Tag Archives: Boc

Albă-ca-Zăpada de criză

by Anku

(întâi Laura a scris asta, apoi motivate de nenumăratele căutari Google care ne implorau să scriem compunerea cu Scufița Roșie, eu am scris o aberație iar acum, dorind să dau și altor personaje șanse egale de apariție în căutările pe net,…am atacat-o și pe neprihănita de Albă-ca-Zăpada)

Mama vitregă făcu o analiză rapidă a situației și decise că e criză. Prea multe persoane la cheltuielele castelului, prea mari facturi la Electrica Pădure Nord și nici nu vroia să se gândescă la plata telefoanelor mobile și a internetului. Trebuia să reducă din cheltuieli că se duceau dracului și castelu’ și vacanțele în străinătate, ba chiar și abonamentul la spa. Era imperios să scape cât mai rapid de persoanele în întreținere! Da’ cui putea oare să-i facă felu’? Dacă era după ea, ar fi scăpat de toți, dar adevărul era că trebuia să acționeze cu precauție și calm. Se hotărî să-l păstreze pe bărbat-su că la urma-urmei salariul lui de bugetar era singura sursă de venit și mitocanul îi mai cumpăra din când în când bijuterii. Primul gând zbură către a’ bătrână. Dar era vigilentă baba, fi-i-ar atenția de gerontofilă că numa’ de pensionarii ei îi păsa! Unu’ la mână că, uitându-se la toate talk-show-urile, baba era informată: știa tot, cunoștea tot, avea o părere despre tot. După aia, baba, naiba ști’ cum, zici că era clonată: acu era în aripa de vest a castelului să asculte pe la uși, în secunda următoare o găseai prin pivniță degustând din vinu’ de colecție și flirtând cu pivniceru’, că bătrână bătrână, da’ curviștină. De fiii vitregi nici nu îndrăznea să se atingă. Tunați la sală, nătărăii mai făceau și lupte libere cu slujitorii de trebuiau să organizeze câte un interviu de angajare în fiecare săptămână. Nu aveau ei multe, da aveau mușchi și mama vitregă știa că proștii cu mușchi trebuie respectați. Deci rămânea doar neghioaba de Albă-ca-Zăpada. Albinoasa era silfidă, era aeriană, era candidata perfecta! Bănuind că telefonul ei era ascultat, mama vitregă subtiliză iphonul fiului mijlociu, înjură toate butoanele, înjură evoluția fulminantă a tehnologiei, îl mai înjură o data pe Boc după care reusi să ia legătura cu prietenii ei, ucrainienii. Folosi codul arhicunoscut (un telefon de curtoazie pentru a discuta ultimele tendințe în lirica suprarealistă coreeană) și reuși să le transmită asasinilor plătiți comanda: una bucată Alba-ca-Zăpada moartă! Echipa ucraineană, făcând cinste rădăcinilor ruse, decise că pentru o amărâtă de adolescentă emo care avea șanse mari să se sinucidă înainte ca ei să-și bea vodka de dimineața nu avea rost să se deplaseze în grup, așa că îl trimiseră pe pârlitu’ de Vanea care oricum cam ardea gazu’ degeaba curățând sângele sau meșterind bombe. Fire romantică, Vanea își făcea meseria cu pasiune și creativitate. Hotărî că nu putea pur și simplu să-i tragă fetii vreo 20 de gloanțe în cap, că modul ăsta de operare era pentru criminalii sordizi, iar el era inventiv și talentat. O invită pe Albă-ca-Zăpada la o plimbare prin pădure urzind pe drum planuri de îndeplinire a targetului lunar (adevărul era că Alba-ca-Zăpada era a 30-a clientă pe luna aia și Vanea visa la bonusul promis în contractul de angajare)

(va urma)


Jocu’ chinguinului

by Echipa

„Ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi suspinuri. Şi la acestŭ fel de scrisoare gîndŭ slobod şi fără valuri trebueşte. Iară noi prăvim cumplite vrémi şi cumpănă mare pămîntului nostru şi noaă. Deci priiméşte, în ceastă dată, atîta din truda noastră, cît să nu să uite lucrurile şi cursul ţărîi(…)” [Miron Costin]

                                                           

Numele renegatului

by Blogu

Sărumăna, tanti, sărumăna, nenea, sunt eu…Blogu Fmi…Am vrut să vă scriu și să va spun că copiii sunt răi cu mine și mă bate copiii, mă ceartă, mă trag de postări și-mi înjură blogrolu. După aia mă așteaptă după colț să mă mai bată o dată, sămi împrăștie comentariile și sămi încâlcească tagurile că ei știe că mă bate mama acasă ca nus ordonat. Da io nu am nici o vina…Proști îs aia care șio botezat copilu Hitler cu o juma de an înainte de al 2-lea război mondial… Mai bine mă numeau 3baubau că poate nu se lua copiii de mine… Așa mă bate și mă mușcă și îmi strigă înjurături precum tăieri bugetare, austeritate și penzii. Da io nui cunosc pe nenii ăia să știti!!! Nus de la noi din sat, nuș di ce mă chiamă ca pe ei…Și din cauza lor mă strigă pe mine la catalog greșit de îmi arată colegii pumnu și degietu și mă aleargă tanti Frusina Pensionara să-mi spună cît o muncit ea la viata  ei lungă și șefu de post mă tot amendează că nu trec pe la trecerea de pietoni…păi daca nu avem trecere de pietoni în sat? El o zis ca nul interesiază și că nu e problema lui și iar ma lovește cu chipiu lui de bugetar. După aia mai vine și tanti de la dispensar sămi dea cu stetoscopu în cap și să mă amenințe că numi mai dă compensate. Io nici nu știu ce îs alea copesate și când am cerut de la bibliotecă un dicționar să văd ce înjurătură mai e aia, doamna bibliotecară o aruncat cu Istoria literaturii romane după mine, da lo lovit pe domnu primar care tocmai venea sa returneze colectia Cancan pe 2009. Domnu primar so enervat dublu de cât se enervează el când aude de numele meu, da o chemato pe duamna de la dipensar sa constate ca o avut un accident de muncă să poată cere spor de mediu periculos și foarte periculos. Domnu parinte mo speriat că o să arz pe veci în iad, da că mă pot salva dacă mai dă mama bani pentru catedrala din sat care se construiește între cele 2 mănăstiri și 3 biserici mai vechi și că o să se roage el pentru sufleu meu da întâi tre să cumpăr 12 lumânări, 4 cruciulițe, 6 icoane și o carte a protopopului. Mama mio dat bani numa de lumânări…De la școala mio zâs că le e silă de numele meu și sămi fac mutarea la altă scoală sau să mă duc la sapă să văd și eu cum e pentru cei ce muncește. Io amu ce să fac că la primărie o zis că e grevă si dupe aia îmi schimbă numele da trebuie să aduc 3 dosare cu 20 de copii cserocs (da ios prea mic sa fac copii si nu cred ca iaș boteza Cserocs Fmi!), să plătesc taxe la cec, să aduc estras de carte funciară de la finanțe da și aia îs în grevă și să aduc timbre da io nu mai am nici una ca mio furat clasoru Ion a Cheiuanului vara trecută pe când făceam schimb de timbre cu ficăsa…Și nici nu știu ce nume sămi iau că io aș alege Guvern sau Parlament sau Boc da încă nus sigur, deși am renunțat la ideea cu Boc că nu vreau să am probleme în Turcia. Tata o zis că cu numele ăsta el nu se mai întoarce din Spania și mama nu are nici o treabă de când io cumparat tata dividi și se uită la State de Romania. Și când se gată o ia de la capăt că ălalalt sidiu cu Inimă de țâgan e agățat în vie să sparie țărcile care ne mânca strugurii. Când am sunat la protecția copilului o zis că ei nu se sesizează decât în cazuri de tortură urmate de deces și atunci vin numa daca găsăsc o mașină care săi aducă. Io la ceva tortură maș băga da deces mio zîs cineva ca ai numa unu și io pe al meu nul găsăsc nicăieri. Așa că amu io miam construit un buncăr în grădină și am zâs să stau acolo până să gată războiu aiesta care are ceva cu numele meu… O vinit si fata aia mică a vecinului, Eva, săm țâie de urât…Mio adus și bomboane. Mortal de bune, zâce.


„Regina si cu mine”

by Anku

In adolescenta aveam o carte-panaceu. De fiecare data cand eram bolnava (si frecventa racelilor era direct proportionala cu numarul testelor la matematica) ma apucam de citit cartea aia si uitam de tuse, febra si ecuatii cu grade mai mari de zero. O stiam pe de rost, aveam deja ticuri verbale imprumutate din carte si de la o vreme imi revendicam anumite fraze de zici ca eu o scrisesem. In timp ce incercati sa ghiciti daca e vorba despre “Razboi si pace” sau “Casa Buddenbrook” va spun ca era o biata carte la care radeam cu lacrimi si care ma binedispunea cat ai zice “literatura usoara”. Dupa cativa ani am devenit fan inrait al umorului britanic si daca nu treceam de anii nervosi ai adolescentei cred ca imi puneam poster cu David Lodge fix intre alea cu Hetfield si Minculescu. Cu stindardul umorului britanic in brate l-am descoperit in niste fragmente pe Adrian Mole si am zis ca mai mult nu se poate. Am ras cu lacrimi, am ras dand din picioare, am ras de am facut febra musculara, am ras pana in pragul sufocarii. Dupa aia am incercat sa fac rost de carte. Nu era. Nu era tradusa, nu era la British Council, nu era si gata. Am batut oameni la cap sa mi-o cumpere din Anglia (pardon, Marea Britanie) si cand am pus mana pe ea sa te tii hohote si lacrimi!

Bun si acum ca v-am prezentat pomu’ laudat sa va povestesc de ce ne-am adunat. Am vazut in librarii Regina si cu mine*, cred prima carte tradusa, a mamicii lui Adrian Mole, Sue Townsend. Citisem deja vreun sfert din carte (v-ati prins ca mi-am cumparat-o, da?) cand realizez dintr-o data ca nu am ras deloc. Ba ca ma mai si deprim. Cum sa nu te deprimi cand citesti ca regina Angliei (oare sa scriu cu R mare??) isi pierde “postul” ca urmare a victoriei republicanilor si tre’ sa traiasca cu toata familia din ajutorul social (si asta tocmai cand pe fundal il auzi pe Boc cum ne taie el pe noi toti, mama noastra de romani inalti ce suntem!), ca a’ batrana e bolnava rau, ca printu’ consort o ia pe ulei, cainele e in pragul inanitiei si ca in general familia regala cam trebuie sa isi taie din mobilele si covoarele istorice ca sa le intre in cutiile de chibrituri de le zice case? Regina ca regina, da cainele sa moara de foame? Din fericire imi salveaza orizontul de asteptare tocma’ clapaugu’ de Charles care isi gaseste partener de discutie pe teme de arta si istoria artei pe hotu’ de cartier, accepta propunerea asistentului social de a-si opera urechile si de a pune capat traumelor copilariei si care-si traieste libertatea, un fel de solutie a temerii terifiante de a fi candva rege, lasandu-si paru’ lung, imbracand treninguri de fas in culori viu colorate pentru a  atrage interesul vecinei plinute si ocupandu-se frenetic de gradinarit in general si de tipurile de rasaduri si balegar in special. Charles devine urgent o victima a noii oranduiri republicane care, desi in faza incipienta, reuseste sa dea semne de totalitarism si abuz, e acuzat pe nedrept, condamnat, zvarlit in inchisoare (colegul de celula frecventeaza cursurile de “creative writing” si scrie poezii!), dar evadeaza si fuge spre nord unde, stim cu totii, traiesc highlanderii si in general viata e mai verde si mai frumoasa. De salvat se cam salveaza toti (in afara de aia care mor sau ajung prin spitale cu grade inalte de securitate) prin idile mai mult sau mai putin explicite cu locuitorii reprezentativi ai minunatului cartier “Hell Close”. Comunitatea e o adunatura colorata de someri, casnice guralive, adolescenti rataciti, muncitori si borfasi care au probleme serioase in a intelege engleza standard pe care o folosesc membrii fostei familii regale si sunt, initial, reticenti la capitolul socializari cu regina “Cum sa vorbesti cu cineva al carui chip inainte il lingeai si il lipeai pe plicuri?” dar pe care foarte repede o implica in activitati precum mositul si consumatul interminabil al ceaiului.

Finalul e previzibil la fel ca si ideea (preconceputa, recunosc!) ca umorul si inocenta cretina a lui Adrian Mole sunt cam greu de egalat, iar traducerea, ca de obicei, face cu dificultate fata umorului englezesc. In rest am ras, da asa mai moderat de frica sa nu fac iar febra musculara.

*Regina si cu mine, Sue Townsend, Editura Corint, 2009, traducerea si note de Nadine Vladescu


%d blogeri au apreciat asta: