplă pe scenă. Paranteză. Toată stima pentru echipa de marketing sau care departament o fi ăla a ziarului Adevărul. Într-o perioadă în care ziarele tipărite se pregătesc să aibă soarta dinozaurilor, Adevărul vinde in draci. Mai o insulă misterioasă, mai un Cehov, mai un sudoku și o enciclopedie și…tiraju creeeeșteeee… Și cum printre fraierii care cumpără Adevărul mă aflu și eu, îl mai și citesc din când în când. Închid paranteza. Buuuuuuuuuuun. Cum vă ziceam citesc „suplementu”. Ajung la pagina 4 și sunt deja captiva frazelor întortocheate, bogat neologistice care neapărat sunt dovada unui grad de cultură care pe mine mă complexează. În articolul „Terapie prin prietenie”, autorul Dan Boicea îi dă un sfat micuț,  fără tăgadă, bine intenționat actorului Marius Florea Vizante. Numa’ că eu nu-l prea înteleg. Ca fan al lui, îl rog, totuși, să iasă din zona rolurilor care îi multiplică tot ce îi este la îndemâna ca actor.… Vă spun, chiar și acum, după 4 zile, fraza asta mă urmărește…. N-am înțeles unde bate. Multiplicarea e bună sau rea? Rolurile sunt vinovate? Meseria nu e bună? Ce greșește săracu’ om??? Aaaaaa… să nu-i mai fie la îndemână mijloacele de exprimare ale actorului? Da ale cui, frate, ale cui? Să se comporte ca un ascuțitor laminate la cald sau ca un ascuțitor laminate la rece? Să-și multiplice tot ce îi este la îndemână unui rectificator dantură caneluri? Atunci aduceți-i și un aparat de sudură să fie la îndemână alte ustensile! Să nu mai fie actor? Da are voie să joace dacă nu mai e actor?….. N-am înțeles…

Și dacă tot eram cu ziaru’ sub nas mă uit și la rubrica de filme. Unde  Anca Gradinariu vorbește despre filmul „It’s complicated” și ne anunță că perechea Alec Baldwin și Meryl Streep este formată din doi dintre actorii cei mai lejer șarmanți din istoria recentă. Lejer șarmant?? Există și greu șarmant? Ceva de genu’ „sunt șarmant, da’ cu greeeeeeu…”? O fi….Știu că astea ni se trag din limba engleză în care urgent poți să faci dintr-un cuvânt și verb și substantiv și adjectiv, să-l faci adverb și, dacă te enervezi, să-i bagi și-un apostrof. Să faci niște combinații între cuvinte de să te doară mintea și sufletu’ de atâta frumusețe. Asta-i în limba engleză, dar în română parcă sună scrâșnit. Câteodata ca un picamer într-o stațiune balneo-climaterică. Poate mi se pare mie, poate că nu sunt lejer deschisă la minte să accept genul acesta de înnoiri. Poate…..

Așa că am închis ziarul și m-am dus să citesc „Insula misterioasă”. Primul volum. Că ăla era gratis.


%d blogeri au apreciat asta: