Tag Archives: cărți

(încă nu am găsit un titlu)

by Anku

De ce ai nevoie de toate cărțile astea?, m-a întrebat plictisit, întorcându-și privirea spre geam. La urma-urmei există internet. Acolo găsești ORICE.

Pentru ziua în care se va opri curentul, i-am răspuns.

Ca de obicei nu am nimic interesant de zis (plecată e pe veci inspirația) vroiam doar să vă spun că Terorista se întoarce.

by Laura, la temă, în loc de titlu :mrgreen:

Anunțuri

Telegrafică

by Anku

Gaudeamus Cluj. Prețuri mici. Oameni mari. Și copii. Spațiu strâmt. Public larg. Standuri anoste. Titluri atractive. Cumpărat puțin. Oftat mult. Merită văzut.


Stimată audiență,…

by Anku

… groaznicul incident a avut loc zilele trecute și a constat în inundarea propriei genți cu conținutul propriei sticle de cafea. Proprie și cafeaua. Marii perdanți ai acestei calamități au fost după cum urmează: agenda, dosar cu chestii de serviciu pentru care m-am amăgit că nu am stat nopți să le întocmesc  și, ce-i mai rău, cartea care nu e a mea. Părțile bune ale acestui incident: am prieteni excepționali care nu se supără că eu nu fac diferența între carte de citit și carte de colorat imprimându-le tutuor, fără discernământ, o culoare bej, iar agenda are o aromă de îmi vină să o mănânc. Bonus: un drum la cea mai apropiata papetărie să îmi cumpăr vreo 50 de folii de plastic că zăpăciților le trebuie protecție. Bonusul bonusurilor: prilej de rememorări hilare ale altor evenimente aiuristice de-a lungul celebrei mele vieți: prin școala generală am plecat spre stabilimentul educațional încălțată în papuci de casă. Abia cînd a început să-mi intre zăpadă în șosete (oare am menționat că era iarnă cu cel puțin -10 grade?) m-am prins și m-am reîntors către casa care îmi găzduia cizmele. Acum vreo câțiva ani, grăbită spre serviciu, am aruncat în geantă și telecomanda, crezând că e telefonul mobil (erau vremurile telefoanelor-cărămidă, am deci măcar o juma de scuză). Partea drăguță a fost că în mijlocul de transport în comun a început să-mi sune telefonul (îl luasem și pe ăla!!) și eu am scos, binențeles, telecomanda. Problema a fost că m-a și bufnit rîsul. De una singură, normal. Alea culinare sunt însă nenumărate. Memorabilă rămâne operațiunea cartofi piure care s-a soldat, din motive de carte polițistă care m-a ținut captivă și uitucă în cameră, cu: una bucată gaură în oală, una bucată mâner de oală lipsă (l-am găsit carbonizat după două zile), 3 grămăjoare de carbon care am bănuit că reprezentaseră cândva cartofii puși la fiert (restul până la 10 cartofi au fost dați dispăruți până în zilele noastre), cantitate impresionantă (și credeți-mă că i-au impresionat pe cei care au dat alarma!) de fum.

Concluzia? De acum îmi pun reminder pe telefon când pun ceva la fiert, când trebuie să pun dopul la sticla de cafea și, în general, când trebuie să fac ceva. Problema e că, deși sună, nu îmi găsesc întotdeauna telefonul.


%d blogeri au apreciat asta: