Tag Archives: ajutor social

„Regina si cu mine”

by Anku

In adolescenta aveam o carte-panaceu. De fiecare data cand eram bolnava (si frecventa racelilor era direct proportionala cu numarul testelor la matematica) ma apucam de citit cartea aia si uitam de tuse, febra si ecuatii cu grade mai mari de zero. O stiam pe de rost, aveam deja ticuri verbale imprumutate din carte si de la o vreme imi revendicam anumite fraze de zici ca eu o scrisesem. In timp ce incercati sa ghiciti daca e vorba despre “Razboi si pace” sau “Casa Buddenbrook” va spun ca era o biata carte la care radeam cu lacrimi si care ma binedispunea cat ai zice “literatura usoara”. Dupa cativa ani am devenit fan inrait al umorului britanic si daca nu treceam de anii nervosi ai adolescentei cred ca imi puneam poster cu David Lodge fix intre alea cu Hetfield si Minculescu. Cu stindardul umorului britanic in brate l-am descoperit in niste fragmente pe Adrian Mole si am zis ca mai mult nu se poate. Am ras cu lacrimi, am ras dand din picioare, am ras de am facut febra musculara, am ras pana in pragul sufocarii. Dupa aia am incercat sa fac rost de carte. Nu era. Nu era tradusa, nu era la British Council, nu era si gata. Am batut oameni la cap sa mi-o cumpere din Anglia (pardon, Marea Britanie) si cand am pus mana pe ea sa te tii hohote si lacrimi!

Bun si acum ca v-am prezentat pomu’ laudat sa va povestesc de ce ne-am adunat. Am vazut in librarii Regina si cu mine*, cred prima carte tradusa, a mamicii lui Adrian Mole, Sue Townsend. Citisem deja vreun sfert din carte (v-ati prins ca mi-am cumparat-o, da?) cand realizez dintr-o data ca nu am ras deloc. Ba ca ma mai si deprim. Cum sa nu te deprimi cand citesti ca regina Angliei (oare sa scriu cu R mare??) isi pierde “postul” ca urmare a victoriei republicanilor si tre’ sa traiasca cu toata familia din ajutorul social (si asta tocmai cand pe fundal il auzi pe Boc cum ne taie el pe noi toti, mama noastra de romani inalti ce suntem!), ca a’ batrana e bolnava rau, ca printu’ consort o ia pe ulei, cainele e in pragul inanitiei si ca in general familia regala cam trebuie sa isi taie din mobilele si covoarele istorice ca sa le intre in cutiile de chibrituri de le zice case? Regina ca regina, da cainele sa moara de foame? Din fericire imi salveaza orizontul de asteptare tocma’ clapaugu’ de Charles care isi gaseste partener de discutie pe teme de arta si istoria artei pe hotu’ de cartier, accepta propunerea asistentului social de a-si opera urechile si de a pune capat traumelor copilariei si care-si traieste libertatea, un fel de solutie a temerii terifiante de a fi candva rege, lasandu-si paru’ lung, imbracand treninguri de fas in culori viu colorate pentru a  atrage interesul vecinei plinute si ocupandu-se frenetic de gradinarit in general si de tipurile de rasaduri si balegar in special. Charles devine urgent o victima a noii oranduiri republicane care, desi in faza incipienta, reuseste sa dea semne de totalitarism si abuz, e acuzat pe nedrept, condamnat, zvarlit in inchisoare (colegul de celula frecventeaza cursurile de “creative writing” si scrie poezii!), dar evadeaza si fuge spre nord unde, stim cu totii, traiesc highlanderii si in general viata e mai verde si mai frumoasa. De salvat se cam salveaza toti (in afara de aia care mor sau ajung prin spitale cu grade inalte de securitate) prin idile mai mult sau mai putin explicite cu locuitorii reprezentativi ai minunatului cartier “Hell Close”. Comunitatea e o adunatura colorata de someri, casnice guralive, adolescenti rataciti, muncitori si borfasi care au probleme serioase in a intelege engleza standard pe care o folosesc membrii fostei familii regale si sunt, initial, reticenti la capitolul socializari cu regina “Cum sa vorbesti cu cineva al carui chip inainte il lingeai si il lipeai pe plicuri?” dar pe care foarte repede o implica in activitati precum mositul si consumatul interminabil al ceaiului.

Finalul e previzibil la fel ca si ideea (preconceputa, recunosc!) ca umorul si inocenta cretina a lui Adrian Mole sunt cam greu de egalat, iar traducerea, ca de obicei, face cu dificultate fata umorului englezesc. In rest am ras, da asa mai moderat de frica sa nu fac iar febra musculara.

*Regina si cu mine, Sue Townsend, Editura Corint, 2009, traducerea si note de Nadine Vladescu

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: